imi/ne lipseste ceva...

[Lea_des_bois]

Alizee, discutam deschis, n-am obiceiul sa tac; am invatat ca orice adevar e bun de spus; ca nu cadem de acord intotdeauna e o alta poveste; sau ca se schimba unele coordonate pe neanuntate

daca am fi mers in aceeasi directie cu educatia copiilor nu as fi dorit separare financiara, contul era de mult la comun. (de altfel, in mom de fata, fiecare are acces liber la extrasele de cont ale celuilalt, nu avem secrete)

 

Jenn, profitam de fata noastra. razboiul adevarat se poarta in camera noastra sau la tel, cat suntem in trafic pt job. in timpul zilei suntem corecti. nu e situatia ideala dar s-a vazut si mai rau, in familii "normale"

Editat de Martie 10, 2016

[jenn]

Ce zici tu, e negare. Nu exista reteta standard a familiei ideale. Exista familii care functioneaza si cele care nu prea. Stii foarte bine ca nu e ok, de asta ai deschis subiectul. Repet, nu ce scriem noi e baiul ci ce traiesti tu. 

[Alizee]

Daca tu ai puterea sa gasesti scuze pt situatia din familia ta, inseamna ca inca nu ti s-a umplut paharul.

Discuta continuu si deschis cu sotul tau despre toate problemele voastre. Daca si el vrea, veti gasi o rezolvare pt tot.

[buflea]

 

 

 Nu te poti proteja implicandu-te mai putin. Observa partenerul, observa si copilul...nu le convine. Iti reproseaza. De aia spuneam ca-i mai greu.

 

Interesant ...deci in general, asta este o conditie, o obligatie care apare la formarea unei familii mixte ?

Suntem impreuna, te iubesc, te vreau alaturi dar cu conditia sa participi 100% la cresterea copilului meu si dupa regulile mele ?

 

Si daca metodele, mentaliatea ta ca parinte vitreg, sint diferite de cele ale ale parintelui natural ? Care sunt asteptarile in cuplu ? Ca parintele nenatural sa se alinieze metodelor de educatie promovate de cel natural si sa se implice in continuare 100%, chiar daca nu rezoneaza ?

[Lea_des_bois]

Interesant ...deci in general, asta este o conditie, o obligatie care apare la formarea unei familii mixte ?

Suntem impreuna, te iubesc, te vreau alaturi dar cu conditia sa participi 100% la cresterea copilului meu si dupa regulile mele ?

 

Si daca metodele, mentaliatea ta ca parinte vitreg, sint diferite de cele ale ale parintelui natural ? Care sunt asteptarile in cuplu ? Ca parintele nenatural sa se alinieze metodelor de educatie promovate de cel natural si sa se implice in continuare 100%, chiar daca nu rezoneaza ?

nu Buflea, nu merge asa cum zici tu, dovada noi/eu :-)) merge daca amandoi au +/- acelasi punct de vedere. daca nu-i asa, trebuie facut ceea ce incerc eu sa fac acum. 

am stiut de la inceput ca trebuia sa insist pe separarea financiara, nu trebuia sa cedez. dar nah, uneori te iei cu valul, ti se pare ca la tine o sa fie altfel decat in statistici :-))

[Rufus]

Interesant ...deci in general, asta este o conditie, o obligatie care apare la formarea unei familii mixte ?

Suntem impreuna, te iubesc, te vreau alaturi dar cu conditia sa participi 100% la cresterea copilului meu si dupa regulile mele ?

 

Si daca metodele, mentaliatea ta ca parinte vitreg, sint diferite de cele ale ale parintelui natural ? Care sunt asteptarile in cuplu ? Ca parintele nenatural sa se alinieze metodelor de educatie promovate de cel natural si sa se implice in continuare 100%, chiar daca nu rezoneaza ?

Ei, as spune mai degraba te iubesc, te vreau alaturi dar cu conditia sa-i fi parinte bun si copilului meu, nu numai la al tau.

Regulile...regulile se stabilesc impreuna. Eventual se mai negociaza. Apoi chiar se mai schimba...ce-i rau sa vad ca regulile celuilalt sunt mai bune ca ale mele? Le adopt si eu...si gata.

Sa stii ca in general am constatat ca nu-i o diferenta chiar asa mare (daca nu vrem noi musai sa fie...). Adica vrei sa spui ca intre tine si sotul tau nu sunt pareri diferite in ceea ce priveste educatia copiilor? Ca nu rezonezi mereu cu el?

Dar vorbiti, va mai ciondaniti, negociati...asa este si in familiile facute din bucati. Aceleasi reguli. Cum spuneam, trebuie sa fii mai atent, mai tolerant si sa nu o iei personal, ca un afront la tine si copilul tau, daca partenerul tau crede altfel sau chiar daca greseste, evident fara voie.

Asta-i tot.

[a_alinta]

lea, dupa cum si tu ai observat , eu cred ca problema ta pleaca de la faptul ca sotul se simte vinovat de faptul ca baietii traiesc fara el  si incearca sa recompenseze pe toate planurile aceasta vina.

 

greseala ta a fost ca ai acceptat imparteala financiara, ea a fost facuta tot in ideea lui de a reusi sa le faca o viata supra frumoasa baietilor.

 

parerea mea e ca nu a invatat din primul divort si ca e posibil sa il repete.  discuta cu el despre cum vezi tu lucrurile si despre ce simti tu pentru ca ceea ce face el in incercarea de a-si  spala pacatele fata de  copiii lui  nu le  face bine nici lor, ma refer la educatie .

[Lea_des_bois]

ouf, a_alinta daca ai stii cate discutii si ras-discutii am avut pe tema asta... si cu calm, si cu mai putin calm, in toate felurile. si ii spun si parintii lui ca nu le face nici un serviciu baietilor; dar el stie mai bine, noi exageram

 

de schimbat, se pare ca s-a schimbat; cel putin asa spun rudele lui (si va asigur ca nu tin cu el, rudele). inainte nu facea nimic-nimic-nimic din treburile casei. aducea bani, a lucrat la casa cand au construit-o si statea cu copiii (la TV de regula :-)) ) cand fosta facea cumparaturi sau curat sau mancare sau.

 

cu mine nu e asa; ar sta el, ca oricine, insa nu-i merge. si in functie de presiunea atmosferica din zona :-)) , se lasa cu explozii, bot sau nu. sunt si intelegatoare cand imi spune ca e terminat, il dor toate cele, si il "autorizez" sa se lase servit nu-s exagerata. dar cand vad ca pt o iesire sau alta activitate isi gaseste repede energia, atunci ma crizez

[buflea]

 

 

. Adica vrei sa spui ca intre tine si sotul tau nu sunt pareri diferite in ceea ce priveste educatia copiilor? Ca nu rezonezi mereu cu el? Dar vorbiti, va mai ciondaniti, negociati...asa este si in familiile facute din bucati. Aceleasi reguli. Cum spuneam, trebuie sa fii mai atent, mai tolerant si sa nu o iei personal, ca un afront la tine si copilul tau, daca partenerul tau crede altfel sau chiar daca greseste, evident fara voie. Asta-i tot.

 

Ohohoho ...si inca cum. Eu declar cu toata sinceritatea, ca cele mai multe conflicte cu barbatul le am despre educatia copiilor si asta mi se pare cel mai mare compromis pe care trebuie sa-l fac ...nu stiu insa daca as face aceste compromisuri daca nu ar fi tatal lor natural. Cu mana pe inima, nu stiu si nu cred ...

 

Exemplul extrascolarelor, dat de Otilia, este cel mai bun ...am întâlnit multi bărbați, al meu included, care spune - dar de ce, nu le trebuie, la ce ajuta, unde e weekendul nostru ? 

Ori eu, decat sa zac eu pe canapea, nu stiu ce sa fac sa nu zaca copiii in casă...si de multe ori plec singură, sau dupa cum știți, ma scol in fiecare sambata si duminică la 5:00 AM pentru hockey ...si asta pentru ca barbatul, tatal lor natural, a spus : eu nu pot sa fac asta, scoate-l de la hockey.

 

Dar sunt copiii mei naturali ...nu stiu daca mi-as asuma aceleasi eforturi si raspunderi pt copiii lui. De aceea eu inteleg frustrarea lui Lea, asa cum inteleg si comoditatea sotului ...

 

Eu cred ca barbatii in general se protejeaza mai mult. Noi femeile avem un spirit de sacrificiu si daruire pe care ei nu il inteleg si pe care nici macar noi nu il putem explica. Barbata-meu daca e obosit, se duce si se întinde..nu coteazs ce e in jur, face mai incolo sau asta e ...eu ma târăsc si fac ce trebuie pentru copii si apoi ma gandesc sa ma intind. Circula acum ceva timp un banc pe FB, despre mama care zice noapte buna si in drum spre pat, strange, aranjeaza, face pavhete, calca, culca copiii ...3 ore mai tarziu ajungea si ea sa se culce. Cam asta e norma...si sincer, nu cred ca se poate schimba partenerul. Prioritățile noastre ca femei trebuie schimbate si asta numai in caz de frustrare ...

[michelle-usa]

obraznicia si violenta gratuita a celui mic ma deranjeaza, caci incepe sa aiba repercursiuni asupra familiei si cu cat va trece timpul, cu atat e posibil sa se agraveze problemele. iar aici daunele costa. si daca tot gasesti mai mult decat normal sa ma implici financiar in cresterea si educatia lor, de ce sa nu facem si cum am stabilit de comun acord (nu respecti regulile scolii, nu mergi la fotbal; am zis ca nu cumparam ATV caci rezultatele scolare si comportamentul la scoala nu sunt ok, nu te prezinti cu el acasa - ce incredere sa mai am pe viitor? caci cu cat cresc, cu atat se maresc si cheltuielile....)

Lea, tu in primu rind treb sa lucrezi la partea financiara si sa o elucidezi.

sa ai un buget lunar...sa ai o situatie financiara clara...ca banii se scurg usor...printer degete.

incearca pe ultimele 6 -12 luni sa vezi cit ai cheltuit si pe ce...in felul asta vei stii clar si ii poti arata sotului cit contribui tu/el...din venitul care il aveti.

 

apoi sa te gindesti pe durata mai lunga cit vei fi dispusa sa contribui...copiii cu cit cresc cu atiti vor avea nevoie de mai multi bani...iar contribuita financiara treb sa vina nu numai din partea ta....de fapt in mod normal ar treb contribuita ta sa fie 0...

 

terb sa te mai gindesti ca din venitul tau sa ai bani pusi deoparte  pt evenimente neplanificate.