XIO Postat Octombrie 22, 2015 Raport Distribuie Postat Octombrie 22, 2015 Michelle, dar de ce crezi ca mie nu imi pasa de cei din jur? Imi pasa atat de mult incat ii inteleg pe cei care cred in basme si ii las sa creada daca stiu ca asta ii face fericiti. Cu ce ma ajuta pe mine sa iti demonstrez tie ca Biblia e o gluma?Cu nimic. ba chiar sunt absolut sigura ca efectiv nu ai putea sa accepti nici daca ai avea dovezile in fata, ca acolo sunt scrise minciuni si interpretate de oameni ca un bau bau asa cum faci si tu de multe ori cand spui ca noi mergem prin intuneric si ne sapam groapa. E...nu stiu cum sa iti spun, lipsa de respect. Adica eu consider ca ma jignesti atunci cand spui ca iti e mila si alte chestii. Bine, sincera sa fiu nu ma afecteaza si nici nu ma intereseaza pt ca stiu ca esti extrem de credincioasa, dar asa, ca idee.tu nu poti demonstra ca ce propovaduiesti e adevarat. Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
J G Postat Octombrie 22, 2015 Raport Distribuie Postat Octombrie 22, 2015 Xio,, profetiile ti-am spus sunt frumos enumerate de pe la pagina 70 din cartea care am postat-o aici la subiect...nu din BIblie...mi-as fi dorit sa am timpul neccesar sa ti le pun aici la raspuns ,d ar crede-ma ca nu am...si oriccum acolo le citesti mul tmai bine cei care nu sunt credinciosi normal ca nu le pasa sa le spuna altora nimic...pt ca nu au ce sa le spuna, sa creada in "nimic" ca vor fi ajutati...calea mea care duce in gropa...e mai buna? pur si simplu unui credincios ii pasa cu adevarat de cei din jur. in sensul in care , eu am fost bolnava, am primit un medicament care mi-a dat viata....si vreau sa il incerci si tu , sa primesti si tu viata la rindul tau.sau ceva de genul ...e intuneric dar stiu ca in calea ta e o prapastie, imi pasa de tine si te anuntz...desigur tu poti sa ma crezi si sa te opresti, sau poti sa mergi mai departe.... te rog sa le iei ca exemple... imi pasa de cei din jur nu numai de cei care imi sunt rude, prieteni...dar ca oameni, facuti in chipul lui Dumnezeu,care stau in pacat si nu isi deau seama de asta...sau pur si simplu ignora. e o dragoste adinca pt cei din jur indifferent ca iti sunt dusmani sau prieteni...pt ca merge beyond boundaries...e nelimitata....e ceva care se simte . altfel de ce crezi ca eu acum scriu pe forum...crezi ca nu am ce face cu timpul meu si sunt plictisita?Nu...acum fac mincare(am arss deja un rind de ceapa...asa ca mi-am mutat office-ul in bucattarie si scriu de petablita) , treb sa lucrez la job, si sa fac curat , sa dau cu aspiratorul....si toate in 3 ore....deci crede-ma ca sutn f f ocupata....dar nimic din toate astea nu sunt mai importante decit sa vorbesc cu voi despre credinta. believe it, or not! Iar presupui gresit, Michelle...Si necredinciosilor le pasa de cei din jurul lor, si ei poate, conform credintelor proprii, ar avea ce sa le spuna credinciosilor, de exemplu eu as putea sa-ti spun ca religia e ca un baston putred pe care n-ar trebui sa te sprijini, ca e mult mai bine sa incerci sa te descurci singura, fara ajutorul asta imaginar.Insa pentru mine nu e important sa-ti deschid ochii, sa plantez semintele (indoielii, in cazul asta) in tine, si nici nu consider ca ai sufletul insetat (sa zicem, dupa cunoastere, adevar, realitate asa cum e). Pentru ca n-ai nevoie de ce am eu de spus, asa cum nici eu n-am nevoie de prietenul tau imaginar, pentru ca eu, cand am trecut prin lungi perioade grele (ca si tine, ca si altii), m-am bazat numai pe mine sa ma ridic, pentru ca mie, de exemplu, nu mi-e frica de moarte, nu ma terifiaza, accept ca e un process natural prin care vom trece toti la un moment dat. Nu am nevoie sa-mi construiesc o fantezie care sa ma aline, pentru ca accept realitatea asa cum e. Dar la ce bun sa-ti "deschid ochii" daca tu esti bine asa cum esti?Vezi asta ma deranjeaza pe mine, personal, cand te citesc, presupunerea ca toata lumea are nevoie de medicamentul care tie "ti-a salvat viata", presupunerea ca toti necredinciosii merg pe intuneric si sunt pe cale sa cada intr-o groapa. Cu alte cuvinte, ca-mi duci grija.Cam ca Isus, de altfel, in opinia mea, trebuia sa ma intrebe inainte sa-si dea viata pentru mine. Mie nu-mi convine sa fiu in halul asta de datoare. Metaforic vorbind, in realitate nu exista dovezi istorice ale existentei lui Isus. Si mie imi pasa de cei din jur, si am si eu MULTE sa le spun, dar. Dar, asta e realitatea mea, despre care eu nu cred ca e adevarul absolut. La ce sa-ti fortez tie realitatea mea pe gat? Tu ai nevoie de acest ajutor, il tot subliniezi, eu nu am nevoie de el, cum sa te fac pe tine sa nu ai nevoi de ajutor? N-am cum. Asa cum nici tu n-o sa ma faci pe mine sa accept un ajutor de care n-am nevoie! Ma distreaza cu respingi toate celelalte religii. Iti dai seama, nu, ca daca te-ai fi nascut in Iran, sau in China, si parintii tai ar fi avut o religie de-acolo, ai fi luat de buna acea religie? Iti dai seama ca te puteai naste intr-un trib si puteai trai toata viata fara sa auzi despre crestinism? E a n-a oara cand iti atrag atentia asupra a ceea ce spui despre necredinciosi (acum, subtil, accentuand cu sunt credinciosii, pasatori si de ochi deschizatori, in timp ce noi, ateii, n-avem ce spune ca noi credem in NIMIC) sincer, habar n-ai! Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
michelle-usa Postat Octombrie 22, 2015 Autor Raport Distribuie Postat Octombrie 22, 2015 (editat) subiectele mele sunt pt cei care au nevoie...cine nu are nevoie eu nu inteleg de ce isi pierde timpul pe aici sa citeasca ce scriu eu. asa si eu pot sa ma simt ofensata ca , cuiva ii place carnea de strut si mie nu-mi place...desi nici nu am gustat-o....sau ca cineva acum in india aprinde betisoare zeului nu stiu care, ori ca mie imi place culoare rosie si altuia culoarea albastra... cu atit mai mult mi se iau cuvintele din context... unui credincios ii pasa de cei din jur in alt fel...asta nu inseamna ca numai credinciosilor le pasa si necredinciosilor nu... pentru asta e Sufletul Credintei, sa vorbim despre credinta...nu bag pe git nimanui , nimic...nu vin acasa la voi sa va bat la usa, nu va deschid calculatoarele la forum la SC...eu scriu aici si atit. ccine vrea citeste, cine nu, ma ignora...si ggata....ce atita lume ofensata si jignita....de basmele mele...daca tot nu cred ca ce spun eu e adevarat. de ce nu deschideti subiecte despre credinta in ... necredinta voastra...sau ce vreti...doar e libertate pe forum si loc pt toata lumea. sau chiar si la subiectul asta scrieti despre cum va ajuta necredinta voastra sa intimpinati acest eveniment...si cine citeste are de ales care cale , care idee o doreste... eu in asta cred si asta spun.... Editat de Octombrie 22, 2015 Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
michelle-usa Postat Octombrie 22, 2015 Autor Raport Distribuie Postat Octombrie 22, 2015 iar despre credinta, una e sa spui "cred in..." si alta e sa te "increzi in...". pot sa cred eu mult si bine ca scaunul din fatza ma tzine...dar pana nu m-am asezat pe el, nu am nici o dovada, si nu m-am increzut cu adevarat in el. de asta si cei care spun , credinta mea e in suflet...sau cred, dar nu practic...sau cred dar nu stiu ce se va intimpla...asstea sunt ddoar vorbe , doar in momentul in care te INCREZI...atunci iti dovedesti cu adevarat credinta inc e ti-o pui. si diavolul crede in Dumnezeu si Domnul Isus ddar asta nu inseamna ca s-a increzut.si omul poate sa spuna ca, crede in DDumenzeu dar asta nu inseamna ca se increde in EL...doar avem atitea exemple printer noi. sau pot sa citeascca Biblia de 1000 de x si sa creda ca e adevarata, dar pana nu o urmeza asta nu inseamna ca s-au INCREZUT in ea. pot sa cred eu ca harta care o am in fatza ma duce in Los Angeles dar pana nu o urmez nu ma incred cu adevarat in ea. iar Dumnezeu vrea sa ne incredem in EL, sa ne punem toata nadejdea in EL , sa ne cautam salvarea in El...altfel sunt doar vorbe. asa e cu credinta...conteaza in ce ne incredem....nu neaparat ce credem... Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
XIO Postat Octombrie 23, 2015 Raport Distribuie Postat Octombrie 23, 2015 Dar care e diferenta din punctul tau de vedere intre un credincios care crede si unul care se increde in Dumnezzeu? Ce face in plus cel care se increde? Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
iulia_b Postat Octombrie 23, 2015 Raport Distribuie Postat Octombrie 23, 2015 Sa inteleg ca Asia, Africa in majoritate plus ceilalti care nu sunt crestini de pe alte continente nu vor fi primiti in rai. [clo] Sau vor fi primiti ca extrabonus, asa cum au fost primit aia care venerau pe Zeus sau cine stie ce alta "infatisare". Cum as putea crede in asa ceva? Sincer, mai degraba as crede ca exista posibilitatea de viata pe alte planete, la care poate nu am ajuns. Inteleg ca oamenii cand sunt singuri au nevoie de compatimire si de prietenii pe care in viata reala nu-i gasesc, aproape toti trec prin asta, sau prin moartea cuiva drag. Unii isi pastreaza luciditatea, altii prefera sa caute ceva magic (cam ca licorile dupa care plecau feciorii de imparati ca sa-si invie Cosanzenele).Faptul ca un medci crede in Dumnezeu nu demonstreaza nimic, puterea mintii e limitata la toti oamenii (in sensul ca toti pot suferi la un moment dat, cand se produce clickul ala care trimite pe alta cale). Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
iulia_b Postat Octombrie 23, 2015 Raport Distribuie Postat Octombrie 23, 2015 (editat) Apropo imi povestea cineva cum a fost intr-o tara africana chipurile in voluntariat la un spital. Scopul principal era altul caci au contruit o mica biserica si se incerca "salvarea" locuitorilor (erau evanghelisti parca). Mi s-a facut asa o sila pentru ca erau atat de saraci, de slabi, de amarati, mi s-a parut o manipulare asa de grosolana "las' nu-i nimic ca-ti moare copilul de foame venim noi cu solutia salvatoare ca se duce-n rai unde-i bine si frumos si mananca popcorn". Oamenii aia aveau credinta lor, transmisa de sute de ani, nu asta era problema lor si nici evanghelia nu-i va scapa de foame si nici nu le va mangaia sufletele impietrite de neputinta. si nici un pachet aruncat din avion odata pe an. Aaaa, sa triasca acolo permanent printre ei, sa-si cheltuiasca averea (mare la unii) cumparand cele necesare da, ar fi ceva. Pai daca vor sa salveze omenirea ar trebui sa sape mai adanc, dincolo de cersetorul de la coltul bisericii si indestularea si infatuarea afisata de detinerea "adevarului absolut". Daca in loc sa construiasca biserici marete sau sa traiasca in case cu 10 camere ar locui modest si ar fi preocupati de suferinta celo din jur, as intelege. Suferinta aia reala, nu din predici si ziare. Michellle, stii despre ce vorbesc? Ce zici, in locul predicilor din fotoliu te-ai duce, ai salva vieti, ai lumina drumul celor pe ultima suta de metri, ai sterge lacrimile, ai ridica cu mainile tale acoperisuri, ai aduce in casa ta oameni necajiti, ai cheltui banii sa dotezi un spital din Somalia, ai deschide drumuri, sanse, in viata reala, palpabila? Ai idee cata suferinta exista, dincolo de perimetrul in care stam? Sa nu-mi zici ca Dumnezeu ii va ajuta si le inmulti metaforic painile daca se vor converti la crestinism, cu o bataie din deget. Editat de Octombrie 23, 2015 Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
BlackCat4evR Postat Octombrie 23, 2015 Raport Distribuie Postat Octombrie 23, 2015 cu cea mai mare placere vreau sa vorbim despre acest topic. Uite, de exemplu nu inteleg de ce trebuie sa fie atat de multa suferinta implicata in toata trecerea asta. Legat de tata, de cand am aflat cat de putin timp mai avem, visez in fiecare noapte ca e operat din nou si ca tumorile au disparut ca prin farmec, apoi ma trezesc la realitate si imi dau seama ca sunt tot acolo, rontzaindu-l incet dar sigur... Ma uit la cum se iubeste cu fiica-mea si imi dau seama ca voi fi pierduta fara sprijinul lui. Chiar daca o sa-mi revin, nimic nu va mai fi la fel. Stiu ce spune Biblia, ca e o binecuvantare sa stii ca mori, pentru ca atunci te poti sa-ti faci ordine in viata, ai timp sa-ti iei adio cum se cuvine si toate cele, dar cati reusesc cu adevarat sa intampine moartea senini? Mai ales una insotita de atat de multa suferinta.... Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
andaghe Postat Octombrie 23, 2015 Raport Distribuie Postat Octombrie 23, 2015 Se vorbește atat despre toleranta, si totusi cei care o sustin mai aprig nu dau dovada de ea....E ca si cum ar intra cineva in biserica, stiind cam despre ce e vorba acolo, cam despre ce se vorbeste, si ar striga la preot " taci, asculta-ma pe mine, spui numai minciuni"...Pai ce a cautat sa intre acolo, in afara de galceava, nu are nevoie, sa nu intre! Cam asa se intampla si la subiectele de tipul asta... oricine are idee despre ce se vorbeste aici, si totusi.... Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
ralcat Postat Octombrie 23, 2015 Raport Distribuie Postat Octombrie 23, 2015 Uite, de exemplu nu inteleg de ce trebuie sa fie atat de multa suferinta implicata in toata trecerea asta. Legat de tata, de cand am aflat cat de putin timp mai avem, visez in fiecare noapte ca e operat din nou si ca tumorile au disparut ca prin farmec, apoi ma trezesc la realitate si imi dau seama ca sunt tot acolo, rontzaindu-l incet dar sigur... Ma uit la cum se iubeste cu fiica-mea si imi dau seama ca voi fi pierduta fara sprijinul lui. Chiar daca o sa-mi revin, nimic nu va mai fi la fel. Stiu ce spune Biblia, ca e o binecuvantare sa stii ca mori, pentru ca atunci te poti sa-ti faci ordine in viata, ai timp sa-ti iei adio cum se cuvine si toate cele, dar cati reusesc cu adevarat sa intampine moartea senini? Mai ales una insotita de atat de multa suferinta.... E normal sa simti regretul, disperarea ca-l pierzi, in final ... e unul din cei mai importanti oameni din viata ta. E normal sa-ti sfasie inima cand il vezi ca se chinuie. In acelasi timp .. eu sunt convinsa ca felul in care ne traim viata in fiecare zi (cu faptele bune sau mai putin bune, cu influenta asupra celorlalti, cu ce lasam dupa noi) ... ne pregateste pentru marea iesire din scena. Despre care cred ca e mai dureroasa pentru cei ce raman, care nu stiu sigur ce se intampla cu cel ce a plecat. Si nevoia asta a noastra de certitudini cred ca ne face sa ne temem.De ce sunt sigura ... e ca si cand pleaca fizic de langa noi .. raman mereu in sufletul nostru si ii pretuim si dupa zeci de ani. Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
(1).thumb.jpg.6485f049b9de8f74f952c080b22d26b9.jpg)
Recommended Posts
Participă la discuție
Poți posta acum și te poți înregistra mai târziu. Dacă ai un cont, autentifică-te acum pentru a posta cu contul tău.
Notă: postarea ta va necesita aprobarea moderatorului înainte de a fi vizibilă.