Unde am gresit si ce se mai poate repara ?

[Letitia1]

Da normal ca miroseau multi, mai ales dupa sport, ori vara... Nu numai ca era greu cu apa, dar nu erau deodorante. Eu ma dadeam cu bicarbonat sub brat sa nu miros si tot mai miroseam citeodata. Doamne ce ma deranja chestia asta, dar nu am facut niciodata greva spalatului. Ma splam cu apa rece si tot ma spalam.

[a_alinta]

Pe mine nu m-a cautat nimeni la burta! [clo]

nici pe mine , si nici intre degete.

[Letitia1]

Noa si maica-mea a incercat sa imi gaseasca ea prietenele. Nici una nu era suficient de buna pentru mine. Ce ma putea enerva ca isi baga nasul! Pe la 12 ani m-am imprietenit cu 2 fete din clasa, din pacate nu premiantele, asa cum ar fi dorit maica-mea, dar nici ultimele. A incercat sa-mi interzica sa ma vad cu ele, era imposibil, ma vedeam pe furis, ii spuneam ca ma vad cu altcineva si ma vedeam cu ele. Tu vrei sa ajunga sa te minta? Si acum sint prietena cu acele fete!

 

Apoi maica-mea mi-a citit jurnalul si ce scandal mi-a facut, ca ma intereseaza baietii in loc sa stau cu nasul in carte si sa ma preocupe numai invatatul. Adica ea se astepta ca eu in jurnal sa scriu despre lectiile de geografie, sau matematica? Ce scandal am avut, ce dezamagita am fost de maica-mea! Mi-am dat seama ca nu are nici un fel de incredere in mine (desi n-am facut nimic sa-i insel increderea) asa ca de atunci nu i-am mai spus nici un secret, stiam ca nu e in stare sa proceseze asa ceva. Chestia asta ne-a departat pe veci. De aceea eu nu am citit niciodata mesajele lui fiu-meu si nu o voi face niciodata. In situatia ta, nu as mai aduce vorba niciodata despre ce s-a intimplat, nu as pedepsi-o nicicum. Ca si cum evenimentul nu ar fi avut loc. Apoi cind apele se linistesc, as incerca sa aduc discutia despre limbaj, daca asta te macina pina intr-atit.

[andacos]

 Chestia asta ne-a departat pe veci.

Si eu cred ca felul cum parintii manageriaza perioada asta,pune amprenta pe toata relatia ulterioara parinte-copil.

 

O relatie autoritara dusa la maxim,neincrederea acordata copiilor (adolescentilor)atunci cind de fapt nu au facit nimic s apoarda increderea parintilor,limitarea liberatilor ...toate isi lasa amprenta pe relatia asta.

 

Eu personal am lasat mult de la mine,nu am mers pe principiul"care pe care"sau "eu sunt mai tare",intotdeauna m-am gindit ca relatia cu fiul meu este mai importanta decit dorinta ca eu sa am in permanenta controlul si ultimul cuvint.

[Letitia1]

Despre cazul familiei prezentat de Buflea, caz nicidecum extrem in opinia mea, eu categoric ca ii luam masina cind se intorcea acasa. Vrea sa faca pe nebunul? Sa faca pe banii lui,  cind si-o permite. Nu de draci si nervi ce are, sa se suie la volan si sa dea cu masina intr-un pom! Ca la virsta asta nu stiu de pericole, nu stiu cind sa se opreasca.

[michelle-usa]

 

 

Este medical dovedit ca partea din creier care se ocupa cu luarea deciziilor isi desavarseste dezvoltarea mult dupa 21-22 de ani in timp ce partea care se ocupa cu emotiile este in plin avant.

Cu alte cuvinte la varsta asta au emotii maxime si decizii deficitare.

 

si cum poti sa ai incredere si sa-I oferi toata libertatea din lume pana la virsta aiai?

 

sutn "n"cazuri in care adolescentii fara minte au scris te miri ce pe fb sau alte situri si i-a bagat in belele, sau cind au fost contactati de predatori...sau si-au facut prieteni -persoane nepotrivite.

 

eu cred ca nu mai putem sa comparam cu vremurile noastre...nu eram expusi la atitea pericole...iar cel mai nepotrivit prietena era cea care lua 6 la mate.

 

in lumea asta nebuna in care traim...cum poti sa oferi libertatea de decizie la 12, 14 ani...cum poti sa pui pe umerii unui tinar sa ia decizii bune, cand sutn situatii in care noi , adulti,maturi si  cu experienta, ne ia prin surprindere?

[Ioana_Pos]

 

 

Simpla remarca "esti constienta ca nici o fata nu poate vorbi asa si sa se astepte la un raspuns de calitate, de la oricine ar fi" este suficienta.

 

==========•

[asia]

 

============

 Si daca prietenele-s ok, lasa-le sa-si bage pana se satura, ca tot n-au ce.

 

[:-)))]  [:-)))]  [:-)))]

[michelle-usa]

la noi in familie nu avem secrete, in sensul ca ne stim parolele, ne putem deschide mesajele...corespondenta ...totul este la comun, totul este la iveala.

nu inchidem usile(de la dormitoare) in timpul zilei, nu stam inchisi in birouri la computer/tablet...etc.pt ca nu avem de ce sa ne ascundem, sa ne fie rusine...

 

si mergem pe principiul, tot ce facem sa facem stiind ca Domnul Isus ne vede, ne este alaturi...nu ca spion dar ca prieten , partener... ne este mereu alaturi si la bine si la rau.

iar daca nu imi este rusine in ceea ce fac de Domnul Isus...atunci de ce as vrea privacy din partea celor din jur?

 

cel putin nu imi vine in minte ...nici o situatie in care ar treb sa reactionez diferit decit ceea ce sunt, si ceea ce persoanele din jur ma cunosc.

Editat de Martie 23, 2016

[Ioana_Pos]

 

 

Daca sunteti prieteni pe fb cu copilul, cred ca stiti ca asta nu inseamna ca stiti tot ce posteaza...da?

 

Daca vrei, poti sa aflii. Iti faci cont pe fb ca adolescenta, te imprietenesti cu 1-2 baieti din anturaj (fetele cred ca ar fi mai suspicioase :) ) si ulterior te imprietenesti cu copilul- cumva te gireaza 'amicii' baieti comuni. Daca are si o lista de prieteni de vreo 200-300 de pers nici nu e greu!

[Ioana_Pos]

Michelle, va veni cred o vreme cand Will va vrea si niste usi inchise, nu ca sa se ascunda ci pentru privacy, care este normala. Asa cum va vrea si sa stea singur in camera lui. Nu te baza ca lucrurile vor sta la fel peste 2-3-4 ani.