Copilul-rege (printisor): afla daca ai si tu unul acasa

[LilianaR]

Sora ta a gresit ca l-a pedepsit si l-a recompensat cand trebuia doar sa-l inteleaga, sa empatizeze cu el, sa-i arate calea corecta si moduri de autocorectare. 

Regret sa spun, dar n-am mai citit de mult asa o tampenie de articol, e mult peste snob si stupid. Adica:

 

are tendinta sa creada ca totul i se permite (si chiar i se permite orice de catre parintii si bunicii care il sorb din ochi)

De aici inteleg ca pruncul are dreptate, el crede ce e real. De ce e asta un lucru negativ la un copil? Ca are o corecta perceptie a realitatii? 

 recurge la violenta fizica sau verbala pentru a obitine tot ce isi doreste

La ce varsta? Ca violenta fata de persoanele de care e legat copilul emotional e absolut normala, e inca in ADNul nostru, ea trebuie doar inteleasa si lamurita. Copilul testeaza daca e iubit indiferent ce face, iar lovitul e modul lui de a se asigura ca tu esti acolo pentru el, indiferent cat rau face el. 
 se simte egalul adultilor si se amesteca in vorba cu ei

Copilul e egalul adultilor, eu n-am auzit ca un copil sa fie cetatean de mana a doua, el are drepturi similare si chiar niste protectii in plus. Poate nu ne vine sa credem, insa asa cum copilul trebuie sa-si iubeasca parintii, asa si parintii trebuie sa-l asculte, sa-l consulte... zice in legi... in tratate si conventii. 
 vrea sa aiba intotdeauna dreptate si nu suporta sa fie contrazis

Un copil nu stie sa-si managerieze frustrarea pana dupa 5-6 ani, motiv pentru care are dificultati in a accepta sa fie contrazis. Nu e vorba ca e rege sau cersetor, e vorba ca atat ii permite dezvoltarea lui neurologica, nu poate mai mult. Cu cat i se arata mai intens ca greseste, cu atat el va intelege ca trebuie sa dovedeasca la  randul lui cand altul greseste... adica e un cerc vicios. Unde el n-a gresit cu nimic, ca asa l-a invatat adultul si el a luat exemplul lui. Si se trezeste apoi pedepsit ca nu pricepe si ca e incapatanat... 
 vrea sa fie mereu in centrul atentiei

Si eu vreau, insa am discernamantul matur ca sa inteleg ca nu se poate. In plus, copilul nu vrea sa fie centrul atentiei tuturor, ci al unui cerc important pentru el: prieteni, parinti, bunici... 
 nu stie ce este respectul si ca atare este nepoliticis cu parintii si cu cei din jur

Nu stie ca n-a fost invatat, ca nimeni nu se naste invatat. Unde e vina copilului aici? daca adultul il considera pe el, copilul, mai putin important (ca doar nu-i e egal), nu-i da acestuia exemplu ca cei din jur se pot trata ca neimportanti? 
 nu ii place sa imparta atentia parintilor cu altii

Asta e cam aceeasi cu mereu in centrul atentiei. 
 se frustreaza usor - face crize de plans, de furie, de nervi ...

Un copil si, ulterior, un adult se frustreaza cu atat mai usor cu cat nu i-au fost acceptate crizele in copilaria mica. 2-4 ani e momentul la care el pricepe ca lucrurile stau intr-un fel in societate si el nu poate manageria ce i se cere din afara. Plansul e reactia ancestrala, fiziologic fireasca, de descarcare de stres. La fel, acele crize in care copilul loveste, se zbate etc. e reactia unui organism  plin de adrenalina (care se secreta cand ne frustram, cand ne stresam) care nu are unde sa se reverse. E raspunsul fiziologic la stres, plansul si consumul de energie (prin fuga, zbatut, lovit, orice contracta puiternic muschi si consuma energie multa in timp scurt). 

De aceea, cum spunea cineva mai sus, daca ii arati copilului disponibilitate de tipul: esti suparat, sunt aici, te iubesc, poti plange... perioada crizelor trece mai rapid si cu un consum nervos mai mic si pentru parinte. Broken cookie sindrom, da? 
 nu ii place cand i se spuna ca trebuie sa astepte (nu suporta amanarile)

Copilul mic traieste in prezent, rabdarea se invata facand ceva. El nu suporta ca acum el nu face nimic, deci nu traieste. In timp ce asteapta, face ceva: vorbeste cu cineva, joaca un joc, orice. Ca n-au inventat producatorii de jucarii jocurile de calatorie, care-i tin ocupati pe copii in momentele lor statice, doar pentru cativa printisori de pe planeta. Au fost create ca exista o realitate a statului degeaba la copii. Dupa 10 ani se poate cere asteptatul si rabdarea asa cum le intelegem noi, adultii. 
 accepta greu interdictiile sau regulile

Le accepta dupa cum le intelege. O interdictie chioara e bine sa n-o accepte: nu fa aia! Sa nu mergi acolo! Da de ce? Ca apoi sa ajunga adulti care inghit tot ce le interzice seful si ne intrebam de ce fiul/fiica noastra nu ia atitudine! Iacata de ce, ca i se formeaza caracterul in copilaria timpurie, plina de interdictii. 

 

are prea multe jucarii si gadgeturi

Si e vina lui ca?...

[redactor]

Liliana, vrei sa spui ca astfel de copii nu exista?

Daca da, ii poti defini alfel?

In rest, e usor de dau cu piatra ...