Lege in Florida: dupa divort timp egal de petrecut cu parintii

[Iris2014]

Xio, ma bucur ca in cazul tau a fost bine, si ca relatia cu tatal tau nu a avut de suferit. Ar fi minunat sa fie asa mereu, dar ma tem ca nu e.

 

Dana, sunt convinsa va m-ai inteles gresit. Nu am afirmat ca ar fi in interesul copilului sa nu isi vada tatal decat o data la doua saptamini. Dimpotriva, eu pledez pentru 50-50. Si liberatea de miscare a parintilor mi se pare ca trebuie sa fie subordonata binelui copilului...cand parintii sunt de comun acord sa locuiasca departe unul de altul si copilul nu sufera (o situatie de exceptie as zice, dar uite ca lui Xio i s-a intamplat si or mai fi cazuri), minunat... Cred ca, insa, daca tu te-ai fi mutat in Olanda, copilul si-ar fi vazut tatal si mai putin. Nu crezi? 

 

Jenn, se vede ca suntem influentate in parerile noastre de experientele din jur... eu nici nu as concepe, si nici sotul meu, sunt sigura, sa am doar facetime cu copiii... si asta vad si la prietenii nostri care au trecut prin divort. (si nu divorturi amiabile). Mie mi se pare foarte importanta prezenta activa a ambilor parinti in viata copiilor, stiu ca se poate si altfel, dar asta e parerea mea. Si intrebarea a fost, daca nu ma insel, ce parere avem despre acea lege din Florida. Aceasta e parerea mea. And I am sticking to it :) ... (pe de alta parte noi nu suntem 13 ore plecati de acasa, rareori se intampla asa ceva, unul din noi duce copiii la scoala si altul ii ia zilnic... luam cina si micul dejun zilnic impreuna toti patru, cu exceptiile de rigoare care nu sunt nici macat lunare. Si cam asa e in jurul meu, cunosc ambii parinti ai colegilor de scoala ai copiilor mei pt ca ii vad cand pe unul cand pe altul ducand/luand copiii, ne ducem sa ii luam de la prietenii unde s-au jucat, ne intram in case si cam asta e situatia pe aici... pe la mine). (dar lucram si mult de acasa, uneori noptile, uneori sambata duminica cand celalalt e la un sport cu copii, asta e the downside, dar pt noi merita).

Editat de Mai 11, 2016

[jenn]

Nu am zis doar  Face time, am zis ca exista moduri  cum sa stai in contact si in zilele cand nu esti cu copilul, sau esti la 75 de km la job si altfel nu ajungi  la timp pt lectii. Era un mod de a fi prezent cand nu esti prezent , ca sa zic asa. Bine ca aveti posibilitatea de a lucra de acasa, in alte profesii nu se poate.  Strict la subiect, legea aia mi se pare o ingradire a dreptului meu de a locui unde vreau. Acum sunt condamnata sa stau 21 de ani in statul ala doar ca divortez? Mi se pare fortat si discriminatoriu.

Editat de Mai 11, 2016

[Iris2014]

Strict la obiect, cat timp ai copii minori cu cineva cu care nu mai locuiesti impreuna, nu mai poti sa hotarasti totul singur... cand copiii sunt adulti e altceva, dar cat sunt minori au ambii parinti mai multe datorii fata de copii si acestea primeaza, zic eu, in fata dorintelor personale. De aceea eu nu vad de ce o mama sau un tata ar avea dreptul de a se muta cu un copil in alt oras/tara/continent daca celalalt parinte nu e de acord. Si asta poate sa constituie un impediment in cariera profesionala, soit... 

(si acum ma refer la cazuri normale si nu cazuri in care un parinte e violent, abuziv, neinteresat de copil samd... la cazul in care doi adulti s-au despartit dar au si copii si... raman legati...)

 

Pt ca, daca e nedrept ca un parinte sa nu se poata muta, cum v-ati simti daca ati fi voi parintele care e lasat in urma? Si celalalt parinte  sa ia copilul cu el? Si sa il duca in alt oras sau in alta tara? Eu nu as accepta asa ceva. Chiar e atit de nefiresc sa votezi pentru dreptul copilului de a petrece timp 50/50 cu ambii parinti? Chiar e nefiresc ca si tatii sunt importanti in viata si educatia copiilor? Pot fi lasati in urma? 

 

In viziunea mea divorteaza doar parintii... nu si copiii de parinti... copiii raman ai parintilor lor. 

[michelle-usa]

apropos de importanta tatilor in viata unui baiat. am o prietena, sotul ei lucreaza de mult la un centru pt ajutorul tinerilor cu problem. spuena ca 90 % din baietii cu problem au crescut fara tata in viata lor.

nu a contat cite mame, bunici...matusi au avut pe langa ei, lipsa tatalui s-a cunoscut.

 

eu cred ca e o statistica f importanta si care spune me ma care divorteaza si vor sa isi scoata fostii soti din ecuatie (nu vorbim de exceptii)

Editat de Mai 11, 2016

[dianama]

 

 

Strict la obiect, cat timp ai copii minori cu cineva cu care nu mai locuiesti impreuna, nu mai poti sa hotarasti totul singur... cand copiii sunt adulti e altceva, dar cat sunt minori au ambii parinti mai multe datorii fata de copii si acestea primeaza, zic eu, in fata dorintelor personale. De aceea eu nu vad de ce o mama sau un tata ar avea dreptul de a se muta cu un copil in alt oras/tara/continent daca celalalt parinte nu e de acord. Si asta poate sa constituie un impediment in cariera profesionala, soit... (si acum ma refer la cazuri normale si nu cazuri in care un parinte e violent, abuziv, neinteresat de copil samd... la cazul in care doi adulti s-au despartit dar au si copii si... raman legati...) Pt ca, daca e nedrept ca un parinte sa nu se poata muta, cum v-ati simti daca ati fi voi parintele care e lasat in urma? Si celalalt parinte sa ia copilul cu el? Si sa il duca in alt oras sau in alta tara? Eu nu as accepta asa ceva. Chiar e atit de nefiresc sa votezi pentru dreptul copilului de a petrece timp 50/50 cu ambii parinti? Chiar e nefiresc ca si tatii sunt importanti in viata si educatia copiilor? Pot fi lasati in urma? In viziunea mea divorteaza doar parintii... nu si copiii de parinti... copiii raman ai parintilor lor.

De acord 100%.

Odata ce exista  copii ....ei  primează! 

[ch_dana]

Nu sunt de acord cu limitarea libertatii de miscare a parinilor numai ca sa vada copilul pe celalalt, mi se pare o gandire din aceeasi categorie cu "eu m-am sacrificat pentru tine, bla-bla-bla..." Cat despre prezenta in viata copilului, i s-au oferit nenumarate ocazii, pe care a refuzat sa le fructifice, decat atunci cand a considerat ca e in avantajul lui (iar atunci m-am opus eu, ideea de menage a trois nu ma "coafeaza"...)

 

Da, daca ma mutam in Olanda si-ar fi vazut tatal mai rar. Din punctul meu de vedere, ar fi fost mai bine, fiindca are o influenta nesanatoasa si asupra copilului - am avut o scena grandioasa a doua zi de Paste, cand i-a aruncat lucruirle fetei peste gard in curte, furios ca intarziasem. Un astfel de om nu are ce exemplu sa fie...pentru nici un copil.

[A_Iulia]

Noi am fost dispusi sa facem acest mic sacrificiu -in egala masura si eu,si tatal copilului.

 

Adica...am refuzat amandoi oportunitati sa plecam din Romania, tocmai pentru ca suntem divortati. 

 

Cand i s a oferit lui o oportunitate foarte buna, l am sustinut. As fi fost chiar dispusa sa calatoresc doua weekend uri pe luna (probabil celelalte 2 weekenduri ar fi venit el), ca fata mea sa si vada tatal. Dar tot i s a parut ca s ar fi rupt de copil, asa ca a refuzat. 

 

Iar eu...nu iau in calcul sa plec (oportunitati am tot avut, mai si am, dar probabil ca o sa tot am), tot din acelasi motiv. Daca n as fi fost divortata, probabil ca am fi locuit cu totii acum in alta tara. Dar asta e situatia acum, copilul meu are si mama si tata, si tatal e exceptional, asa ca deocamdata ramanem pe loc. Cand o pleca si fata la facultate o sa plec si eu. Cine stie, poate chiar dupa ea. Dar mai e pana atunci.