Unde am gresit si ce se mai poate repara ?

[viviana]

ahahahaah ce bine e zisa fraza asta. exact asa simt si eu.

 

Marox, vai ce bine e sa citesc ca si altii sunt imputiti. nu stiu când le trece faza asta cu lipsa spalatului.... sper ca nu tine chiar pana la 18 ani!!!!

"Viata alaturi de o fata de 14 ani poate fi comparata cu ``lupta cu o caracatita``" zise un psiholog la inceputul unei carti despre adolescenti.

 

La odoara mea a inceput sa se duca pe la 17 ani. Tot atunci a inceput si statul in cada cu orele. Ramane insa spalatul pe cap, de aceea recomand cu caldura samponul uscat.

Te fasai, scuturi si perii parul si arata ca proaspat spalat.

[andacos]

Marox, vai ce bine e sa citesc ca si altii sunt imputiti. nu stiu când le trece faza asta cu lipsa spalatului.... sper ca nu tine chiar pana la 18 ani!!!!

Cred ca pe la 16-17 ani e gata faza asta,insa apogeul este intre 12-14 ani!!!!

Toti trec prin asta,nu numai unii copii.

[Letitia1]

Nu surori cu frati, frati cu frati si surori cu surori. Desi stiu un caz cand nu s-a putut asigura spatiu separat pentru copiii de sexe diferite si s-a ajuns la un compromis care numai bine n-a fost, in opinia mea.

 

In acelasi timp, din cauza posibilitatilor reduse, nu toti parintii pot asigura camera separata copiilor.

EU nu cred ca daca fiu-meu trebuia sa stea in camera cu fra-su sau cu parintii, s-ar fi jenat sa faca mizerie! Parca si vad ce certuri s-ar fi iscat legat de "spatiu lui privat" si alte cele! 

[Letitia1]

Cred ca pe la 16-17 ani e gata faza asta,insa apogeul este intre 12-14 ani!!!!

Toti trec prin asta,nu numai unii copii.

Da, deacord. Si la al meu a fost intre 11-14 ani faza cu nespalatul. Defapt a inceput sa-i pese de aparente chiar pe la 13 ani.

[roxanaz]

mai, culmea e ca lui ii pasa de aparente! adica se imbraca, se aranjeaza, alege haine, palarii, chestii. dar dupa gradul vopsit.. te musca leopardul de nas!!!

[Letitia1]

Noa [flo2] , sper ca te simti mai bine, acum ca ai vazut nu esti singura si nici fata ta nu e vreun unicat! Acum depinde numai de tine sa te auto-educi astfel incit ironiile si jignirile ei sa nu te mai afecteze atit (stiu, e challenging!). 

 

Rezerva-ti puterile si nervii pe certuri care sint cu adevarat importante, cum ar fi scoala si mai putin pe subiecte gen ambalajele de iaurt, spre exemplu. Tineretul asta are o energie de groaza, fiu-meu s-ar contrazice si certa cu noi si despre degetul mic de la piciorul sting! Dupa un timp simti ca nu mai poti tine pasul cu ei. Vestea buna e ca dupa 25 de ani, revin la ce au fost, copiii intelegatori si dragastosi pe care ii stiam. Cel putin asa am auzit, nu pot baga mina in foc.

[marius]

Buna !

Ma reintorc  dupa multi ani pe acest forum pentru a scrie. De citit , am mai citit ,recunosc nu asa des cum o faceam inainte.Ultima oara cand am scris aici, fiica mea avea vreo 5-6 ani si traiam alaturi de ea cea mai frumoasa si plina perioada din viata mea.Fiind unicul copil ( pentru ca eu am ales asa- as spune cu mintea de acum ,mare greseala), toata dragostea mea si a lui taica-su s-au indreptat spre ea.Am inconjurat-o cu afectiune, atentie, i-am oferit tot ce avea nevoie si muuult in plus si acum , cand ea are deja 12 ani, simt ca undeva , pe drumul parcurs pana aici ,am gresit.

   Cam de 1 an, perioada ce coincide cu transformarile astea fiziologice ale pubertatii,nu ne mai intelegem cu ea. A devenit obraznica cu noi, ne raspunde, ironizeaza orice ii spunem, comenteaza, ridica tonul. Toate neintelegerile pornesc de la faptul ca sta cu orele pe facebook, whatsup, youtube, urmarind  toate prostiile, discutand cu colegi doar de dragul de a discuta . Vine intrebarea fireasca : de ce i-am luat telefon cu acces la internet? I-am luat, in clasa a V-a, pentru ca toti copiii din clasa aveau si m-am gandit ca nu vreau sa se simta o ciudata si mai ales pentru ca facusera un grup al clasei pe whatsup  si neavand telefon, nu putea fi la curent cu ce se discuta acolo.( e adevarat ca uneori , cand mai lipseste , primeste de la colegi sub forma de poza ce s-a scris in clasa, temele  sau daca are vreo nelamurire , intotdeauna se gaseste un coleg care sa-i raspunda).

Deci, acesta a fost scopul pentru care are net pe telefon.Lucrurile au degenerat insa.

Problema cea mai grava este ca, ocupandu-si timpul cu statul pe telefon, nu acorda importanta cuvenita temelor de la scoala. Tot ce face pentru scoala face ,,pe repede inainte " sa termine, superficial ,totul ca sa ajunga din nou pe telefon.

Am luat-o cu binele, cu raul( in sensul ca ne-am certat ), am stabilit reguli - 1 ora pe telefon pe zi . Degeaba ! Le incalca in mod constant. Am amenintat-o ca la prima nota mica , ii voi opri internetul pentru ca vreau sa devina constienta ca faptele sale pot avea consecinte pe care trebuie sa si le asume, tinde mereu sa incalce aceste limite, aducandu-ma in pragul unor crize de nervi. Va spun sincer ca  atunci cand o vad cu telefonul in mana, simt cum mi se urca tot sangele in cap.

Toate acestea au erodat relatia dintre noi si acest lucru ma doare cel mai tare. Simt cum cu fiecare zi ne indepartam una de alta. Ea este din ce in ce mai distanta, manifestarile de afectiune aproape ca nu mai exista. Mi-am repetat mereu: e doar o perioada, dupa ce va trece  pubertatea asta urata si dificila, va redeveni copilul cald si bun care era inainte. Dar daca nu va fi asa ? Daca se va rupe ceva acum si va ramane definitiv rupt ? Pentru ca eu asa simt: o instrainare fata de ea. I-am vorbit frumos, i-am explicat, am luat-o ,,la sentiment " cum se spune,degeaba. Pare ca intelege, ca asculta, dar apoi o aud,, bine, bine, hai lasa-ma ca mi-ai spus de o mie de ori asta , am inteles ".

Aseara, pe la 22, m-am dus la ea in camera sa-i cer telefonul. Asa fac in fiecare seara pentru ca s-a intamplat s-o gasesc dormind cu el pe perna. I-l iau, il inchid si apoi il pun la mine pe noptiera. Bineinteles ca mai voia ,,inca 5 minute " .N-am mai dorit sa negociez.I l-am luat cu forta ( pentru ca deja statea de muulte ore ) si de aici a inceput un intreg scandal. A inceput sa tipe sa i-l pun la incarcat ,exact ca un dependent de droguri care trebuie sa aiba doza pregatita pentru a doua zi. Uneori, imi vine sa-i trag si doua peste gura ca le merita cu varf si indesat la cat este de obraznica,dar are 1,73 m si nici n-ajung sa i le dau.

La scoala are rezultate bune, se poate si mai bine de atat, dar asta nu pentru ca este studioasa , ci pentru ca profesorii sunt indulgenti ( sunt materii unde are media 10, desi eu nu o vad niciodata invatand), dar nu citeste o carte, nu se pregateste la matematica unde e slaba etc.

 Ideea e ca sunt intr-un razboi cu ea si nu vreau asta. Nu concep sa fiu intr-un razboi cu fiinta pe care o iubesc cel mai mult pe lumea asta. Simt ca undeva gresesc. Imi poate spune cineva unde ,anume ?

Multumesc.

Daca ai fi prietena ei cea mai buna pe are o are cum consideri ca ar face ea? Daca reusesti 40% sa fii astfel, relatia cu fiica ta se va schimba 70% in bine. Vorbesc relational.

1. Vorbeste mai putin cu 80%  asculta mai mult cu 80%

2. Vorbeste mai putin cu 80% converseaza (povesteste) mai mult cu 80%

3. Critica mai putin cu 80%  propune mai mult cu 80%

.....

pot continua....

[sunnyday07]

Noa [flo2] , sper ca te simti mai bine, acum ca ai vazut nu esti singura si nici fata ta nu e vreun unicat! Acum depinde numai de tine sa te auto-educi astfel incit ironiile si jignirile ei sa nu te mai afecteze atit (stiu, e challenging!). 

 

Rezerva-ti puterile si nervii pe certuri care sint cu adevarat importante, cum ar fi scoala si mai putin pe subiecte gen ambalajele de iaurt, spre exemplu. Tineretul asta are o energie de groaza, fiu-meu s-ar contrazice si certa cu noi si despre degetul mic de la piciorul sting! Dupa un timp simti ca nu mai poti tine pasul cu ei. Vestea buna e ca dupa 25 de ani, revin la ce au fost, copiii intelegatori si dragastosi pe care ii stiam. Cel putin asa am auzit, nu pot baga mina in foc.

Si eu ma simt mult mai bine

 

Foarte bune sfaturi!

[andacos]

 

 

mai, culmea e ca lui ii pasa de aparente! adica se imbraca, se aranjeaza, alege haine, palarii, chestii. dar dupa gradul vopsit.. te musca leopardul de nas!!!

 

n-are nicio treaba una cu alta.

 

Facutul parului cu gel sau intinsul parului cu placa (a avut fii mio pe la 12-13ani o fsza cu parul lungut si cum il are cret se trrzea devreme dimineata sa-l intinds cu placa.N-are rost sa spun ca in general la umezeala din aer,pina in statia de autobuz era deja ondulat ,intentia conta)n-au nicio legatura cu spalatul temeinic si mirosurile.

[Qarina]

Aseara iar blowout. ca i-am sugerat ca exemplul dat in eseu nu avea nici o legatura cu tema eseului.

 

brrrr, ce s-a burzuluit. as ters tot exemplul, a refuzat sa scrie altceva si a decis sa ma ignore pt restul zilei. de fapt, m-a si anuntat ca ma va ignora restul zilei.

 

am zis. bine. is opreste matale si laptopul si tableta, pune-le in fatza usii (ca aveam un feeling asa ca parte din revolta = am avut azi multe teme, nu ma duc la antrenament, da' ups ce repede le-am terminat, chiar la 5 min dupa ce a inceput antrenamentul, si iaca audio book e on si in curand incep sa negociez xbox)

 

si apoi poti sa ma ignori tot restul serii. ca sa-ti fie mai usor, uite, iti inchid si usa eu insami.

 

si m-am lasat ignorata. seara, a venit la mine sa ma imbratiseze. "i've been taking you for granted lately and I appologize"

 

ar fi fost un moment perfect sa-i recunosc efortul, caci sincer a lucrat cu atentie la eseul ala. propozitiile aveau sens, punctuatia era corecta, nu era "fluviu", dar nu m-am prins decat dupa. asa ca azi tre' sa fiu pe faza sa gasesc momentul.

 

si mai trebuie cumva sa-i explic ca eseurile astea nu se fac toate doar dupa "my oppinion" si my experience" ca astea sunt mici-mici la 10 ani. si ca e nevoie de ceva reserach si sa aduci si niste argumente. dar asta e alt razboi, din categoria "eu stiu mai bine, nu tu mami"