imi/ne lipseste ceva...

[dianama]

 

 

Te simti mai bine dupa mesajul asta? Inafara de a-mi combate mie ideile si de a va da dreptate una la alta, o solutie concreta la problemele Leei aveti? Eu una, n-am vazut. Daca cineva are de invatat cava din cele discutate mai sus, o va face, daca nu, nu. Eu una am invatat si de aceea plec! Sta in puterea voastra sa traiti frumos, usor si bine. Trebuie doar sa va doriti asta!

 

Mda ....perfect de acord. Mai ales  cu ultimele fraze. 

 

 

[Lea_des_bois]

Da, solutii concrete mi s-au dat. Si mi s-au confirmat unele idei/aspecte si da, face bine la moral si ajuta sa stii ca nu esti chiar exagerat/egoist/ciuma.

Ramane pusul in aplicatie care nu-i usor deloc dar macar daca esuez, sunt "linistita" ca am incercat totul.

Pt moment dl sot a ales sa nu mai vb cu mine; nu-i de acord sa discutam si sa facem ceva concret; din punctul lui de vedere exagerez, totu'i roz la noi, eu caut mizerii. Sa vedem cat ne-o duce atitudinea asta

Editat de Martie 14, 2016

[andaghe]

Lea, sper sa reusesti sa iti gasesti linistea. Poate ai timp si chef sa mergi cateva ore la un consilier personal sa te invete/ajute cum sa pui in ordine gandurile si emotiile si sa descoperi exact ce te face fericita si... cum !

[Lea_des_bois]

Anais, cursa de ieri a fost super, mi-am incarcat bateriile cu energie pozitiva caci mi-am depasit asteptarile, am scos un timp super bun ☺️ Cum sambata seara ne-am culcat tarziu (am fost in vizite), am ales sa o las pe fii'mea acasa cu taica'su si fratii; ei au fost la piscina si am aflat ca-i greu sa te ocupi singur de 3 copii. I-auzi, asta-i nou si ce sa-i faci, caz tipic de ghinion. (pt el)

 

oricum, am hotarat sa continui cu alergatul, o cursa/luna nu-i capat de tara. O voi lua si pe fii'mea cu mine, ca sa mai atenuez din egoism

Editat de Martie 14, 2016

[Anais_]

Bravo pentru timpul bun si mai ales pentru mobilizare! Alergatul îți va aduce satisfacția ca faci ceva doar pentru sufletul tău, dar si o detasare de care ai nevoie pentru a decide direcția in care vrei sa se îndrepte viața ta. Eu ma feresc sa dau sfaturi, dar voi spune totuși ca pentru fetița ta cel mai important e sa aibă o mămica fericita si împlinita, nu nervoasa si frustrata. O relație frumoasa cu tatăl si cu fratii ei va avea oricum, indiferent de ce hotarâre vei lua.

[Mickyyy]

Nu stiu daca am un sfat concret pentru Lea, dar am urmarit subiectul de la inceput. Dupa primul ei mesaj parerea initiala a fost ca un pic exagereaza problema, apoi au aparut detaliile si m-am razgandit partial, apoi am incercat sa ma pun in locul ei, dar tot ceva imi scapa.

 

Nu stiu inca ce, de asta am si ales sa postez, poate scriind descoper.

 

Nu avem copii din alte casnicii, desi si eu si sotul am fost casatoriti inainte, insa avem 4 ai nostri. Si eu ma lovesc adesea de lipsa de recunostinta, mai ales ca acum stau cu cel mic acasa si se presupune ca ar trebui sa fie casa mereu curata, mancarea mereu gata la timp, cosul de rufe murdare gol si tot asa. Dar ma lasa rece acuzele lui, mai ales cand stiu ca nu are dreptate. Eu aproape nici nu mai bag in seama remarcile lui, iar el stie ca isi raceste gura de pomana. Asa ca nu deschide prea des subiectul.

In general in weekend facem impreuna ce e de facut, dar cum si eu am zile cand fac doar strictul necesar, si el are zile cand zici ca-i lipit cu superglue de consola copiilor sau vreun serial pe netflix.

Dar daca nu arde tara, il las in voia lui.

 

Cu copiii, nicio sansa sa-i obisnuim sa tina curat! Vesnic e ceva in dezordine in camerele lor. Atata timp cat e doar acolo, e problema lor, daca "migreaza" in alte parti, atunci deja devine problema nostra si iau masuri. Nu ca nu le-as fi repetat de zeci de ori sa faca si sa mentina ordinea, insa se pare ca au invatat de la cei mai buni, adica de la noi, adultii! :))

Dar de voie de nevoie, in weekend au zi de curatenie, care se lasa fara electronice daca nu se respecta, asa ca nu macar o data pe saptamana casa noastra e curata de sus pana jos.

S-o pastram asa zi de zi e imposibil. Sau ma rog, e posibil, dar cantitatea de nervi care vine la pachet cu curatenia e mult prea mare si am decis ca nu se merita. Viata-i prea scurta ca sa mi-o irosesc stand cu gura pe copii sau pe sot.

 

Cumparaturile pentru copii nu se fac niciodata in mod egal pentru ca e imposibil sa gasim si sa putem cumpara la toti odata la fel. Uneori dam de vreo promotie la ceva ce nu aveam in plan, sau ne aburesc fetele sa le luam una sau alta cu toate ca poate nici nu au nevoie stringenta, sau pur si simplu ne place noua, cert e ca desi in timp, ca valoare, primesc cam la fel (sau acolo unde primesc mai putine haine de exemplu, compensam cu altceva), pe termen scurt clar sunt diferente.

Au fost cazuri cand am plecat dupa cizme si cea mare s-a intors cu 3 perechi (gasisem 2 la pret de 1, dupa ce initial ii mai cumparasem din alt magazin unele cu 75% reducere si cum ea chiar nu avea deloc, ii ramasesera mici...) si cea mica cu niciuna (singurele care ii placeau ei erau aberant de scumpe). Doua saptamani mai tarziu am luat si celei mici, dar doar o pereche pentru ca da, oricat de nedrept ar parea, fiind cea mica mai are intotdeauna 2-3 perechi aproape noi ramase de la surori, si la ce sa mai cumpar alte 2-3?! In schimb ne-a umplut cosul cu "rechizite" inutile, carticele de colorat, carioci sclipitoare, si cate altele!! Daca trag linie, tot la fel am cheltuit cu amandoua, dar pe lucruri diferite.

 

Cat despre cel mic, la capitolul haine e cel mai nedreptatit. Creste repede si nici nu are unde sa le poarte, asa ca lui ii cumpar cel mai rar, chiar ma cearta barbatul, ce, asta nu-i al tau de nu vrei sa ii iei si lui mai multe haine?! Nu vreau, ca mi se par bani aruncati, daca am o suma fixa pentru cumparaturi, ajung adesea sa mai iau ceva pentru fete in detrimentul lui.

 

Dupa cum ziceam, sunt toti ai nostrii, copiii, dar daca ar fi fost o situatie ca la tine, sigur as fi fost acuzata de favoritism. Cu toate ca dupa mintea mea e mai ok cum procedez, adaptez nevoilor varstei bugetul.

 

Asa ca groso-modo, o parte din cele care se intampla la voi se intampla si la noi, intr-o familie normala, si totusi nu ma afecteaza prea tare. Ce-i drept, lipseste din ecuatie o "ex" dezinteresata si problema "impartirii" banilor.

[mamica11]

Deci nu a crapat daca ai plecat  in weekend putin si l-ai lasat cu copiii. Eu am spus: in locul tau m-as 'evapora" cu cea mica  toata duminica impreuna cu  o prietena doua.

Macar iti mai incarci bateriile pentru saptamana ce urmeaza si in plus ai si timp de  gandire poate iti faci curaj si iei si alte hotarari cu timpul.

Mianda, tipul asta de gandire mult trambitat in ultimii ani cu gandirea pozitiva,  singura imi ajung mie insami, daca vreau cu adevarat pot , cursuri peste cursuri cu oameni ce te invata cum sa te impaci cu tine insati, etc si etc duce la mari depresii in final si somnifere in multe cazuri. La un moment dat unii totusi  se trezesc  la realitate si realitatea nu e aia pe care si-au  impus sa o vada repetitiv  neaparat prin dresajul gandurilor. 

Deci, mai bine sa tinem pentru noi remarcile de genul " Dupa mine, nu exista decat o varianta: vrei sa nu mai fii abuzat, pleci!"  pentru ca sunt jignitoare de-a dreptul. Exista milioane de femei  ce sunt abuzate asa cum a spus si Pepco dar nu au posibilitatea de a pleca. Nu au facut nimic rau ,majoritatea au avut nesansa asta si  indiferent cat iti repeti tu ca e vina lor si ca ele  vor sa fie abuzate din moment ce nu pleaca asta ramane un neadevar . Iar neadevarile raman asa chiar daca  nu le recunosti tu  in cercul de "daca vreau, pot"  .

Editat de Martie 15, 2016

[emanouela]

 

Mianda, tipul asta de gandire mult trambitat in ultimii ani cu gandirea pozitiva,  singura imi ajung mie insami, daca vreau cu adevarat pot , cursuri peste cursuri cu oameni ce te invata cum sa te impaci cu tine insati, etc si etc duce la mari depresii in final si somnifere in multe cazuri. La un moment dat unii totusi  se trezesc  la realitate si realitatea nu e aia pe care si-au  impus sa o vada repetitiv  neaparat prin dresajul gandurilor. 

Deci, mai bine sa tinem pentru noi remarcile de genul " Dupa mine, nu exista decat o varianta: vrei sa nu mai fii abuzat, pleci!"  pentru ca sunt jignitoare de-a dreptul. Exista milioane de femei  ce sunt abuzate asa cum a spus si Pepco dar nu au posibilitatea de a pleca. Nu au facut nimic rau ,majoritatea au avut nesansa asta si  indiferent cat iti repeti tu ca e vina lor si ca ele  vor sa fie abuzate din moment ce nu pleaca asta ramane un neadevar . Iar neadevarile raman asa chiar daca  nu le recunosti tu  in cercul de "daca vreau, pot"  .

As aprecia daca m-ai lamuri, cu exactitate si punctat, ce incurajezi cu cele spuse mai sus.....pt ca eu personal nu inteleg.

Editat de Martie 15, 2016

[Lea_des_bois]

Insist iarasi pe anumite aspecte :
- nu sunt surmenata fizic, platesc femeie pt calcat si curatenie. Nu cer copiilor ordine luna, in camera lor nu (ma mai) intereseaza cum este. Au priceput ca daca e bazar, aspiratorul nu trece ; sau trece si aspira piese lego. Si daca pe ei nu-i deranjeaza sa se joace/doarma in mizerie, pe mine cu atat mai putin. Cel mare e f ordonat, camera lui e mereu aranjata, cel mic, Dumnezeu cu mila. Mi se urca sangele la cap cand sotul face reprosuri ca e dezastru in living si asta pt o papusa si culori sau cuburi ramase pe masutza (si puteti veni oricand la noi, nu e chiar evident ca avem o copila de 2ani, nu sunt jucarii imprastiate) dar stransul sosetelor si hainelor dupa cei mari nu-l mai deranjeaza. (caci da, de ceva vreme nu le mai vad si zac asa aruncate pe cate o canapea si cate o saptamana pana le vede el)

- Nu sunt absurda sa calculez la centima ceea ce cumparam copiilor ; stiu cum este in viata reala. Dar, iarasi mi se urca sangele la cap cand tu sot imi ceri egalitate 100% pt copii (si eu sunt o straina pt copiii tai), dar tu esti primul care face diferente. Repet, in faza cu baschetii nu m-a deranjat ca le-a cumparat, m-a deranjat ca 2 zile mai devreme nu mai avea bani pt pampersi si lapte. Pai cum se face, ai sau nu ai ? Si de ce doar eu trebuie sa platesc pt copila, nu-i si a ta ?

- Nu ma deranjeaza sa-mi fac program cu fii’mea, sa iesim in weekend-uri. Dar daca tot am stabilit asa si ai fost de acord sa fii lasat in pace pe canapea, nu-mi face bot si comentarii cand vin acasa ; ca mi se duce toata energia pozitiva si da, nu pot sa tac, nu pot sa ma fac ca nu aud.

 

E clar ca frecusurile noastre nu sunt unice si insurmontabile (probabil), insa eu in ritmul asta, mai mereu discutii si reprosuri, tot timpul sus-jos, nu mai pot/vreau sa traiesc. Am o varsta si vreau sa fiu zen. Si da, consider ca intr-un cuplu ar trebui sa fim egali in drepturi si obligatii. Si pt asta nu pot sa tac, nu pot sa las la nesfarsit de la mine ; sunt politicoasa, nu jignesc, cand nervii sunt prea incinsi tac si astept sa discutam la calm, insa nu pot/nu vreau sa tac, nu pot sa ma fac ca nu vad si deci e OK.
Avem cam acelasi program de lucru, acelasi traseu lung si aglomerat, si eu am stres la job si sef/colegi câh din cand in cand, dar nu ma descarc pe tine.
Si nu-mi mai cere sa fiu 100% disponibila pt copiii tai (financiar, afectiv) cand pt educatie si reguli (discutate cu tine nu cu ei) nu-ti convine si faci cum vrei si cum te aranjeaza. Avem mentalitati diferite, f bine, am inteles dar nu sunt de acord sa zicem una si sa facem alta. Imi place sa ma bazez pe omul de langa mine ; eu daca am stabilit ceva, apai ma tin de cuvant si imi pare rau, asta cer si partenerului meu ca doar d-aia suntem o echipa (sau ar trebui) ; nu-i impun ideille mele, discutam tot timpul, si da, cand vad ca actiunile sunt altele, mi se urca sangele la cap si consider ca nu-i corect.

[andaghe]

Eu sunt curioasa ( nu in genul barfa, ci constructiv), de unde i se trag sotului tau nemultumirile.. care se constituie apoi in reprosuri? A incercat sa ti explice si sa rezolve de fapt problemele lui?

Ca eu am inteles asa : tu esti suparata ca el iti reproseaza chestii, daca el ar inceta ai fi fericita. Dar el... de ce reproseaza? Lui ce i ar trebui ca sa fie fericit?

Si sa aveti liniște si pace?!