Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

🎉 Alătură-te Comunității Noastre! 🎉

🔹 Membrii înregistrați beneficiază de:

  • ✨ Funcționalități suplimentare
  • 💬 Participare la discuții active
  • 🏆 Puncte pentru tombole lunare cu premii atractive
  • 🗣️ Oportunitatea de a-ți exprima opinia
  • 🤝 Ajutor reciproc între părinți
  • 🎁 Șansa de a câștiga premii

🚀 Ce te oprește?

Fiv cu ovocite donate 101


Recommended Posts

  • Răspunsuri 593
  • Creat
  • Ultimul răspuns

Cei mai activi membri în acest subiect

Cei mai activi membri în acest subiect

Posted Images

Maria F, acum aproape 3 saptamani, mergând intr-un magazin, o fetita ca cea postata de tine, mi-a taiat calea, cu trotineta si spunând peste umăr unor doamne:"mami, doar o data!". Acesta a fost ultimul lucru pe care am reusit sa-l mai suport. Am crezut ca pic acolo. M-am hotarat pe loc ptr adopție, sa nu mai aman, sa nu ma mai fofilez atât. De mult mi-am propus sa adopt, acum mi-am luat si inima in dinti. Vreau fetita mea!

Editat de
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

MariutzaF, perechea mea de aur face 28 de saptamani acum, ieri am fost la eco si au peste un kilogram de carlan, deci nu e de mirare ca abia imi tarasc burta de crede lumea ca nasc maine-poimaine (Doamne fereste, sper sa mai stea macar o luna...) Fac tumbe, mai ales seara, ii mangai cum apare cate o umflatura pe burta si parca se apasa in palma, ca pisoii cand vor sa ii mangai, mor de drag...

Imi pare asa de rau, fetelor, ca trebuie sa trecem prin toate astea... anul trecut, cand, cu toate ca totul a mers ca uns, am avut beta negativ, am plans, dar am zis ca rezist si o iau de la capat. In 2 saptamani de la nereusita aveam niste dureri pelvine ciudate si s-au intensificat pana cand nu m-au mai lasat sa dorm. Primavara trecuta mi-am petrecut-o in zeci de investigatii, ginecologic nu parea nimic in neregula, am facut si 2 RMN-uri, si tomografie pelvina, analize de sange amanuntite.... nimic. Ca sa descopar la un mom dat ca aveam depresie clinica cu somatizare. Nici nu stiam ca exista asa ceva, ca poti avea dureri asa mari, fizice, din cauza psihicului belit. Dupa cateva saptamani de tratament cu antidepresive si psihoterapie durerea si insomnia au cedat, dar a trebuit sa fac 6 luni.... si asa am ajuns sa merg iar la Brno abia la un an si cateva luni de la prima incercare... si am avut in sfarsit noroc, pinguinashii care se zbat acum in burta mea s-au milostivit si au stat cu mine [il]

Eu una n-am avut durere mai mare in viata. Ma rog pentru voi toate sa ajungeti sa va tineti pruncii in brate, pe orice cale i-ati obtine. Sa va ajute DD si maica Domnului!

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Cat despre ramas natural, da, asta se poate pana la menopauza. Bunica mea mi-a povestit chiar de un caz din anii 60-70, o femeie de 52 de ani care a nascut un copil sanatos, nici n-a stiut pana in luna a patra ca e gravida, a venit la dr pt ca "i se marea burta" [:-)))]  Cred ca a avut surpriza vietii ei. Doar ca de obicei erau femei cu nasteri multiple, of, organismul invatase cumva calea, se "destupase"...

Eu am renuntat la idee la 42 de ani, desi aveam ovulatie regulata si hormonale bune. Daca n-am reusit atatia ani, n-am vrut sa mai pierd vremea si am facut si eu ce am stiut: FIV cu ovo proprii intai, apoi am mers la donate. Si daca nu mergea cu donate, ma indreptam si spre adoptie. Orice, numai sa am si eu un prunc in casa, asa de bine te inteleg, Raish... desi eu nu sunt singura, am un sot bun, dar uite ca nu ajunge, asa suntem facute....

Hai ca m-a apucat filosofeala. Sa aveti o zi buna, dragelor, si spor la bebelit!!!! [soricel]

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Oaspete
Acest subiect este acum închis pentru alte răspunsuri.

×
×
  • Adaugă...