Primii pași către adopție. (2)

[isabela23]

Impreuna selectau familia, atat as soc cat si psih, daca nu cumva se baga si seful dep adoptii, directorul sau oricine mai avea interes din sistem...d.asta mi s.ar parea normal sa se ia in ordine, sa fie echitabil pt toata lumea. Altfel nu va putea nimeni controla ce se intampla in tara si va fi bataie de joc ca si pana acum.

[moon16]

Fetelor, hmm ... m-am tot gandit daca sa scriu si eu my 2 cents of opinnion, si ....

 intr-un fel mi se pare corect, citind in urma am vazut ca au fost familii care au vazut si 10 copii intr-un an, refuzati pe criterii (din punctul meu) subiective si nerealiste (daca ar fi sa am asteptari sa adopt copii care sa ne semene fizic si "intelectual" cu mine si sotul meu, well am ramane fara copii). Noi am inteles ca copii blonzi cu ochi albastrii, inalti si inteligenti nu sunt in sistem, asa ca nu avem asteptari, credem puternic in educatie si in efactiune si deloc in genetica. Am ajuns asa egoisti ca chiar nu ne pasa, si oricum lumea din jur nu va uita, ca asa e lumea.

 Deci, revenind, nu mi se pare echitabil ca altii sa vada 10 copii intr-un an si sa refuze pe motiv de "feeling" si altii nici sa nu fie sunati. Asa ca mie mi se pare ok sa li se faca consiliere si chiar sa li se puna dosarul on hold, acuma fiecare stie cat isi permite sa astepte.

[Somebody13]

Fetelor, hmm ... m-am tot gandit daca sa scriu si eu my 2 cents of opinnion, si ....

 intr-un fel mi se pare corect, citind in urma am vazut ca au fost familii care au vazut si 10 copii intr-un an, refuzati pe criterii (din punctul meu) subiective si nerealiste (daca ar fi sa am asteptari sa adopt copii care sa ne semene fizic si "intelectual" cu mine si sotul meu, well am ramane fara copii). Noi am inteles ca copii blonzi cu ochi albastrii, inalti si inteligenti nu sunt in sistem, asa ca nu avem asteptari, credem puternic in educatie si in efactiune si deloc in genetica. Am ajuns asa egoisti ca chiar nu ne pasa, si oricum lumea din jur nu va uita, ca asa e lumea.

 Deci, revenind, nu mi se pare echitabil ca altii sa vada 10 copii intr-un an si sa refuze pe motiv de "feeling" si altii nici sa nu fie sunati. Asa ca mie mi se pare ok sa li se faca consiliere si chiar sa li se puna dosarul on hold, acuma fiecare stie cat isi permite sa astepte.

 Vom vedea cum va fi, la momentul respectiv. La cel de-al doilea atestat am renunţat la criteriul etnie, ce-l pusesem iniţail, la primul atestat.

Aşadar, acum, gândind la rece, e oarecum simplu să spun / spunem că, important este să mi / ni se prezinte un copil, numai să ni se prezinte. Nu am de unde să ştiu cum voi reacţiona (eu/soţul) când vom vedea un copil. Repet, gândind acum, la rece, în acest moment, consider că nu pot..să nu ţin cont (şi) de feeling-ul de moment. Ştiu..nu cred în poveşti cu zâne şi nu cred că voi simţi nu ştiu ce fluturaşi în stomac, când voi vedea copilul..dar, totuşi, e un copil, nu un obiect, ca să nu ţin cont, măcar puţin, de un mic feeling prezent. Cred/bănuiesc, că fiecare dintre noi arec sau ţine cont (şi) de sentimente atunci când adoptă un copil, pentru că e un suflet..trebuie să ţin cont şi de acest aspect.

Da..dragostea nu vine din prima, va veni, pe parcurs, dar, tot am nevoie de un feeling, ca să pot face următorul pas, spre următoarea etapă de potrivire.

 

Vom vedea, la momentul potrivit. Nu am experienţă în aşa ceva..nu ştiu ce simţi / cum este când voi vedea pentru prima data fişa copilului sau când îl voi vedea pe copil. NU pot să spun acum că nu voi ţine cont de feeling. CUm nu pot să spun..dacă voi acceepta să merg mai departe, când, din fişa copilului voi vedea că părinţii naturali sau bunicii suferă de cine stie ce boli psihice (grave). 

E usor să spui acum..că nu vei refuza sau să-i judeci pe alţii care au refuzat potrivirea.

 

Eu cred că nimeni (sau aşa vreau să cred), atunci când o ia pe drumul adoptiei, nu-şi stabileşte drept criterii  trăsăturile / fizicul familiei (gen blond/ochi albastri, creţ sau păr drept) şi sper că nu au fost de-a lungul anilor, refuzuri de acest gen.

 

Referitor la inteligenţă, din nou spun că, atunci când optezi pentru adopţie, nu ai cum să ai asteptări că acel copil va fi cel puţin la fel de inteligent ca şi tine, pentru că nu ai de unde să ştii. Poate fi si propriul meu copil şi să nu moştenească inteligenţa părinţilor naturali. 

 

Aici nu este vorba de cât "îţi permiţi să astepti", pentru că nimeni nu-şi permite să astepte (după atâta asteptare de copil venit pe cale naturală sau FIV), dar nici nu poţi accepta primul copil (fără să ţii cont de ceea ce îţi doreşti) doar ca să nu mai aştepţi, pentru că iau acasă un copil pentru toată viaţa..nu un obiect ..şi apoi, gata..m-am liniştit, nu mai am de asteptat.

Editat de August 22, 2016

[moon16]

 Vom vedea cum va fi, la momentul respectiv. La cel de-al doilea atestat am renunţat la criteriul etnie, ce-l pusesem iniţail, la primul atestat.

Aşadar, acum, gândind la rece, e oarecum simplu să spun / spunem că, important este să mi / ni se prezinte un copil, numai să ni se prezinte. Nu am de unde să ştiu cum voi reacţiona (eu/soţul) când vom vedea un copil. Repet, gândind acum, la rece, în acest moment, consider că nu pot..să nu ţin cont (şi) de feeling-ul de moment. Ştiu..nu cred în poveşti cu zâne şi nu cred că voi simţi nu ştiu ce fluturaşi în stomac, când voi vedea copilul..dar, totuşi, e un copil, nu un obiect, ca să nu ţin cont, măcar puţin, de un mic feeling prezent. Cred/bănuiesc, că fiecare dintre noi arec sau ţine cont (şi) de sentimente atunci când adoptă un copil, pentru că e un suflet..trebuie să ţin cont şi de acest aspect.

Da..dragostea nu vine din prima, va veni, pe parcurs, dar, tot am nevoie de un feeling, ca să pot face următorul pas, spre următoarea etapă de potrivire.

 

Vom vedea, la momentul potrivit. Nu am experienţă în aşa ceva..nu ştiu ce simţi / cum este când voi vedea pentru prima data fişa copilului sau când îl voi vedea pe copil. NU pot să spun acum că nu voi ţine cont de feeling. CUm nu pot să spun..dacă voi acceepta să merg mai departe, când, din fişa copilului voi vedea că părinţii naturali sau bunicii suferă de cine stie ce boli psihice (grave). 

E usor să spui acum..că nu vei refuza sau să-i judeci pe alţii care au refuzat potrivirea.

 

Eu cred că nimeni (sau aşa vreau să cred), atunci când o ia pe drumul adoptiei, nu-şi stabileşte drept criterii  trăsăturile / fizicul familiei (gen blond/ochi albastri, creţ sau păr drept) şi sper că nu au fost de-a lungul anilor, refuzuri de acest gen.

 

Referitor la inteligenţă, din nou spun că, atunci când optezi pentru adopţie, nu ai cum să ai asteptări că acel copil va fi cel puţin la fel de inteligent ca şi tine, pentru că nu ai de unde să ştii. Poate fi si propriul meu copil şi să nu moştenească inteligenţa părinţilor naturali. 

 

Aici nu este vorba de cât "îţi permiţi să astepti", pentru că nimeni nu-şi permite să astepte (după atâta asteptare de copil venit pe cale naturală sau FIV), dar nici nu poţi accepta primul copil (fără să ţii cont de ceea ce îţi doreşti) doar ca să nu mai aştepţi.

 

 

Eu inteleg ce zici, dar citeste din urma .... 10 copii refuzati intr-un an, mie mi se pare mult. Este posibil sa fie vorba si de asteptari nerealiste, dar om vedea.

 Si nu am judecat, am vorbit la general, ca pe MINE nu ma sperie chestia cu 5 refuzuri, ba pe alocuri mi se pare necesara consilierea. Oricum trebuie sa recunosc ca pe MINE personal ultimele posturi m-au intristat, si m-am gandit mult daca sa imi expun parerea sau nu. Mi-a placut mult titlul ADOPTIA SAU A IUBI FARA LIMITE, si incerc sa il aplic in viata noastra, ca doar pe a mea si a sotului "o pot" controla. 

Editat de August 22, 2016

[isabela23]

Si mie mi se pare foarte bine ca au limitat numarul de copii pe care ii poti refuza, nu stiu insa cum vom reusi sa gestionam situatia cu etnia in contextul in care toti copiii prezentati vor fi de etnie. Sunt familii care au refuzat nu zece ci 30-40 de copii, ceea ce deja mi se pare absurd, familiile respective nu isi doreau de fapt sa adopte si mareau enorm timpul de astepare al celorlalte familii.

[Somebody13]

Eu inteleg ce zici, dar citeste din urma .... 10 copii refuzati intr-un an, mie mi se pare mult. Este posibil sa fie vorba si de asteptari nerealiste, dar om vedea.

 Si nu am judecat, am vorbit la general, ca pe MINE nu ma sperie chestia cu 5 refuzuri, ba pe alocuri mi se pare necesara consilierea. Oricum trebuie sa recunosc ca pe MINE personal ultimele posturi m-au intristat, si m-am gandit mult daca sa imi expun parerea sau nu. Mi-a placut mult titlul ADOPTIA SAU A IUBI FARA LIMITE, si incerc sa il aplic in viata noastra, ca doar pe a mea si a sotului "o pot" controla. 

 

Am citit din urmă. Citesc zilnic tot ce ţine de adopţie. Aici, pe acest forum şi oriunde în altă parte.

Da, am auzit (povesti spuse, nu concret) de persoane care au refuzat de foarte multe ori. Nu-i cunosc..nu-i pot judeca, nu le cunosc motivele pentru care au refuzat.

Nu am spus că tu, personal ai judecat, am vb la modul general. Din exterior e usor să judeci (din nou..nu mă refer la tine, ci la modul general), în interior, fiecare (familie) îşi cunoaşte propriile limite / sentimente / aşteptări.

 

E absolut normal să-ţi exprimi părerea. De asta suntem aici, să discutăm, să ne susţinem să ne exprimăm propriile noastre puncte de vedere. Sau poate chiar, să discutăm în contradictoriu. A discuta nu înseamnă doar a susţine părerea celuilalt, înseamnă să vii şi cu propriile argumente / păreri.

 

MI se pare absolut logic că atunci când optezi pentru adopţie, asta presupune, să iubeşti fără limite, dar..a iubi, înseamnă (şi) feeling ul atât de invocat mai sus.

[moon16]

Am citit din urmă. Citesc zilnic tot ce ţine de adopţie. Aici, pe acest forum şi oriunde în altă parte.

Da, am auzit (povesti spuse, nu concret) de persoane care au refuzat de foarte multe ori. Nu-i cunosc..nu-i pot judeca, nu le cunosc motivele pentru care au refuzat.

Nu am spus că tu, personal ai judecat, am vb la modul general. Din exterior e usor să judeci (din nou..nu mă refer la tine, ci la modul general), în interior, fiecare (familie) îşi cunoaşte propriile limite / sentimente / aşteptări.

 

E absolut normal să-ţi exprimi părerea. De asta suntem aici, să discutăm, să ne susţinem să ne exprimăm propriile noastre puncte de vedere. Sau poate chiar, să discutăm în contradictoriu. A discuta nu înseamnă doar a susţine părerea celuilalt, înseamnă să vii şi cu propriile argumente / păreri.

 

MI se pare absolut logic că atunci când optezi pentru adopţie, asta presupune, să iubeşti fără limite, dar..a iubi, înseamnă (şi) feeling ul atât de invocat mai sus.

 

 Somebody, ba aici pe forum au fost persoane, chiar nu as vrea sa le mai dau numele ca mi se pare urat. Oricum mi-am dat seama din ultimele posturi ca modul meu si al sotului de gandire nu prea se potriveste majoritatii, si de aceea nici nu am vrut sa intervin in discutii, si nici nu voi mai interveni.  [flo2]

 Pana la urma suntem adulti si ne asumam alegerile cu totii si cele prezente si cele de viitor.

[Somebody13]

Si mie mi se pare foarte bine ca au limitat numarul de copii pe care ii poti refuza, nu stiu insa cum vom reusi sa gestionam situatia cu etnia in contextul in care toti copiii prezentati vor fi de etnie. Sunt familii care au refuzat nu zece ci 30-40 de copii, ceea ce deja mi se pare absurd, familiile respective nu isi doreau de fapt sa adopte si mareau enorm timpul de astepare al celorlalte familii.

 Asta am spus si eu mai sus...nu am de unde să ştiu cum voi reacţiona. Oricum, la cel de-al doilea atestat am optat pentru "indiferent de etnie", aşadar....ne-am asumat şi acest aspect.

Eu m-am referit cu precădere, la feeling...ceva ceva tot vreau să simt, ca să pot face următorul pas, spre potrivire.

[Somebody13]

 Somebody, ba aici pe forum au fost persoane, chiar nu as vrea sa le mai dau numele ca mi se pare urat. Oricum mi-am dat seama din ultimele posturi ca modul meu si al sotului de gandire nu prea se potriveste majoritatii, si de aceea nici nu am vrut sa intervin in discutii, si nici nu voi mai interveni.  [flo2]

 Pana la urma suntem adulti si ne asumam alegerile cu totii si cele prezente si cele de viitor.

 Dar nici un mod de gândire al nimănui nu trebuie să se plieze pe modul de gândire al majorităţii...fiecare e unic în felul lui. Trebuie doar să acceptăm să părerile altora. Eu iau oamenii ca atare..aşa cum sunt ei. Nici nu-mi doresc ca alţii să gândească ca mine.

[isabela23]

 Asta am spus si eu mai sus...nu am de unde să ştiu cum voi reacţiona. Oricum, la cel de-al doilea atestat am optat pentru "indiferent de etnie", aşadar....ne-am asumat şi acest aspect.

Eu m-am referit cu precădere, la feeling...ceva ceva tot vreau să simt, ca să pot face următorul pas, spre potrivire.

Somebody, este destul de discutabil acest feeling. Daca vei intalni un copilas f dragalas, sociabil, care se lipeste de tine cu siguranta vei avea sentimente pozitive in ceea ce il priveste....nu stiu daca vei si simti acel ceva special. Eu nu prea cred sincer in asa ceva. Discutam despre copii crescuti la tara de catre asistenti semi indiferenti, copii care nu au multe din achitiile pe care ar trebui sa le aiba un copil de varsta lor. 

Este adevarat insa ca se mai intampla si minuni si poate tu vei avea parte de asa ceva. Eu sunt usor rezervata.