imi/ne lipseste ceva...

[salcia]

Oups, n-am terminat... Voiam sa spun ca te inteleg foarte bine ca-ti pui probleme si intrebari si te gandesti la solutii mai radicale, pentru ca sincer mi se pare o lipsa de respect, de echitate si de onestitate teribila in toata povestea, cu care eu una nu m-as putea impaca sub nicio forma (am o toleranta aproape de zero la nedreptate si meschinarie). 

Deci dupa cum vad eu lucrurile, fara o schimbare substantiala din partea lui nu cred ca relatia va rezista. Iubirea fara respect nu inseamna mare lucru si se si duce (adica daca tot esti desconsiderat si nedreptatit cred ca iti cam trece iubirea pana la urma). Vorbe goale in momente de tihna poate sa spuna oricine, e simplu, dar vorbele nu inseamna mai nimic. De-asta mi se pare ciudat ca tot Lea e intrebata daca-l mai iubeste pe micul "goujat" (ma scuzati, dar nu-i pot spune altfel), ea le face pe toate si cand nu mai poate sa le duca hop apare chestiunea metafizica a iubirii. Sau i se spune ca problema e tot la ea. Sincer, nu inteleg ce ar fi putut sa faca ea mai mult sau mai bine in conditiile date. Mai ales intr-o familie complexa, ca a lor, daca nu pun toti umarul cu buna-credinta, responsabilitate si onestitate nu cred ca lucrurile au cum sa mearga bine.

Si imi pare tare rau de copii, care nu au nicio vina si sufera din cauza unor adulti care nu stiu sa-si gestioneze problemele (mai ales baietii, cu acel surogat de mama, si tatal care nu stie sau nu vrea sa faca lucrurile sa mearga in noua familie).

Lea, curaj si sper sa fie bine! 

Editat de Martie 9, 2016

[buflea]

 

 

Doamne, Buflea, ce poveste teribila asta cu pizza! Parca va si vad pe toti in jurul mesei si copiii aia saracii...Probabil ca s-a intimplat situatia de mai multe ori sau ceva asemanator, de nici un adult n-a vrut sa cedeze. Ati incercat sa dati o lectie parintilor si au iesit prost copiii.

 

Da, nu era prima oara ...de asta nimeni nu a mai sarit sa le hraneasca copiii.

 

Si da, urata poveste ...am spus-o pentru ca atunci am înțeles si eu ca nu toata lumea pune copiii pe primul loc. Ii cresc, ii iubesc dar in alte limite decat ale mele.

Eu as fi murit, nu as mai fi mancat o săptămână numai sa manance si si mei o felie acolo unde toata lumea manca. Ei, parintii, au stat foarte relaxați..

 

Asa probabil si in cazul de față, cu mama care nu se baga cand nu sunt zilele ei ...imi vine sa o condamn, dar poate are alte limite, alte criterii, alte masuri ale dragostei si sacrificiului vis a vis de copii.

[michelle-usa]

poate mama habar nu are ca tatal nu se implica...e greu sa ne facem o imagine a ce se intimpla in situatia ata.

 

chestia e ca treb stabilite niste reguli si sa stie fiecare adult cam ce are de facut.

[Pepco]

Mama copiilor nu lucreaza. Atunci cum intretine casa, cheltuielile casei ei, cum se intretine pe ea?

 

Ca de baieti vad ca nu-i pasa (de coma aia cu lesinul).

 

Si cred ca stie foarte bine cat fac tatal copiilor si Lea, nu cred ca baietii nu povestesc nimic, cand sunt cu mama naturala.

 

Si atunci, de ce sa se ingrijoreze, cand sunt alti doi adulti in jur, unul cu banii si altul cu grija?

[J G]

Lea, mie mi se pare ca baietii au 3 parinti, iar fetita doar un parinte. Eu cred ca fiecare copil ar trebui sa depinda de parintii lui naturali, iar implicarea ta cu baietii trebuie sa fie minima, in calitate de "sotia tatalui" nu de inca o mama!

 

Dar, si eu m-as supara extraordinar daca n-ar fi bani de lapte si scutece, dar ar fi de tenesi! Si nu asteptam sa discut la calm (de ce sa discuti la calm? il menajezi?) ci faceam scandal pe loc. Eu cred ca tu esti prea "lady" si restul profita de tine, si asta e foarte, foarte urat din partea lor. In special e urat sa profite de tine financiar...

 

Eu cred ca ar trebui sa fie recunoscator in fiecare zi ca a gasit o sotie ca tine, care sa accepte doi copii din casatoria anterioara in casa ei cateva zile saptamanal (eu, de exemplu, nu ma bagam!) si sa se implice atat de frumos, nu sa te ia de-a gata, ca si când i se cuvine, si baietilor li se cuvine! Entitled, cum a sos Salcia foarte corect.

 

Eu cred ca trebuie puse toate pe hartie, aceste limite pe care trebuie sa le stabilesti, si sa fie urmate fara abateri.

[andaghe]

Lea,,inainte de casatorie ai promis tu ca nu vei face diferente daca vei avea un copil al tau? Sau cum ati stabilit "inainte"?

[Lea_des_bois]

JG, nu am intrebat direct caci baietii erau acasa cand el a ajuns de la serviciu; si problemele intre noi prefer sa le discutam cand suntem singuri.

pe langa faptul ca m-am ofticat cu faza cu banii (ori ai ori nu), mai era si fii'mea care tot se uita cu o mutrita trista la frati cum se incaltau si tot zicea "chaussures, chaussures"; in mom. ala si-a dat si el seama cred ca ar fi putut sa-i ia si ei ceva si i-a promis ca merg in weekend sa-i cumpere si ei bascheti; numa' ca weekend-ul ala inca n-a venit inca... :-(( desi au trecut vreo 4 de atunci

 

Pepco, mama baietilor numai de la noi incaseaza 800€/luna; + ajutoare sociale si alte gratuitati caci asa e prin zona, trebuie sa menajam si hranim puturosii. e adevarat ca eu n-as putea/vrea sa duc viata ei, dar nah, fiecare cum vrea si cum poate, nu-i problema mea.

 

Michelle, sotul meu se implica, e un tata bun. ca delega responsabilitati in interiorul cuplului nostru, asta e alta istorie, dar baietii au mare noroc cu el, altfel Dumnezeu cu mila. si mama lor stie f bine ca eu ma ocup, caci deja baietii povestesc si cat am fost cu fata acasa, la mine ii aducea cand avea nevoie, el fiind la serviciu (stie f bine ca el lucreaza, stie ca in mom asta verisoara mea ii duce si aduce de la scoala si sta cu ei cand sunt libere si pana venim noi)

 

mi-a fost "teama" sa scriu aici :-)) dar mi-a facut un mare bine; mi-ati confirmat ce simteam si mai ales faptul ca nu sunt afurisita/rea daca ma dau un pas inapoi. nu asa as fi vrut sa decurga lucrurile, insa e nevoie sa ma protejez. Va jur ca daca n-as fi avut comentarii si reprosuri din partea lui, implicarea nu m-ar fi deranjat, copiii n-au nici o vina; dar ii naspa sa investesti in ceva si cu toate astea sa ti-o iei mereu in freza.

 

dupa cum am scris ieri, am avut o discutie aprinsa la tel. (ce sa facem si noi, ne umplem timpul cat ne plimbam pe autostrada :-)) in drum spre casa) si i-am repetat inca o data ce vreau; ne putem la socoteli weekend asta si din aprilie sau de sapt viitoare, fiecare isi plateste partea.

opinia lui e ca nu-l mai iubesc, ca a vazut el ca m-am cam dat deoparte si nu-l mai sustin dar asta e, face un efort pt copii. pana la urma nu conteaza motivul, important e sa ajungem sa convietuim cum trebuie si echitabil

[Lea_des_bois]

andaghe, inainte de casatorie si de aparitia copilei, tot ma ocupam de baieti ("instinctiv" ca sa spun asa); doar ca el ii ducea dimineata la afterschool (garderie), si de luat, ii lua cel care ajungea primul. ca si acum, gateam, spalam, calcam, programam si faceam activitati cu totii. cand am fost in concediu de maternitate am inceput sa ma ocup mai mult, caci eram acasa; n-au mai mers la afterschool, ca sa nu mai aiba zile lungi la scoala, faceam temele pana venea sotul (ca sa facem altceva linistiti, sa nu-si mai puna el parul pe moatze cu temele ca "destul era obosit"). si stii cum se intampla... cand intrii in hora... iesi mai greu si cu cantec :-))

 

si da, cu aparitia fetei am inceput sa constat ca pt el, ea intra in obligatiile mele; si ce putea face pt baieti, pt ea e mai greu. sunt o persoana care se trezeste devreme, el invers. am stabilit tu o duci la 7 la cresa, eu o iau la 17.30. dupa scurt timp, au inceput comentariile ca ce, el ajunge mereu tarziu la serviciu (si atentie, era vorba doar de 2-3zile/sapt iar pe baieti inainte ii ducea la 7.30 la after school... deci ajunsul la serviuciu era si mai tarziu).

si tot asa, nimicuri d'astea care se aduna. avem aceeasi distanta si traseu pana la serviciu (deci amandoi suntem in ambuteiaje cu parul pe moatze), ajungem seara cam in acelasi timp dar intra in obligatiile mele sa ma gandesc ce mancam, sa gatesc, si daca mai e si vreo jucarie sau haina care nu-i la locul ei, ia uite ce dezastru e in casa, o sa faca el curat in weekend ca nu se mai poate. si uite asa imi sar nervii, si calm si fara jigniri ii spun sa faca, n-am nimic impotriva si tot asa... am ajuns sa ne certam saptamanal. eu nu mai am chef sa fac nimic ca oricum nu se vede, el ca m-am indepartat, nu mai sunt ca inainte, si uite asa, am ajuns sa nu-mi mai placa atmosfera; vorbim impreuna si ne intelegem separat

[viviana]

Lea, la tine este o situatie complicata.

Intr-o familie tipica problemele in casnicie nu sunt legate de copil, dar intr-o familie cu parinte vitreg da sunt legate de copil.

 

1. Din punctul de vedere al baietilor:

- ei asista la conflicte

- sunt lipsiti de suportul social si emotional al mamei (cel putin asa reise din ce scrii)

- au experimentat/experimenteaza schimbari dese in situatia familiala.

 

Pentru ei aranjamentul cu 3 zile la unul 3 zile la altul nu este o solutie fericita. Solutia asta nu a fost aleasa pentru copii ci pentru parintii lor

 

- Nu au stabilitate

- Au o surioara vitrega, sunt gelosi, traiesc cu frica ca tatal lor nu le va acorda tot atat atentie cat acorda noului copil.

 

De unde rezulta si comportamentul tatalui (care s-ar putea ca in subconstient sa perceapa chestiunile astea si sa-I fie frica ca baietii il vor condamna daca arata dragoste si pentru surioara) ce doreste sa substituie absenta zilnica a lui prin bani, rasfat samd si comportamentul baietilor.

 

Baietilor le lipseste echilibrul emotional. Bineinteles ca la varste diferite exista nevoi diferite si parintele da diferit dar parintele are obligatia sa imparta nevoia emotionala in mod egal.

 

Baietii au o mama si ea e cea care trebuie sa  fie implicata in procentul cel mai mare.

 

Eu in primul si in primul rand as deranja aranjamentul. As milita pentru ca baietii sa stea cu noi din 2 in 2 saptamani, in we doar, dand spatiu mamei naturale pentru a construi o relatie cu ei si a le oferi nenorocita aia de stabilitate. Facand asta as castiga spatiu si pentru fata mea

 

Gandeste-te asa: baietii primesc mesaje contradictorii de la tata, mama si de la tine. Regulile, nromele si valorile pe care le stabiliti trebuie sa se suprapuna in ambele familii.

 

Numai asa veti avea parte de liniste si veti putea salva casatoria.

 

Eu as discuta cu un psiholog in formula tu, sot, mama naturala, baieti. Mie mi-e clar ca ceva in aranjamentul asta e haotic pentru baieti. Si pentru voi. In fapt pentru ambele familii.

 

2. Despre tine: traiesti un fel de drama, traiesti in tensiune, ai un stil parental diferit. Trebuie vorbit cu ambii parinti despre implicarea lor egala in educatie. Lasam deocamdata banii la o parte. Ei sunt ca un fel de cireasa pe tort, cauza care sta la baza nemultumirilor tale este modul de abordare diferit in educatia baietilor si in educatia fetei

 

3. Din punctul lui de vedere.

Este greu. E posibil, ca oarecum sa se simta vinovat ca a “parasit” baietii si ca substitut le permite orice, absolut orice – din acest motiv se poarta diferit cu copiii mergand pe principiul le dau lor mai mult (nu bani) pentru ca nu stau cu mine zi de zi si fetei mai putin ca ma are 24/24.

 

La ora asta capul meu asa spune ca solutie: nu mergeti voi 2 la un psiholog de cuplu, mergeti toti la un psiholog care sa va indrume catre cea mai buna solutie pentru baieti. Pentru ca o data ce ati gasit solutia cea mai buna pentru baieti se va regla si comportamentul tatalui iar restul va veni de la sine.

 

 

 

[mamica11]

Repet, ai intrat prea mult in viata baiietilor. Da-te un pas inapoi si lasa-i sa se descurce pentru ca ei sunt parintii lor nu tu. Mama copiilor nu este singura , are o familie de trei persoane ;ea si cu cei doi baieti. Dar simte nevoia de ajutor (nu inteleg de ce nici eu dar nu e treaba mea) . Acum acest ajutor il dai tu dar daca te dai in spate si nu te mai bagi atata va gasi sigur pe altcineva. Ori ea ori tatal se vor mobiliza si vor plati pe cineva, vor gasi o ruda, etc.

Ai crezut ca poti duce totul pe umerii tai si lor le-a placut si au tot adaugat dar realitatea este ca esti om si ai si tu nevoile tale.