andacos Postat Noiembrie 12, 2015 Raport Distribuie Postat Noiembrie 12, 2015 Oricum mi se pare intersanta abordarea: la divort barbatul divorteaza de sotie - si nu de copil. Aste o alta abordare.Mda...ce sa spun asa este pe de o parte,pe de alta parte din pacate nu s-a inventata o lege eficienta privind mentalitatea.. Atita timp cit mentalitatea nu se schimba,legile astea (foarte)europene,nu fac altceva decit sa aduca frustrare si de-o parte si de alta... Ca daca sunt tati care uita de copii odata cu hoatarirea de divort,sunt si mame care uita ca divortul nu inseamna decaderea din drepturi a tatalui,sfirsitul vietii si inchinarea pe altarul copiilor. Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Rufus Postat Noiembrie 13, 2015 Raport Distribuie Postat Noiembrie 13, 2015 Oricum mi se pare intersanta abordarea: la divort barbatul divorteaza de sotie - si nu de copil. Aste o alta abordare. Da, dupa mine este o decizie istorica.Chiar daca pare o nuca in perete in contextul Romaniei, sa nu uitam ca numai astfel de decizii pot schimba mentalitati. Candva, poate o astfel de abordare nu va mai parea nuca in perete.In Romania, cu toate schimbarile in legislatia actuala, persista mentalitatile. Si chiar daca fetele ce au scris aici pomenesc doar de tati care uita de copiii, sunt mame care lupta amarnic sa-l desparta pe copil de tata. Cata vreme a functionat tutela exclusiva, ba la mama ba la tata, inclusiv justitia a functionat dupa mentalitate, era "lege nescrisa" ca in caz de divort mama doar daca era vreo criminala incarcerata putea pierde in favoarea tatalui custodia.Astazi, celebra fraza "mai bine mancam amandoi paine cu margarina decat sa-l dau tatalui" (desi tatal ii putea oferi copilului mult mai mult) pare sa fie uitata...dar nu este, functioneaza chiar daca nu mai este spusa in gura mare.Desi nu stiu cum functioneaza practic, ca nu ma ajuta imaginatia in cazul asta, tutela comuna este primul pas care zguduie putin chiar din temelie obiceiul strabun in domeniul eternei dileme: cu cine ramane copilul dupa divortul parintilor?Ei bine, poate ramane cu amandoi, insa asta inseamna multa munca din partea parintilor, iar acestia nu sunt mereu dispusi la asa ceva. Pe undeva explicabil: parintii trebuie sa treaca peste propria drama, aceea de a se desparti de partener.Cum copilul nu poate sta fizic in doua parti, conlucrarea parintilor este infinit mai necesara si dificila ca in cazul in care stau impreuna, insa din pacate cam totul se rezuma la "sa vina sa-l ia, sa vina sa-i cumpere, e liber sa faca ce vrea"Un parinte care nu sta cu copilul in casa, pierde teren. Asta este unul din motivele pentru care eu n-am "rastignit-o" pe mama Ioanei si nic pe tatal Teodorei, fetele mele si ale Torei. Desi cei doi parinti au "stralucit" prin absenta in viata lor, nu pot sa nu recunosc ca este practic imposibil sa-si cunoasca copiii asa cum o facem noi, cei care le suntem alaturi in orice moment. Iar fetele le taxeaza "inocenta".Fara sa blamez pe cineva, indiferent ca scrie aici sau nu, fara sa ma refer la extreme, observ in continuare ca vinovat e intotdeauna celalalt...dar eu cred ca vinovatia este in continuare impartita intre parinti, probabil in procente diferite, dar cu siguranta impartita.Asta este motivul pentru care cred ca orice initiativa menita sa schimbe mentalitati, chiar cu picatura, este binevenita. Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Ella73 Postat Noiembrie 13, 2015 Raport Distribuie Postat Noiembrie 13, 2015 (editat) Aici e legea asta din 2013.Acum depinde si de om. Al meu sot are copii din prima casatorie (si cu mine unul); fosta sotie sta la 120 km de noi. El a petrecut mereu timp cu copiii (atat in cursul saptamanii, cat si in weekend..cand pleca ea in mini-vacante, avea el grija de copii, la ei acasa, pt ca din cauza distantei mari nu puteau veni la noi), primul lucru pe care i l-am spus cand am aflat de existenta lor a fost ca eu nu vreau ca acei copii sa creasca fara tata. Si asa a fost, a avut si are o relatie super cu ei; cu fosta sotie la fel, se inteleg ft bine. Mergea mereu la activitatile pe care le aveau, petrecea vacante cu ei; ei nu au simtit ca nu au tata.Nu m-a deranjat deloc lucrul asta, ba chiar eu il mai impingeam de la spate cateodata. Si sincer nu regret, desi poate uneori eu am fost cea dezavantajata. Nu a fost mereu usor, dar am trecut cu bine. Acum ei sunt majori, iar in curand vor veni si nepotii Editat de Noiembrie 13, 2015 Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
ch_dana Postat Noiembrie 13, 2015 Raport Distribuie Postat Noiembrie 13, 2015 Hai sa clarificam ceva: dl judecator care ii tot da cu "decizia istorica" inteleg ca este membrul acestor doua asociatii http://www.t-a-t-a.ro/ si http://www.arpcc.ro/, deci are din capul locului "parti-pris" fata de speta, ca sa zic asa. In al doilea rand, "respectarea interesului superior al copilului înseamnă a i se asigura acestuia un contact cu părinţii săi cât mai apropiat de cel avut înainte de separare." mi se pare o absurditate. Ce facem, sta copilul o zi la unul, a doua zi la celalalt ? Sau dimineata la gradi cu mama si dupa masa acasa cu tatal ? Tineti cont ca prezum din capul locului cazul ideal in care parintii ar manifesta un interes si o grija egala pentru copii, ceea ce realist vorbind nu prea e cazul. Si la urma urmei, poate ca parintii nu mai au chef sa se vada atat de des la ochi, ca de aia au divortat, nu ? Mi se pare jenant pentru inteligenta copilului sa mimez o relatie care nu mai exista. Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Recommended Posts
Participă la discuție
Poți posta acum și te poți înregistra mai târziu. Dacă ai un cont, autentifică-te acum pentru a posta cu contul tău.
Notă: postarea ta va necesita aprobarea moderatorului înainte de a fi vizibilă.