Replica si contrareplica

[buflea]

 

 

Si mie. Am spus: relatiile slabesc in ziua de azi mult mai usor decat inainte cand erau niste reguli nescrise acceptate de ambii ca fiind firesti, e clar asta insa sa pornesti de la inceput pe logica asta, pregatirea pentru doua trei divorturi mi se pare foarte trist. Da, nu in toate tarile e protejat cel slab, asta spuneam. Cu cat mai putine acte si mai multa "modernitate" si mai putine obligatii cu atat mai riscant pentru una din parti. Si eu stiu pe scara alor mei o vecina ce in urma certurilor a trebuit sa plece cu copiii la tara la bunici pentru ca apartamentul era al lui .

 

Ei na ...dar de ce trebuie sa te protejeze cineva si de ce partenerul care pleaca din relatie trebuie pedepsit ? Pentru ca nu mai iubește, nu mai are interese comune, a evoluat diferit, pentru ca nu-i mai vine pur si simplu ??? Ce e rau in asta ???

 

De aia ne pregatim de mici sa fim pe picioarele noastre ...chestia asta cu am renuntat la profesie, la mine, pentru binele familiei, trebuie sa si o sa dispară..nimeni nu trebuie sa renunte la nimic in favoarea altcuiva, pentru ca totul este in schimbare - se schimba profesii, se schimba rezidente, se schimba tari, se schimba prieteni ...de ce nu e voie sa se schimbe si dragostea ?

[Alizee]

Intr-adevar, lumea s-a schimbat; eu imi indemn fiica sa invete pt a avea o meserie banoasa,si astfel, sa nu depinda de altcineva.

 

Probabil ca o casatorie va exista atata timp cat va fi dragoste si respect intre el si ea.

[andacos]

P.S. Eu aici sunt cu cititul ...vad ca mai sus Daniela tocmai despre independenta profesionala / materiala vorbeste.

Ce te face sa crezi ca doar tu iti inveti copii sa fie pe picioarele lor,adica,cei ce traiesc intr-o casnicie ,crezi cumva ca-si invata copii sa traiasca de pe urma partenerului?

 

ca din ps-ul tau cam asta reiese.

 

Cu societate,da...avem modele complet diferite,care probabil ne-au influientat modul d ea gindi...ramin la ideea ca traim intr-o societate bazata pe material,pe superfical,pe moralitate putina,chiar daca repet nu ma refer la moralitatea aia de pe vremea bunicii,ce o aduci in discutie.

Editat de Februarie 15, 2016

[buflea]

Nu inteleg ce ma intrebi ?

 

Eu am spus ca ne invatam copiii sa fie independenti din toate punctele de vedere, in afara de sentimente. Cand ajungem aici, le spunem ca astea sunt pe viață, nu au voie sa mai simta nimic, pentru nimeni, ca asa e moral...si daca se intampla altfel, sa lupte cu ispitele, sa incerce, sa repare, sa carpeasca. Cu cat casatoria incepe mai devreme, cu atat luptele mai mari ...

Mai in gluma, mai in serios, asemanam casatoria cu "un sac in cap", cu "un val pe ochi", cu "o inchisoare" si radem ...

 

Daniela spunea ceva similar despre independenta profesionala, materiala, sociala ...

 

Parerea mea este ca societatea de azi este mult mai focusata pe nevoile individuale, nici vorba sa fie materialista sau superficiala...din contra ...îndeplinește in detaliu nevoile personale - sa nu depinzi de nimeni, sa fii independent, sa traiesti pe picioarele tale, sa nu stai la mana nimanui, sa te poti intretine singur, sa pleci daca te simti abuzat, sa faci totul pentru a fi fericit, sa fii fericit nu prin altii (soț, copii, amant) ci pentru ca esti in echilibru cu toate nevoile.

Editat de Februarie 15, 2016

[a_alinta]

In al treilea rand trebuie sa aveti dispozitia si calitatile necesare pentru a opri aceasta spirala si a o inlocui cu comunicare prin care sa va incurajati unul pe celalalt."

 

asta e adevarul relatiei in cuplu. 

[Marox]

 

 sa faci totul pentru a fi fericit,

 

Buflea, mi se pare ca faci din a fi fericit o obligatie. Si in acelasi timp, cautarea fericirii o povara. Trebuie sa fii fericit pentru ca asa e in trend. Daca nu reusesti, percepi esecul ca ceva insuportabil. Daca ai o rica impotriva partenerului musai tre sa-l schimbi ca alfel zen-ul tau nu e complet.

 

Nu sint excesiv de conservatoare, dar teoria asta mi se pare destul de periculoasa - fac totul pentru mine, dar unde ma opresc? Cine imi pune limitele? Ceea ce cred parintii nu conteaza pentru ca au conceptii invechite, iar pe copii oricum ii invat ca e totul consumabil.

 

Au fost participanti la discutie care au povestit de prieteni si prietene vesnic in cautarea partenerului ideal. As fi curioasa sa stiu daca aceste persoane chiar dau cu piciorul  unui posibil partener corect, doar pentru iluzia ca intr-o zi l-ar intilni pe cel perfect. Si care e imaginea lor de partener perfect.

[andacos]

Pai te intrebam,ce te face pe tine .promotoarea libertinismului,sa crezi ca cei ce cred in casatorie,nu -si indeamna copii sa fie independenti profesional si material?

 

Care sunt nevoile alea d ele indeplinete societatae a de astazi,daca pina la urma nu ai cu cine sa le imparti...sau ma rog,azi cu unu' miine cu altul'?

[andacos]

Buflea, mi se pare ca faci din a fi fericit o obligatie. Si in acelasi timp, cautarea fericirii o povara. Trebuie sa fii fericit pentru ca asa e in trend. Daca nu reusesti, percepi esecul ca ceva insuportabil. Daca ai o rica impotriva partenerului musai tre sa-l schimbi ca alfel zen-ul tau nu e complet.

 

 

Da,da,da!!!!! Cam asa vad si eu "teoria bufliana"!

 

edit Plus ca cine-ti garanteaza ca nu-i gasesti si urmatorului ceva ,ce nu te implineste si...treci la urmatorul!   Si tot asa...

Editat de Februarie 15, 2016

[a_alinta]

andacos, nu e vorba ca azi cu unul maine cu altul.

Editat de Februarie 15, 2016

[andacos]

andacos, nu e vorba ca azi cu unul maine cu altul.

Am inteles...nu am gasit altfel mai "convigator" de a scrie.

Editat de Februarie 15, 2016