Radar familia Bodnariu

[Dediut]

Poate pentru ca ei nu considera ca au gresit, si considera ca e dreptul lor sa isi disciplineze fizic copiii? Cine stie? (intrebare retorica )

Poate au crezut ca greseala recunoscuta e pe jumatate iertata.

[DarkBendis]

Pai da, asa putem specula, raspunsuri ar fi o gramada, doar ei stiu adevarul.

[Alizee]

Poate pentru ca ei nu considera ca au gresit, si considera ca e dreptul lor sa isi disciplineze fizic copiii? Cine stie? (intrebare retorica )

 

Fiindca credinciosii practicanti sunt de-o sinceritate debordanta, naiva chiar.

[372018]

scuze. gresit topicul

Editat de Ianuarie 18, 2016

[Alizee]

repetat

Editat de Ianuarie 18, 2016

[Alizee]

"Cazul familiei Bodnariu NU este o ciocnire între valorile tradiționale românești și/sau creștine și cele „occidentale”, progresiste, chiar dacă mulți în România doresc să îl definească în acest fel din rațiuni politice care nu au nimic de-a face cu bunăstarea acestei familii. Este un caz care dă seama despre falimentul moral al statului asistențial social-democrat pe de o parte și despre autoritarismul profund al unei părți consistente a societății românești.

Cum își permite o instituție a statului, fie el și statul norvegian, să hotărască ce este mai bine pentru copiii unei familii de cetățeni norvegieni? Instituția în cauză - Barnevernet - are, fără îndoială autoritatea legală să ia copiii unei familii, dar nu are și nici nu poate avea autoritate epistemică, nici morală. Cu alte cuvinte, dacă nu cumva vorbim de abuzuri grave (și nu există, în cazul familiei Bodnariu, nici o indicație că astfel de abuzuri ar fi avut loc) atunci, din principiu, statul nu poate ști mai bine decât familia ce este mai bine pentru copil și nu poate decide în cunoștință de cauză, pe de o parte, iar pe de alta nu are cum să fie mai îndreptățit moral decât părinții să decidă asupra bunăstării copilului. În Norvegia, conform legii, poate, dar este limpede că este vorba de o lege strâmbă care pune în discuție întreaga justificare morală și politică a statului asistențial social-democrat. În social-democrația nordică atâta vreme cât o persoană sau o familie beneficiază de asistența generoasă a statului, atunci statul primește dreptul să intervină în viața privată a acelei persoane sau familii pur și simplu în virtutea faptului că oferă această asistență. Cu alte cuvinte, dacă primești bani de la stat, ești de acord să renunți la o parte consistentă din libertățile individuale. Acest contract este unul profund oneros pentru că se bazează pe o presupoziție greșită: Că statul este din principiu binevoitor și depozitar al binelui general și, ca atare, între stat și societate există o unitate organică armonioasă. "

 

http://newsnetcrestin.blogspot.ro/2016/01/romania-liberaro-barbaria-norvegiana-si.html

 

[dianama]

 

 

Dar acum cate revelioane s-a intamplat incidentul? De cati ani nu vorbeste copilul? E ingrozitor, atat de nedrept ce s-a intamplat, si ce consecinte!!! :((( Totusi, sunt sperante pt copil, evolueaza inspre bine? E clar pe fond psihic :(( Ce animale...

Acu 3 revelioane. ..Un An s.au luptat cu ei ,au plecat imediat  in Ro.

De aproape 2 ani merg la psiho. ...

Fata zambeste, are o fata expresiva, a inceput sa scoata cateva cuvinte  cu fratele. ..in  rest nimic. 

Nu mai zic ca parinti efectiv au fugit dupa ce I. Au inapoiat  copii, si au lasat afacerea  acolo. ..una mica dar buna. 

Acu sunt intr.un mare colaps. 

Suntem  multe  familii  care I. Am ajutat ba cu job,ba cu banii  pt fetita  (psiholog, logoped )...

[dianama]

 

 

Suspiciune de palma? E inutil sa discutam, se pare. Nu a fost suspiciune, a fost realitate, apoi nu stim nici macar daca a fost doar asta, stiti si altceva in afara de ce declara familia Bodnariu, O.K., ei sunt nazisti, noi nu suntem, ne mor annual copii pe strada, copii in canale, stim de existent lor , intoarcem capul cand ii vedem prin gari ,prin statiile de autobuz cu pungile de aurolac in mana, ca de, miros. Nu le acordam atentie cand cersesc murdari si inghetati de frig, pentru ca parintele iubitor ii asteapta acasa cu norma pentru sticla de bautura, altfel o ''incaseaza''. Si toate astea se vad zi de zi pe strada, in autobuz a,tramvaie si la marginea oraselor, la gropile de gunoi unde zi de zi isi duc traiul zeci de miii de copii la limita supravietuirii, infometati . De ce nu ne revoltam macar pe jumatate pentru copiii din tara, pentru care protectia copilului e inexistenta???

Deschide un alt subiect si vei afla ce parere  avem despre asta ...

S.a discut de N ori pe DC.

[372018]

"Dar nu numai sistemul legal din această țară (care nu e membră UE) ne preocupă, ci mai ales ideile care stau la temeiul acestor practici și care s-ar putea extinde și în alte părți ale Europei. Istoria ne-a arătat de multe ori cum idei și practici inițial periferice ajung, încetul cu încetul, să definească centrul însuși. Iar Norvegia este considerată a fi, în multe privințe, mult mai ”europeană”, decât țările sudului sau estului european.

Practica agenției norvegiene (Barnevernet) se bazează pe Legea Copilului din 8 aprilie 1981 modificată ultima dată în ianuarie 2014. Ea reglementează în detaliu relația dintre părinți și copii și precizează la un moment dat: ”Copilul nu poate fi supus violențelor și nici altor tratamente de natură să-i afecteze sănătatea fizică sau mentală. Această interdicție are în vedere inclusiv violența aplicată în scopul educării copilului. Recurgerea la violență și la acte supărătoare sau menite să inducă spaima sau la alte conduite lipsite de delicatețe față de copil este interzisă.” (Capitolul 5 Secțiunea 30).

Dar sensul întreg al acestui articol nu se dezvăluie decât mai jos, atunci când este definit ”dreptul copilului la co-determinare” (Secțiunea 31). Pentru că legea îi obligă pe părinți să ia cu cea mai mare atenție în considerare opinia copilului începând de la 6 ani, iar de la 12 ani în sus i se acordă acestuia ”o considerabilă prioritate” în orice decizie. Prin urmare, dacă alăturăm interdicția privind ”actele supărătoare” ale părintelui de dreptul copilului la co-determinare, înțelegem că legislația norvegiană a răsturnat, pur și simplu, raportul tradițional dintre părinți și copii.

Nu mai e vorba de a interzice violența în familie. Cine ar putea contesta o lege care să interzică brutalitățile domestice, încă atât de răspândite? Aici e vorba de a elimina radical, încă de la vârstele mici, principiul autorității parentale. După 15 ani copilul poate contesta legal absolut orice decizie a părinților în materie de educație sau de viață socială.

Dacă ne imaginăm o discuție tensionată între părinți și copiii lor de 12, 13 sau 14 ani pe teme privind educația lor, cariera, viața sexuală sau altele asemenea, înțelegem imediat că legea norvegiană îi pune pe părinți la colț, sancționându-i drastic în cazul în care aceștia ar îndrăzni măcar să ridice tonul (”conduite supărătoare sau lipsite de considerație față de copil”). Sensul educației norvegiene este de a-i pregăti pe copii încă de mici pentru autodeterminare (v. Secțiunea 33) .

E mult mai ușor de înțeles acum de ce directoarea școlii unde învață copii Bodnariu a fost ultragiată de educația religioasă primită de aceștia în familie. Potrivit mărturiilor, profesoara ar fi reclamat că acești copii sunt ”foarte creștini”, ceea ce ar fi problematic. Într-adevăr, nimic nu se opune mai eficient unei asemenea răsturnări de perspectivă decât educația religioasă, care conține în miezul ei principiul autorității tradiționale.

Dar de la lege la răpirea copiilor cu sprijinul poliției e totuși o distanță. Aici, în acest interval, se află una dintre marile probleme. Nu putem explica modul de acțiune al agenției norvegiene (despre care există numeroase mărturii) decât ca pe o lectură srict literală a textului de lege. Literalismul îngust este singurul care poate explica de ce o palmă duce la decăderea cuiva din drepturile părintești, ca să nu mai vorbim de interpretarea absolută a termenului ”violență”.

Protestantismul laicizat al societății norvegiene ar putea fi o explicație a acestui literalism crud și a rigorii în aplicarea legii. Reforma din secolul al XVI-lea a produs o întărire a preceptelor etice în viața comunităților, spre deosebire de catolicismul care permitea derogări (”indulgențe”) sau de ortodoxia care a practicat mereu o formă de moderație, justificată printr-o dialectică complicată dintre ”aici” și ”dincolo”. Strictețea eticii protestante nu putea decât să provoace o contrareacție pe măsură, adică o contestare radicală a autorității tradiționale, apoi a autorității paterne în sânul familiei și, în cele din urmă, a ambilor părinți deveniți egali.

Dar nu numai religia a avut de pierdut, ci și ceea ce numim îndeobște experiență de viață, înțelepciune practică sau discernământ. Mai ales acesta din urmă, discernământul, constă în capacitatea neanalizabilă de a deosebi binele de rău și rămâne cea mai prețioasă facultate a minții umane care se formează încetul cu încetul, fiind atributul central al maturității în toate planurile vieții. Dar au cu adevărat copii de 12, 13, 15 ani suficient discernământ? Nu insistăm, căci știm prea bine că radicalii, opaci la orice argumente, vor răspunde că au. " 

Intreg articolul aici : http://www.dw.com/ro/radicalismul-norvegian/a-18971945

[Pepco]

In Norvegia este legal consumul de droguri? Daca da, de la ce varsta?

 

Dar inceperea vietii sexuale, de la ce varsta este permisa?