Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

Ce sfaturi le dăm copiilor noştri atunci când sunt jigniţi sau invidiaţi de colegii lor?


Recommended Posts

  • Administrators

O astfel de problema se abordeaza cred, in primul rand prin intermediul scolii. In scoala in care este copilul meu - este o lege  - un parinte nu are voie sa abordeze alti copii. Daca este ceva de discutat, se face prin intermediul scolii.

Ei au metodele lor educationale si trebuie sa intervina in a atrage atentia acelor copii.

succes!

 

[dc]

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • Răspunsuri 19
  • Creat
  • Ultimul răspuns

Cei mai activi membri în acest subiect

Cei mai activi membri în acest subiect

Mulțumesc pentru răspuns. Aveți dreptate, dar dacă acești colegi se răzbună pe el, pentru că au fost spuși doamnei diriginte. Eu mă gândeam să vorbesc cu acești copii părintește și să le spun să-l lase în pace. Ce părere aveți?

Nu merge, o sa fie si mai rau, i-ar spune ca a venit mami sa-i ia apararea, la 15 ani nu e o idee buna...

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Eu nu as fi discutat cu copiii, fiindca nu as fi in masura sa le fac morala, mai ales ca-s adolescenti si, la varsta asta, cam greu sa se lase intimidati de mama celui hartuiti de ei.

 

Fii atenta la copilul tau si, daca tot nu s-au potolit, fa reclamatie scrisa la director. Urmatorul pas este politia. 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Am ajuns si la ultimul tau mesaj. Asta cu "imprieteneala" e o idee mai buna. Dar e important sa eviti totusi sa ii rezolvi problemele fiului tau. Sau sa nu o faci atat de "pe fata". Ideea e ca el conflicte va avea mereu, si nu te va avea pe tine in spate intotdeauna, asa ca e important ca EL sa invete cum trebuie procedat.

In functie de valorile tale si ale familiei voastre il poti sfatui sa adopte anumite conduite. Sa ignore, sa apuna cuiva (dirigintei, directorului...) sau sa "dea si el"... Cam astea sunt cele 3 variante. 

Toate 3 variantele au puncte slabe, ignoratul nu poate dura la infinit, si daca situatia escaladeaza e nevoie de o schimbare de tactica, spusul cuiva e ok, dar atributiile scolii inceteaza la poarta ei, iar agresiunile pot continua si dincolo de gard... cat despre raspunsul cu aceeasi moneda, ce sa zic...? Nu mi se pare o idee buna, chiar daca multi o propovaduiesc. 

Daca printre copiii care il necajesc e vreunul mai slab la o materie, poate fiul tau il poate medita, ajuta cumva, cat sa se cunoasca si in afara mediului scolii, acel copil, pe navazute, poate deveni un avocat in fata celorlalti.

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Am o vasta experienta cu jignirile si bullying-ul asta scolar. Vasta.

Nu exista o anume metoda.  Fiecare metoda vine cu bune si cu rele. Atatea bune si rele cat caractere - nu se pot contabiliza

1. Vorbesti cu cei care jignesc:

- nu stii peste ce fel de copii dai;

- ce parinti au; s-ar putea sa le sara tandara ca le-ai abordat copilul fara permisiunea lor (eu m-as supara ca nu s-a venit la mine - ca eu sunt cea care da educatia nu un parinte de pe strada; eu sunt cea care pot indrepta ceva gresit la copilul meu, nu tu parinte de pe strada!) 

- ce manifestari vor avea dupa aceea. Autoritatea  parintelui altui copil e nula pentru ei. Se pot purta frumos atunci ca sa scape din imprejmuire si apoi sa revina in forta cu aceleasi tampenii.

 

2. Vorbesti cu dirigintele

- unii diriginti: sunt atat de tari in psihologie incat exista posibilitatea sa-i certe pe copii in fata clasei. Si ghici cine va avea de suferit. Paraciosul!

- e tare dirigu', ii mustra in particular, le scade nota la purtare. Ghici ce invata de aici?

Crezi ca inteleg ca e vina lor ca s-au purtat urat sau vor spune 'paraciosului": e vina ta, din cauza ta mi-a scazut nota, a fost doar o gluma! ce vina am eu ca esti mai sensibil?

 

3. Vorbesti cu dirigintele + copiii + parintii. E una dintre cele mai bune metode.

IParintele are obligatia de a fi obiectiv ascultand si partea cealalta. 

 

Dar deja la 15 ani ar trebui ca parintele sa se implice cat mai putin.

La varsta asta metoda cea mai buna este sa-si invete copilul cum sa treaca peste si cum sa raspunda. 

Sa spunem ca ceilalti copii au fost certati. Copilul  se simte razbunat. Cu ce ramane dupa?

Copilul are nevoie de razbunare sau sa invete ce balast sa indeparteze, cum sa se comporte in fata atacurilor? 

 

Asta-i parea mea, buna rea la mine a functionat.

Fii-mea a mai avut anul trecut niste colege care s-au purtat ingrozitor cu ea. Nope nu a incercat sa le devina prietene. Cum sa le devina prietena cand nu au nimic in comun? Adica tu ma ataci, "ma scuipi" si eu iti caut prietenia. Asa jos am ajuns? Sa-mi calc propria morala, pentru cine? - asa a judecat ea.

Le-a respectat, s-a purtat frumos cu ele chiar daca era atacata, le-a salutat de fiecare data cand s-au intalnit chiar daca ele nu o faceau, le-a ignorat cand i-au facut lucruri urate, a fost demna. Si uite ca alea au incetat.

 

 

Eu am aratat aici partile negative pentru ca nu am intalnit parti pozitive. Dar se prea poate ca ele sa existe.

Si ceea ce am scris eu se refera la copii mari. La liceeni.

 

 

 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

 

Fii-mea a mai avut anul trecut niste colege care s-au purtat ingrozitor cu ea. Nope nu a incercat sa le devina prietene. Cum sa le devina prietena cand nu au nimic in comun? Adica tu ma ataci, "ma scuipi" si eu iti caut prietenia. Asa jos am ajuns? Sa-mi calc propria morala, pentru cine? - asa a judecat ea.

Le-a respectat, s-a purtat frumos cu ele chiar daca era atacata, le-a salutat de fiecare data cand s-au intalnit chiar daca ele nu o faceau, le-a ignorat cand i-au facut lucruri urate, a fost demna. Si uite ca alea au incetat.

 

 

Daca partea asta din mesajul tau se refera la ce am scris eu mai sus, da-mi voie sa lamuresc o chestie, eu nu am zis sa se imprieteneasca copilul cu bullies (exclus), ci ca atitudinea parintelui care intervine (daca chiar trebuie....) sa fie una mai mult sau mai putin amicala, adica nu ceva de genul: "lasa-mi-l pe gigel in pace, ca de nu ai de-a face cu mine".  Eu nu cred ca la varsta asta parintele mai trebuie sa aiba o implicare alta decat a-si asculta copilul si a-l sfatui in ceea ce priveste conduita de urmat. Si desigur, comunicat in plen, asa cum spui si tu, ca exista o problema care trebuie rezolvata, important fiind sa sprijinim copiii sa gaseasca solutia, nu sa rezolvam problema in locul lor.

In fine, la noi in clasa (la liceu) era o fata buna la carte, agasata de cei mai slabi. Pana cand a inceput sa ajute pe unul din ei la mate. In 3 luni s-a terminat cu bulli-eala. Au avut si o relatie lunguta, de aproape 2 ani... 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • 6 months later...

Eu am problema asta cu baiatul de 9 ani, cu 2 copii de la after. Sigur ca sunt supravegheati bine, dar daca cineva te antipatizeaza, gaseste cum sa infiga batul prin gard. Pe unul cred ca l-am anihilat, am vorbit cu mama lui. Sa vad cum fac cu celalalt, ca locuieste cu bunicii si ma tem ca o sa ma fac mai greu inteleasa, deh, de moda veche. Doare ca naiba sa iti vezi copilul atat de mic hartuit de 2 care pana nu demult ii erau prieteni...Stiu ca sunt copii, dar am tot felul de fantezii razbunatoare in cap...doar fantezii, va asigur :)

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Participă la discuție

Poți posta acum și te poți înregistra mai târziu. Dacă ai un cont, autentifică-te acum pentru a posta cu contul tău.
Notă: postarea ta va necesita aprobarea moderatorului înainte de a fi vizibilă.

Oaspete
Răspunde la acest subiect...

×   Lipire ca text formatat.   Lipește ca text simplu în schimb

  Sunt permise doar 75 de emoji.

×   Linkul tău a fost încorporat automat..   Afișează în schimb ca link

×   Conținutul tău anterior a fost restaurat.   Șterge editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini dintr-un URL.

Se încarcă...

×
×
  • Adaugă...