Caveat Emp(t)orium Pinguinicus

[viviana]

 

 

Stiu, ambițiile parinților sunt mari, dar întrebați-va: creștem copiii ca sa ii vedem fericiti sau ca sa ne faca pe noi fericiti? 

Foarte mult mi-a placut ce ai spus. 

 

Dar daca unui parinte i se pare/e convins ca o alegere a copilului ii va dauna si nu ii va aduce decat suferinta ce face? 

 

Edit: Si copilul e convins ca numai asta il face fericit.

[mihaela_s]

Gomboti cu prune vrea cineva? :) 

 

Viviana ma bucur ca mama ta e ok, atat cat poate fi dupa așa o căzătura. 

 

Mianna ce mama " căzătoare" ai  . Nu demult a avut si mana sau piciorul rupt? De un Craciun parca? 

 

Mama e ok cu piciorul, daca țineți minte si l-a rupt la sora mea cu o saptamana inainte de accidentul lui Ovi. 

Dar a avut nevoie de multe ședințe de fizioterapie, exerciții de recuperare. Acum poate cobori scările dar a durat pana a putut cu amandoua picioarele. 

 

[danielag]

Vaaaai, nu mi s-a bătut frișca și mousse-urile s-au transformat în ceva gen tort diplomat. Dacă nu le place, îi trimit mâine la magazin să cumpere tort. Am zis!

 

Viviana, sănătate mamei tale!

 

Kari, sper să iasă tortul, pun mâine poze.

 

Mihaela, io vreau gomboți! Ovi cum s-a recuperat cu piciorul?

 

Să vă povestesc de pisoiul mamei (sunt la ai mei acum). Pe la ora 20, văzând că nu se bate frișca, am zis să mă duc la magazin să-mi iau ce aveam nevoie să schimb rețeta. Iau mașina, ies din garaj cu spatele frumușel până în fața casei, moment în care tata îmi strigă panicat să opresc, iar eu aud un miorlăit de undeva nedefinit. Mă panichez toată, credeam că am dat cu mașina peste motan. Tata mă pune să deschid capota, de acolo se auzeau miorlăiturile. Eu respir ușurată că totuși n-am asasinat motanul. Tata se duce după o lanternă iar în timp ce era el în garaj eu îl văd pe domnișorul motan (are 5 luni și îl cheamă Mișu) cum coboară de la motor sub mașină :). N-am reușit să-l scoatem de sub mașină, a fugit însă speriat când am pornit motorul (nu aș fi mișcat mașina până nu ieșea, dar nu mai știam ce să-i fac). A ajuns în casă și s-a băgat în lada de la canapea, săracu' :). Acum o să am o operație în plus înainte de a porni mașina, va trebui să ridic capota și să văd că nu e ascuns pe acolo :). Ne-a cam dat emoții Mișu azi...

 

Noapte bună!

[kariguld]

 

 

Dar daca unui parinte i se pare/e convins ca o alegere a copilului ii va dauna si nu ii va aduce decat suferinta ce face? 

 

Edit: Si copilul e convins ca numai asta il face fericit.

 

 

 

hm, eu am trecut pe aici. te lupti cu demonul care-ti sade pe umar (ce credeai mianna, ca numai tu ai?  [il] ) si ranjeste la tine .... 'isi distruge viata, cum sa abandoneze scoala???'  (va amintiti ca v-am povestit de victor al meu cum a abandonat scoala) 

ingerul de pe celalalt umar spunea 'lasa-l sa experimenteze, lasa-l sa vada singur cum este viata...' 

e greu sa fii doar 'asistent' la deciziile copilului, sa il mai si incurajezi sa faca ceea ce crede el ca-l face fericit....

 

ceea ce cred eu ca ajuta,  este faptul ca-i arati incredere, faptul ca-i prezinti realitatea si iti exprimi clar opinia, o data si apoi gata. cumva, ceva, de undeva.... va sti ce sa faca, ce sa aleaga, va lua hotararea cea buna, care il va face pe el fericit. dar alegerea trebuie sa-i apartina.

 

am fost coerenta sau am mers prin balti?  

[kariguld]

mai vroiam sa-i spun Juliei. minunat ca ai reusit sa ramai singura acasa, macar cateva ore. a venit si timpul asta. ai nevoie de momentele astea de singuratate. nu te simti vinovata. desprinderile astea de copii te ajuta sa-ti pui ordine in ganduri, sa revizuiesti prioritatile, sa te mai treci si pe tine pe lista de rasfat.  [il]

 

 

edit, iti recomand un film care iti va placea cu siguranta. little boy. 

Editat de Septembrie 19, 2015

[mihaela_s]

 

 

Foarte mult mi-a placut ce ai spus. Dar daca unui parinte i se pare/e convins ca o alegere a copilului ii va dauna si nu ii va aduce decat suferinta ce face? Edit: Si copilul e convins ca numai asta il face fericit.

 

eu am exemplul meu in situatia asta. Parintii au vb cu mine, mi-au spus parerea lor. Dar mama încheia mereu discuția cu: asta vad eu ca adult, ca om trecut prin lucruri. Tu esti insa cea care decide in viata ta, eu pot doar sa iti spun parerea mea. 

 

bine ea spunea inca si fraza "așa cred eu ca e bine sa faci" care pe mine ma ambiționa sa fac cum vreau eu :). Mama nu stie nici acum. 

 

Si am facut cum am vrut, dupa 8 ani m-am copt si am realizat ca au avut dreptate. Nu a fost ceva ireparabil, viata mea putea fi distrusă daca nu ma "trezeam". Dar stii ca nu am spus mamei decat cand am ajuns la capătul puterilor. Imi era frica sa nu aud reproșuri. Din fericire nu le-am auzit niciodata. Si au fost si sunt inca (mama) parintii care m-au susținut mereu, chiar daca au stiut ca am ales greșit. 

 

Situatiile insa sunt diferite, e exemplul meu. Din ce citesc insa din ce scrii tu despre Silvia si relația voastra, ea e genul hotarata (e si berbec ca si mine :)) si va fi greu sa o deviezi sau întorci pe drumul pe care il vezi tu, pana nu se lămurește ea (da cu capul in perete). pe Silvia o vad matura, din ce scrii despre ea, desigur ca e influențată, dar mai vad ca e greu de convins sa faca altfel decat vrea ea. 

 

Acum cu fetele eu am urmat modelul mamei. Si desi am considerat eu una si ele alta, au facut cum au vrut ele. Deocamdată Silvia mai putin, dar Diana a mers pe drumul ei. De pe la 15 ani...

 

in prezent se da o lupta mare la noi in casa, pentru ca Silvia trebuie sa aleagă scoala la care va merge din anul următor. De doi ani e lupta asta. Alegerea o va face ea, nu noi. Asa e aici. Dar de doi ani discutam si explicam. Ce va alege, e ea care va decide. Desi la 12 ani eu m-as baga sa influențez. Insa nu pot. 

 

Daca va alege ce va vrea ea ne vom replia pe alegerea ei si o vom susține. 

 

[kariguld]

mihaela, uite cum ma 'provoci' la ora asta sa dau din casa.  [il]  defapt v-am mai povestit, nu e chiar dat din casa. e vorba de luiza si alegerea scolii de actorie. primele dati cand am auzit.... va inchipuiti ce-am spus in gandul meu. si ce-i spuneam seara in pat barbatului, sub patura sa nu ne auda nimeni.  [fri] ziua bagam sustinere la greu, mai ceva ca la meciurile de fotbal. 

si am lasat-o sa experimenteze. sa faca ce doreste, ce viseaza. v-am povestit ce-a facut la München. a fost o experienta extraordinara. a incercat pe pielea ei. 

si fiimea e ca Silvia lui viviana, nimeni nu-i spune ei ce sa faca. daca vrea ceva.... isi ia singura. e foarte hotarata. 

 

dupa experienta cu münchen, cu frankfurt, cu teatrul de aici din oras, a inceput sa vada lucrurile diferit. sau mai corect sa vada realitatea. 

de curand  a primit o oferta ptr 6 luni, sa studieze limba engleza, trei luni aici si trei in america. ofera care ii deschide alte posibilitati. alte orizonturi. 

 

personal nu cred ca actoria este ceva rau, chiar cred ca e o meserie frumoasa, interesanta. insa e greu sa ajungi acolo sus printre stele, e nevoie de timp si sa cunosti oameni potriviti, sa te vada ochii potriviti si sa te si promoveze. 

[kariguld]

ioana, stii de ce ma durea dejetul de la picior? ca mi-am taiat ca fraiera unghiile si la un deget am taiat prea mult. avem o unghera de taiat copitele la cai, taie groaznic si uitasem de amanuntul asta. ar fi trebuit sa merg la pedichiura, dar doamna care ma pedichiureste pe mine  e in spital. 

acuma sunt bine.  [il]

[mihaela_s]

Da, la noi a fost de la început alegerea liceului. Eu voiam si stiam ca poate un liceu teoretic, ea voia umanist, nu ii plăceau fizica si chimia, nici matematica. Ea voia de la început secția media. 

Compromisul a fost in a 9-a sa aleagă stiințe sociale. 

Dupa primul an a zis clar ca nu ii place, ea vrea media. Făcuse ce ii cerusem, încercase un an. 

 

Apoi au fost discuțiile despre facultate. Aici au fost toti împotriva ei. Toti, inclusiv mama mea :). Si a fost puternica, a spus clar ca e hotărârea ei. Desi i-am expus parerea mea. 

 

A facut cum a vrut. Lucrează, studiază ce vrea si e independenta. Am susținut-o cand am vazut ca nu e de facut altceva. Si o voi face in continuare. Chiar daca mai strecor subtil cate o părere. :)

 

si acum vine tura a 2-a, care e mai încăpățânată si mai determinata decat prima :). 

 

[Ioana_Pos]

 

 

Foarte mult mi-a placut ce ai spus. Dar daca unui parinte i se pare/e convins ca o alegere a copilului ii va dauna si nu ii va aduce decat suferinta ce face? Edit: Si copilul e convins ca numai asta il face fericit.

 

si pe mine ma ingrijoreaza asta. Si mai ales ca am fete (nu vreau sa pornesc o polemica, e doar parerea mea). Daca as putea sa fiu sigura ca deciziile lor le vor face fericite, zau ca nu as suferi in intimul meu (copyright Viv) chiar daca acele decizii ar fi opusul a ceea ce cred eu ca e bine. Dar cum te asiguri ca ce vrea aZi o sa o faca fericita maine?? Grele intrebari.