Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

imi/ne lipseste ceva...


Recommended Posts

S-a schimbat in sensul ca face cate ceva din proprie initiativa, fara sa fim impreuna. Si nu mai considera ca e exclusiv rolul femeii sa faca totul in casa; e adevarat ca in comparatie cu prima casatorie, la nivel timp petrecut cu job-ul si castig financiar suntem cam pe picior de egalitate. Si am discutat pe subiectul asta indelung: drepturi si obligatii egale

 

 

 

Lea, ceva mai vroiam sa zic. din experienta mea, e destul de nerealist sa astepti sa faca din proprie initiativa anumite lucruri.

 

it's the nature of the beast si cred ca e valabil in multe relatii.

 

eu am invatat ca e nevoie de instrictiuni specifice, repetate, si la momentul in care ai nevoie sa se intample un anumit lucru.

 

daca astepti ca cel de langa tine sa gandeasca ca si tine (responsabilitati, prioritati), you're setting yourself up for failure.

 

stiu ca e frustrant, stiu ca iti vine sa-ti smulgi parul din cap cand te intrebi da' cum de eu pot si el nu poate dar cred ca asta nu duce la nimic.

 

in schimb, reguli si liste.

 

de luni pana joi eu gatesc tu pui masa si cureti, de ex.

 

eu ma izbesc de chestia asta de cand ne-a plecat tanti de la curatenie, ca mereu tre' sa dau ordine, instructiuni si sa cicalesc sa ne apucam sa facem curatenie in casa. nu imi doresc sa fiu in pozitia asta, dar daca nu o fac, ori ramane casa ne-curatata ori fac eu totul. asa incat nu am de ales decat sa repet si sa cer.

 

si sa stii ca prima replica, din primul moment, a fost: da sa nu te-astepti ca facem asta vara cand e frumos afara, ca atunci avem de mers, de facut, de biciclit, de inotat....

 

deci mereu pt placeri exista energie peste tot :) si alea chiar primeaza peste lista de "must do"

 

si eu am zis: da, stiu, la vara om gasi o persoana noua la curatenie, saptamanal.

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • Răspunsuri 295
  • Creat
  • Ultimul răspuns

Cei mai activi membri în acest subiect

Cei mai activi membri în acest subiect

ouf Aqai, stiu, ai perfecta dreptate; numai ca dupa x timp si comentarii, ma apuca spumele; si dau pe dinafara. Planifici, te ocupi chiar daca esti obosita si pt o chestie uitata sau lasata pt mai tarziu, zbang, ti-o iei in freza "da' ce mare lucru faci?, numai eu sa le fac/gandesc pe toate"

 

Oricum, in mom de fata prioritatea mea nr 1 este ordinea si disciplina financiara. Si usor si discret redusul sarcinilor in ceea ce priveste baietii. Si mai ales sa-mi tin gura cand imi cere sfatul de cum sa faca cu ei caci oricum nu face si tot se intoarce impotriva mea

 

Si sa va zic ca am un om care "ma miroase imediat", sau o fi cititor de ganduri (caci aici nu citeste si nici rom nu vb)... Astazi dupa masa, primesc un sms: ce nr are Lea la picior? a fost sa-si cumpere adidasi pt el si a luat si pt fiica'sa 2 perechi... (si nu i-am reprosat absolut nimic la subiect)

Si in drum spre casa, ma suna: esti de acord sa mergem cu totii la restaurant in seara asta? si dup-aia ne uitam cu totii la emisiunea noastra preferata, in patul nostru mare

 

Si simt ca iarasi imi trec furiile...

Editat de
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Oare numai mie mi se pare lipsă de respect să îi spui partenerului că numai tu faci / te ocupi când e evident că nu e așa?

 

 

evident ca nu numai tie. e o lipsa cumplita de respect, dar odata ce ai sarcinile impartite pe hartie, o scoti si zici:

 

mai incet cu comentatul....

 

daca nu, ramane doar motiv de vorbe

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Pe mine m-ar obosi cumplit să fac asta. Să demonstrez celuilalt că e nedrept față de mine. Și mi-ar pieri orice chef de apropiere de persoana în cauză. E adevărat, nu-s căsătorită și n-am copii, deci la mine e totul mai alb / negru decât la Lea. Dacă ar face câteva figuri dintr-astea mi-aș lua lucrurile și-aș pleca, să aprecieze singur câte face și să se felicite tot singur că le poate face. 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Daniela, si mie mi se pare la fel. Cred ca m-as sufoca de atata nedreptate, serios! Chiar nu inteleg in ruptul capului cum nu vede sotul Leei cate face si nu apreciaza, mai ales ca are si contra-exemplul primei sotii.

 

Deci, pentru cei care se intrebau ce o deranjeaza pe Lea, daca e de acord sa se ocupe de copiii sotului si deocamdata nici aranjamentul financiar nu-l poate schimba, eu cred ca problema e lipsa de respect si de apreciere (adica nu numai ca nu apreciaza, dar mai face si reprosuri), si tratamentul diferit oferit copiilor. Pana la urma e de inteles ca incearca sa supracompenseze lipsa mamei baietilor si faptul ca n-au avut cea mai linistita copilarie, dar nici fetita nu are nicio vina si cand va creste probabil va observa si ea anumite lucruri.

 

Legat de copiii sotului o inteleg foarte bine pe Lea ca s-a atasat de ei, petrece timp, ii duce la activitati, ca-i iubeste pana la urma, asa mi se pare si firesc. In fond problemele vin de la adulti, nu de la copii. Iar copiii nu trebuie sa fie biologic ai tai ca sa-i iubesti (cel putin asa gandesc eu, care nu am copii dar imi petrec tot timpul cu nepotul :)). Copiii s-au atasat si ei, mai ales cel mare, care intelege probabil mai bine anumite lucruri... 

 

Dupa parerea mea singura problema e sotul, cu atitudinea lui lipsita de respect. Daca s-ar implica mai mult in casa, daca nu i-ar mai reprosa Leei tot felul de prostii in conditiile in care el e foarte departe de a fi ok, daca nu ar mai face diferente intre copii, cred ca lucrurile ar lua-o pe fagasul cel bun. Aici trebuie lucrat mult si serios (dar se vede treaba ca nu e usor, lucru confirmat chiar si de apropiatii lui). El trebuie sa-si dea seama cum stau lucrurile si sa vrea cu adevarat sa faca ceva, pentru ca Lea face deja destule (prea multe chiar, ar zice unii). 

Editat de
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Iti multumesc Salcia, ai atat dreptate ca face rau :-(( ; tot ce spui tu, eu nu cred ca vreau sa recunosc...

Ne-am intors de la restaurant si sunt trista. Si in momentul asta plang. Nu cred ca sunt fericita. Si da, imi lipseste ceva: recunostinta. Dar oare avem dreptul sa cerem recunostinta? Ei nu mi-au cerut nimic teoretic, eu am ales sa dau... De ce sunt trista acum?!

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Iti multumesc Salcia, ai atat dreptate ca face rau :-(( ; tot ce spui tu, eu nu cred ca vreau sa recunosc... Ne-am intors de la restaurant si sunt trista. Si in momentul asta plang. Nu cred ca sunt fericita. Si da, imi lipseste ceva: recunostinta. Dar oare avem dreptul sa cerem recunostinta? Ei nu mi-au cerut nimic teoretic, eu am ales sa dau... De ce sunt trista acum?!

dar ce e recunostinta? de ce astepti ceva inapoi daca il dai deja?

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Participă la discuție

Poți posta acum și te poți înregistra mai târziu. Dacă ai un cont, autentifică-te acum pentru a posta cu contul tău.
Notă: postarea ta va necesita aprobarea moderatorului înainte de a fi vizibilă.

Oaspete
Răspunde la acest subiect...

×   Lipire ca text formatat.   Lipește ca text simplu în schimb

  Sunt permise doar 75 de emoji.

×   Linkul tău a fost încorporat automat..   Afișează în schimb ca link

×   Conținutul tău anterior a fost restaurat.   Șterge editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini dintr-un URL.

Se încarcă...

×
×
  • Adaugă...