Primii pași către adopție. (2)

[liliac12]

De bebeanda cine mai stie ceva. Ea parca era proaspăta mamica de băiețel mititel ?

Si mai era o doamna care trebuia să vada o fetita a carei părinți sufereau de schizofrenie. Nu stia ce sa faca. Nu a mai luat legătura cu nimeni ?

 

[QiaoBing]

moon fetele sunt maricele, au alt nivel de intelegere a situatiei. Cred insa ca daca ar fi fost doar cea mica singura s-ar fi adaptat putin mai greu, ea fiind mai timida, depinde f mult de firea copiilor, de traumele pe care le au in spate, de cum s-au ocupat de ei maternalele, nu poti sa generalizez. Mie mi se spusese ca e dificil cu copil de peste 7 ani, ca are anumite obiceiuri, ca ii va fi mai greu sa se ataseze, dar vad ca tocmai cea mare se adapteaza f bine, iar cea mica prinde curaj si o urmeaza. Iar faptul ca ele au deja preferinte fata de unul din noi arata ca lucrurile evolueaza la fel cu amandoua in ceea ce priveste atasamentul.

 

Eu am colega de liceu mai mica ecat mine cu 2 saptamani zile care e deja bunica, cand tot faceam fiv-uri ma gandeam aproape cu groaza cati ani am fi avut cand ar fi ajuns copiii la majorat, dar in acelasi timp mi-ar fi placut sa trec prin toate etapele cu un copil inca de cand il simti in burtica. Cand am trecut la adoptie am zis sa profitam sa mai recuperam din timp.  Eu nu am avut parinti tineri, tata avea 37 ani cand m-am nascut eu, iar la 60 a murit, mama era cu 30 ani mai mare decat mine si nici ea nu a apucat sa schimbe prefixul cu 7 in fata, in afara de bunice nimeni nu a reusit sa treaca de acel 7x ... mi s-a parut firesc sa optez pt copii mai mari si tot ce imi doresc e sa apuc sa le vad pe propriile picioare.

Nu zice nimeni si nici nu mi se pare ok sa faceti niste compromisuri cu care nu sunteti 100% impacati numai ca sa intrati in potrivire cu un copil. Stiu ca e frustrant si asteptarea e grea, dar macar un cazul adoptiei exista o certitudine spre deosebire de FIVuri.

 

In alta ordine de idei, azi am primit comunicarea de la tribunal. Daca in termen de 10 zile lucratoare nici noi nici directiile nu mai avem nimic de adaugat, se va stabili termenul (care sper sa fie in august) si vom primi citatia. Deci urmatoarele 2 saptamani jumatate nu se mai intampla nimic notabil.

[moon16]

moon fetele sunt maricele, au alt nivel de intelegere a situatiei. Cred insa ca daca ar fi fost doar cea mica singura s-ar fi adaptat putin mai greu, ea fiind mai timida, depinde f mult de firea copiilor, de traumele pe care le au in spate, de cum s-au ocupat de ei maternalele, nu poti sa generalizez. Mie mi se spusese ca e dificil cu copil de peste 7 ani, ca are anumite obiceiuri, ca ii va fi mai greu sa se ataseze, dar vad ca tocmai cea mare se adapteaza f bine, iar cea mica prinde curaj si o urmeaza. Iar faptul ca ele au deja preferinte fata de unul din noi arata ca lucrurile evolueaza la fel cu amandoua in ceea ce priveste atasamentul.

 

Eu am colega de liceu mai mica ecat mine cu 2 saptamani zile care e deja bunica, cand tot faceam fiv-uri ma gandeam aproape cu groaza cati ani am fi avut cand ar fi ajuns copiii la majorat, dar in acelasi timp mi-ar fi placut sa trec prin toate etapele cu un copil inca de cand il simti in burtica. Cand am trecut la adoptie am zis sa profitam sa mai recuperam din timp.  Eu nu am avut parinti tineri, tata avea 37 ani cand m-am nascut eu, iar la 60 a murit, mama era cu 30 ani mai mare decat mine si nici ea nu a apucat sa schimbe prefixul cu 7 in fata, in afara de bunice nimeni nu a reusit sa treaca de acel 7x ... mi s-a parut firesc sa optez pt copii mai mari si tot ce imi doresc e sa apuc sa le vad pe propriile picioare.

Nu zice nimeni si nici nu mi se pare ok sa faceti niste compromisuri cu care nu sunteti 100% impacati numai ca sa intrati in potrivire cu un copil. Stiu ca e frustrant si asteptarea e grea, dar macar un cazul adoptiei exista o certitudine spre deosebire de FIVuri.

 

In alta ordine de idei, azi am primit comunicarea de la tribunal. Daca in termen de 10 zile lucratoare nici noi nici directiile nu mai avem nimic de adaugat, se va stabili termenul (care sper sa fie in august) si vom primi citatia. Deci urmatoarele 2 saptamani jumatate nu se mai intampla nimic notabil.

 

 

 Multumesc de raspuns, ft clar. Nu cred ca ne e frica neaparat ca nu ne vom descurca cu copii peste 5 ani, ci mai mult ca simtim ca nu e ce ne dorim (momentan). Pe de alta parte, am mai povestit eu, var'mia la 29-30 ani a a doptat 2 baieti de 6 ani; cred ca depinde fiecare cum simte. Am cunoscut la cursuri si o doamna - cred ca avea 50 ani, care a doptat o fetita de 12 ani, insa a fost sincera spunand ca a vrut sa faca un act de caritate. Dar si cuplu de 48 ani care erau pe punctul de a finaliza adoptia la un copil sub 3 ani.

  Poate e adevarat ca pt fiecare copil exista o familie.

[anil]

 Multumesc de raspuns, ft clar. Nu cred ca ne e frica neaparat ca nu ne vom descurca cu copii peste 5 ani, ci mai mult ca simtim ca nu e ce ne dorim (momentan). Pe de alta parte, am mai povestit eu, var'mia la 29-30 ani a a doptat 2 baieti de 6 ani; cred ca depinde fiecare cum simte. Am cunoscut la cursuri si o doamna - cred ca avea 50 ani, care a doptat o fetita de 12 ani, insa a fost sincera spunand ca a vrut sa faca un act de caritate. Dar si cuplu de 48 ani care erau pe punctul de a finaliza adoptia la un copil sub 3 ani.

  Poate e adevarat ca pt fiecare copil exista o familie.

 

Problema cu atasamentul este foarte delicata. Nu ai nicio garantie ca nu vor fi probleme atat la un copil mare cat si la un copil mic. Relatia de atasament se dezvolta in primii ani de viata, atunci este vital sa existe un adult de care copiii sa se poate atasa. Lipsa acestuia poate avea consecinte ireversibile, atasamentul nemaidezvoltandu-se niciodata.

 

Chiar daca sunt mai mari, daca au crescut intro familie (asistenta maternala) exista sanse foarte mari ca lucrurile sa mearga bine. Chiar daca au crescut la tara, chiar daca nu au avut jucarii, important este adultul care i-a mangaiat, i-a ingrijit. In timp vor dezvolta o relatie de atasament cu parintii adoptivi.

[moon16]

Problema cu atasamentul este foarte delicata. Nu ai nicio garantie ca nu vor fi probleme atat la un copil mare cat si la un copil mic. Relatia de atasament se dezvolta in primii ani de viata, atunci este vital sa existe un adult de care copiii sa se poate atasa. Lipsa acestuia poate avea consecinte ireversibile, atasamentul nemaidezvoltandu-se niciodata.

 

Chiar daca sunt mai mari, daca au crescut intro familie (asistenta maternala) exista sanse foarte mari ca lucrurile sa mearga bine. Chiar daca au crescut la tara, chiar daca nu au avut jucarii, important este adultul care i-a mangaiat, i-a ingrijit. In timp vor dezvolta o relatie de atasament cu parintii adoptivi.

 

 Anil, pt ca tu deja esti mamica, cu siguranta ai mai multa experienta decat mine. Are logica tot ce spui, si depinde mult de copil. Gemenii lui var'mia sunt ft diferiti, isi cunosc mama biologica, unul nu intreaba si nici nu vrea sa stie nimic de ea, celalalt vrea sa stie & pune intrebari.

  Habar nu am cum o sa fie, imi doresc din inima sa am stiu (pt ca dorinta am) sa le ofer tot ce am nevoie. 

[ALIAA]

Buna, stie cineva cum se interpreteaza cele 5 refuzuri maxime pentru potrivirea practica, conform normelor de aplicare a  noii legi? stim cu totii ca lucrurile de pe hartie cu cele de pe teren nu corespund de multe ori, ceea ce ar face ca cele 5 posibilitati sa se iroseasca din acest motiv....E vorba de refuzul de a continua dupa vederea dosarului sau dupa prima intalnire cu copilul?

[Somebody13]

Buna, stie cineva cum se interpreteaza cele 5 refuzuri maxime pentru potrivirea practica, conform normelor de aplicare a  noii legi? stim cu totii ca lucrurile de pe hartie cu cele de pe teren nu corespund de multe ori, ceea ce ar face ca cele 5 posibilitati sa se iroseasca din acest motiv....E vorba de refuzul de a continua dupa vederea dosarului sau dupa prima intalnire cu copilul?

 În Norme se specifică doar atât:

"În cazul în care persoana/familia adoptatoare se află în situaţia de a fi refuzat de 5 ori continuarea potrivirii practice, aceasta are obligaţia de a parcuge un program de informare şi consiliere referitor la caracteristicile copiilor adoptabili din Romania şi motivaţia refuzului, organizat de către responsabilul de caz al familiei din cadrul direcţiei care a eliberat atestatul. Programul este obligatoriu, cuprinde un număr de minimum 3 întâlniri, iar până la finalizarea acestuia adoptatorul/familia adoptatoare nu este inclusă în demersuri de potrivire. La finalul parcurgerii programului responsabilul de caz menționează în R.N.A data încheierii acestuia"

Motivele refuzului se consemnează în scris. Responsabilul de caz al familiei face menţiunile corespunzătoare acestor aspecte în R.N.A.

Editat de Iulie 28, 2016

[anil]

 Anil, pt ca tu deja esti mamica, cu siguranta ai mai multa experienta decat mine. Are logica tot ce spui, si depinde mult de copil. Gemenii lui var'mia sunt ft diferiti, isi cunosc mama biologica, unul nu intreaba si nici nu vrea sa stie nimic de ea, celalalt vrea sa stie & pune intrebari.

  Habar nu am cum o sa fie, imi doresc din inima sa am stiu (pt ca dorinta am) sa le ofer tot ce am nevoie. 

 

Cu siguranta te vei descurca. Nu ai cum sa stii dinainte cum va fi, fiecare copil are o poveste unica si de asemenea nevoile sunt diferite. 

Eu am invatat multe pe parcurs, am citit mult atunci cand nu intelegeam ce se intampla, am cerut ajutor specializat cand situatia parea ca ma depaseste. Am facut si o gramada de greseli, dar am invatat in timp sa raspund mai bine nevoilor copilului. Daca voi mai face greseli? Clar! Sper doar sa nu fie prea mari :).

[moon16]

Cu siguranta te vei descurca. Nu ai cum sa stii dinainte cum va fi, fiecare copil are o poveste unica si de asemenea nevoile sunt diferite. 

Eu am invatat multe pe parcurs, am citit mult atunci cand nu intelegeam ce se intampla, am cerut ajutor specializat cand situatia parea ca ma depaseste. Am facut si o gramada de greseli, dar am invatat in timp sa raspund mai bine nevoilor copilului. Daca voi mai face greseli? Clar! Sper doar sa nu fie prea mari :).

 

 Anil, eu cred ca si daca ii nasteam noi tot faceam greseli, eu sunt fiica biologica a parintilor mei si tot mi se pare ca au facut greseli, insa acum ca adult inteleg ca cu toatea astea au facut cum au stiut ei mai bine.  [flo2]

[briella74]

Buna! Ieri am văzut fetita cu care am fost potriviți. Este o fetiță drăguță si jucăușă, dar atat eu, cat si sotul meu am simtit ca nu e fetița noastra. Ne dorim sa isi gaseasca părintii cat mai curand, iar noi copilul ce ne-a fost destinat. Va multumesc inca o data pentru sfaturile si informatiile pe care mi le-ati dat, mi-au fost foarte utile. Plastelina si recipientii cu soluție pt facut baloane au distrat la maxim toti cei 4 copii (2 in plasament si 2 ai asistentei). Week-end placut!