FIV Grecia (4)

[Sorinake78]

Clara, am trecut prin acelasi lucru... [grup]

[Clara84]

 

 

Clara, am trecut prin acelasi lucru... [grup]

 

imi pare rau sa aud asta.. Cum ai trecut peste? La cat timp ai incercat din nou? E asa de greu pt ca nimeni nu intelege cum ma simt. M-am saturat sa aud ca mai bine asa decat mai tarziu, ca nu a fost sa fie acum, ca va fi bine data viitoare. Imi vine sa  tip la toata lumea si sa ma ascund undeva pana imi trece. Da, stiu ca e un lucru destul de comun si ca afecteaza aproape jumatate din sarcini, dar nu e corect sa o afecteze pe a mea! De ce tocmai sarcina mea pt care am suferit atat de mult? E atat de greu sa imi adun puterile iar..

[QiaoBing]

Clara imi pare f rau [grup] Am trecut de multe ori prin asta, am avut 2 sarcini biochimice si 2 oprite in evolutie. Am supravietuit de fiecare data, nu am avut de ales [soricel] Prima oara a fost cel mai greu - extrauterina cand era sa dau si cotul. Dupa 9 ani ne pregateam de FIV si am ramas natural, mare bucurie, prima eco ok, la a 2-a imi spune ca pare oprita, era in seara dinaintea zilei mele de nastere. A 2-a zi prietenii ma sunau sa ma felicite si mie imi venea sa ma arunc pe geam. Intr-o zi l-am surprins si pe sot cu dosatul in brate plangand si mangaind poza de la prima eco. La 8s am facut chiuretaj. Primul FIV - sarcina biochimica. FIV4 - sarcina oprita in evolutie, avort la 8s, a urmat inca o sarcina naturala biochimica. La FIV4 cand am vazut ca nu evolueaza bine nu am mai zis decat "nu si asta". Dar viata merge inainte, ne ridicam, ne scuturam si continuam !

Editat de Ianuarie 4, 2016

[moon16]

Ca si fetele de mai sus si eu am trecut prin asta, primul FIV - beta pozitiv, eram norocoasa. Dupa atat timp eram insarcinata, nu imi venea sa cred, si eram convinsa ca o sa fie bine - de la inceput facusem un pact cu DD, si spusesem ca prefer sa nu raman niciodata insarcinata decat sa trec prin asa ceva. Inca si azi este cea mai traumatizanta experienta din viata mea.

 Omeneste posibil stiu ca am facut tot ce puteam face, am stat nemiscata in pat, am suplimentat progesteron peste progesteron, inclusiv injectiabil, dupa care al meu sot s-a dus dupa el pana la pitesti in miez de noapte, bless his heart. Si am vorbit mult cu dr cu care facusem fiv, cumva am inteles ca sarcina mea nu a avut nici o sansa, desi s-a facut pt ea tot ce s-a putut.

 Cand am facut o ultima beta si a iesit 1,2, stiam ca s-a sfarsit, am plans in bratele sotului meu, si cumva cumva (nu pot explica) am primit putere.

 Mi-am facut rapid dosarul de adoptie, pe care si l-am depus. Si cand am primit ok-ul de la doctor m-am dus dupa pinguinul ce il mai aveam lasat acolo, sarcina am pierdut-o in septembrie, si FET-ul l-am facut in decembrie, practic au fost cam 2- 3 cicluri.

Cateodata ma mai gandesc cum ar fi fost daca puiutul meu s-ar fi dezvoltat bine, dar apoi imi alung gandurile si ma concentrez pe lucrurile pe care le pot face practic. 

Eu mi-am gasit puterea in a incerca din nou tocmai datorita samburelului meu, si sotului meu.

Daca ai nevoie, da-ti timp, pe mine ma ajuta sa fac pasi concreti spre a deveni mama, ca va fi prin adoptie sau nascuti de mine, inca nu stiu. 

[Sorinake78]

Am trecut cum vei trece si tu si cum au trecut si celelalte fete! Plangi cat poti, iar apoi o iei de la capat.

am plans...nici nu imi mai aduc aminte cat...plangeam, zi si noapte, pe ascuns sa nu ma vada nimeni...era uda perna dimineata de la lacrimi...inca mai plang cateodata. A fost prima data in viata mea cand eram insarcinata! De la agonie la extaz! Dar am trecut mai departe. Vei trece si tu, incet, incet. Nimeni nu spune ca e usor si nici nu exista vreo reteta pentru asta! Doar tu si sotul tau! Acum e mai important ca niciodata! Na, ca acum bocesc din nou...

 

Eu am trecut prin asta in iunie, iar in septembrie am facut un nou fiv, oprit, apoi altul in noiembrie. Luna viitoare as fi nascut :(

Editat de Ianuarie 4, 2016

[Clara84]

Va multumesc din suflet, fetelor.. Cate experiente dureroase ati avut si voi.. Ma ajuta atat de mult sa citresc ca voi ati trecut peste..

 

Qiao, imi imaginez cum a fost ziua ta de nastere..cam asa a fost si Revelionul meu, am plans incontinuu si mi-am facut planuri cum sa spun familiei a doua zi. E si mai greu cand vezi ca sotul tau, pilonul si sustinerea ta, e si el daramat. Eu plang aici la primul FIV, si tu imi vorbesti de FIV 4.. Ti-am mai citit din postari si imi dau seama ca ai trecut prin multe. Sper sa fiu si eu la fel de puternica si sa pot lasa amintirea asta urata in spate. Iti multumesc mult pt incurajari si succes mult!

 

Moon, asta e partea cea mai urata..faptul ca am avut o saptamana sa ma bucur de sarcina, sa fac planuri si sa ma gandesc cand imi iau concediul de maternitate.. Stiu ca era mult prea devreme dar cand incerci de atata timp sa ramai insarcinata, te bucuri ca un copil.. Am facut si eu tot ce se putea, nu am mancat sare deloc, am mancat carne desi sunt vegetariana de 10 ani, am facut ce puteam..dar se pare ca nu tine de noi, se intampla pur si simplu. Mai avem si noi pinguini in Grecia si asta ma face parca sa fiu mai pozitiva, dar deocamdata nu pot sa ma apuc iar de tot. O sa las sa treaca cateva luni, sa-mi mai revin fizic si psihic si vedem ce se mai intampla. Iti multumesc si tie pt ca mi-ai impartasit experienta ta!

 

Sorinake, si la mine e prima data cand am ramas insarcinata. Am facut zeci de teste de sarcina la viata mea dar asta era primul unde am vazut a doua liniuta, slaba dar era acolo! Am si acum poza aia.. Imi pare rau ca te-am facut sa plangi! Nu asta era intentia! :) O sa-mi iau timp sa plang si sa ma refac, si in cateva luni probabil ca vom incerca din nou.

 

Fetelor, sunteti minunate ca intotdeauna! M-ati ajutat enorm cu povestile voastre! Va multumesc ca m-ati ridicat.

[QiaoBing]

Clara  cel mai bine lasi timpul sa vindece din rani, eu consider ca nu e potrivit sa intri in sarcina intr-o stare psihica proasta,  toate starile noastre influenteaza micutul embrion. 

 

FIV-uri ehe ... au fost 5, inainte o IA, plus extrauterina cand mi-am pierdut trompa, copilul si logodnicul de pe atunci pt ca nu am fost in stare sa ii fac un copil. A mai fost o naturala la care dr mi-a recomandat sa renunt pt ca o considera compromisa din cauza unui tratament pe care il urmasem chiar in primele 2 sapt de sarcina, inainte sa stiu ca sunt insarcinata. Trecusera aproape 7 ani de la extraurerina si nici nu visam ca pot fi insarcinata. Timpul a trecut si uite ca am ajuns la 46 ani cand sansele mele sunt sub nivelul marii. Pe 24 dec am depus dosrul pt adoptie, speram ca macar asta sa ne iasa.

In perioada FIV-urilor singura mea dorinta era sa am un copil sanatos, asa ca atunci cand se intampla sa pierd o sarcina ma imbarbatam cu gandul ca e mai bine asa, decat sa se intample la o varsta mai avanata a sarcinii, (cand e muuult mai greu de depasit momentul) sau sa se nasca cu cine stie ce problema.

Editat de Ianuarie 4, 2016

[Clara84]

Qiao, ai dreptate, asa incerc si eu sa-mi spun, ca decat sa fi avansat o sarcina cu probleme, mai bine s-a intamplat acum. Imi pare rau, nici nu stiu ce sa spun, ma si simt prost de ce ma plang eu comparativ cu cate ti s-au intamplat tie.. Nu e corect, se vede cat de mult iti doresti sa fii mama si cu toate astea.. Incerc sa ma gandesc mereu ca toate se intampla cu un motiv, sa gasesc partea buna din orice necaz. Am citit postarile tale si de la Albu, si la babute, si am vazut ca ai depus dosarul pt adoptie. Poate asta era menirea ta, Qiao, sa salvezi doua sufletele si de-asta a trebuit sa treci prin atatea nenorociri? Eu sper din tot sufletul sa fie totul bine si sa va impliniti visul cat mai repede.

 

Intre timp, o sa ma bazez pe sotul meu si o sa incerc sa-mi readuc viata la normal.. Nici nu mai stiu cum eram inainte sa inceapa toata nebunia asta cu FIV-ul.. Va mai scriu maine dupa ce vorbesc cu Vy. Va multumesc tuturor din nou, e greu dar voi faceti sa para ca se poate trece si peste asta.

[QiaoBing]

Clara eu nu le privesc ca pe niste tragedii ci ca pe niste experiente de viata mai ... neplacute care tin de trecut, nu ma mai gandesc la ele. La "intelepciunea" asta insa am ajuns in timp, dupa ce am luat-o in freza de cateva ori, atunci am plans, am suferit, la extrauterina chiar am slabit 10kg in 10 zile cat am stat in spital de nu m-a recunoscut prietena mea cea mai buna.  Nu cred ca toate sunt cu un scop, nu am reusit sa il gasesc si nici nu m-ar incalzi daca ar exista unul. Atat a putut organismul meu, atat au putut doctorii pt mine la fiecare incercare in parte. Dupa fiecare esec am studiat, am facut noi analize, am cerut parerea la alti n dr, m-am straduit sa imi pregatesc organismul. Mereu insa vor ramane intrebari fara raspuns "de ce", "dar daca ..." Din pacate medicina nu e o stiinta exacta, 1+ 1 fac rar 2.

Nu imi ridic statuie pt ca m-am dus sa adopt, daca o faceam de la inceput, din tinerete, da, ar fi fost un gest altruist. 

Multe din noi uitam sa mai traim si pt noi in cursa asta nebuna a FIV-urilor. Linistiti-va, petreceti timp impreuna doar pt voi si cand va veti simti pregatiti mai faceti o incercare. Iti doresc ca asta sa fi fost ultimul tau necaz si urmatoarea data sa fie cu reusita deplina.

[flor]

Editat de Ianuarie 4, 2016

[Nikos10]

La multi ani, grecoaicelor!

N-am mai scris de luni bune, insa v-am urmarit….

Imi pare rau Clara pentru esec. Am senzatia ca, esecul uneia din voi, este si esecul meu..asa il percep, dar trebuie sa-ti revii sa lupti in continuare.

Qiao, am toata admiratia pentru tine si sotul tau. Am luat in calcul adoptia, eu am aceptat si varianta asta, insa nu acelasi lucru pot spune despre sot. Nu fortez lucrurile…el inca spera sa reusim noi, dar…sunt realista avand in vedere ce varsta am.

Luna asta voi relua drumurile la greci. Sper sa nu intervina ceva….avem „taierea turtei” unei mogaldete la finele lunii si stau ca pe jar, ca in functie de durata CM si cat de bine voi raspunde la stimulare, exista riscul sa se suprapuna evenimentul cu punctia. Daca se vor suprapune, poate totusi pot ajunge in tara in aceiasi zi…. . Nu stiu cum se face, dar de fiecare data cand am avut cateo procedura, a intervenit ceva….numai la limita, joc mereu…asta ca sa am parte mereu de palpitatii.

Pleaca cineva la greci, luna asta?