Primii pași către adopție. (2)

[smil3]

Buna seara! Vi se pare imposibila cerinta 2copii(frati) 0-2ani sanatosi si romani? Noi pt asta am optat....doar ca de la Directie am cam fost sfatuiti sa ne mai gandim...

 Din ce cauza v-au sfatuit sa va mai ganditi , e varsta prea mica?

[Ramona_32]

Lolo84, nimic nu e imposibil dar ....

Majoritatea familiilor cer asa ceva.  E perfect . Varsata mica, etnie Romana . La asemenea cerinte trebuie sa te inarmezi cu multa rabdare. Nu prea sunt copii romani. Sa fim seriosi, sunt copii la care nu li se cunoaste etnia dar tot romi sunt . Sau poate sunt jumi juma :) 

E dreptul vostru sa cereti ce vreti dar trebuie avuta multa rabdare. 

Probabil ca in fata voastra sunt multe familii care asteapta si au aceleasi cerinte ca ale voastre. 

Si eu am stat si m-am gandit: Cum sa il iau de etnie, cum sa-l iau sa aiba mai mult de 2-3 ani ? ...... 

Am discutat cu mai multa lume din sistem si Am ajuns la o concluzie.-

-Degeaba vrei roman si poate e mai rau ca unu de etnie nu ? 

- Il iei pana in 2 ani si sunt multe boli care poit sa fie depistate dupa 3-4 ani. Nu stiu ce sa zic . Daca stam si ne gandim bine, totul e o loterie . La fel e si cu copilul pe care il nasti , mai mult cu asta pe care il adopti. 

Bafta multa si doamne ajuta sa fie asa cum va doriti voi.

Editat de Noiembrie 14, 2016

[moon16]

Lolo84 si noi initial am bifat 2 copii intre 0 - 2 ani, si nu ne-a pasat de ce zic cei din sistem. Si am inceput cursurile si am cunoscut familii ca noi, care erau deja la al 4 atestat si fara copil, intervalul de varsta fiind 0 - 3 ani. Atunci ne-am zis ca clar avem asteptari nerealiste, si ca nu vreau sa mai astept inca 4 ani sa devin mamica, pe langa cei 4 ani de asteptari pe care ii aveam.

  Dar, important e ca voi sa fiti multumiti cu alegerea voastra. Intrebai de directia ta, eu am in familie un cuplu care au adoptat 3 copii: perioada de asteptare a fost la fiecare adoptie mai putin de un an, dar ca varsta au fost mai marisori, insa par clinici sanatosi si de etnie romana.

[QiaoBing]

Noi când ne-am decis pt adopție am ales din start vârsta peste 2 ani. O dată pt ca nu mai suntem așa de tinerei si așa mai recuperam din timpul pierdut, chiar dacă veneam din tăvălugul luptei pt propriul copil, dar pe de altă parte am ținut cont că anumite afecțiuni sunt vizibile sau se manifestă după o anumită vârstă. Avem un caz în familie si inca unul ar fi fost prea mult pt toți - nepotelul are autism - părinți tineri, scoliti, el un frumos, piele alba, saten f deschis ... dar ce folos ?!? Copilul a fost super ok la început, după 2-2,5 ani a început să piardă din achiziții, inclusiv ce vorbea la acel moment. Acum are 5 ani și nu vorbește, plus toate celelate manifestări. Fetițele pe care le-am adoptat sunt jumătate sigur de etnie, cea mică a fost prematură, cu pareza faciala la naștere (asta am aflat de curând când am reușit să obținem de la spitalul unde s-a nascut fisa ei) - dar sunt cât se poate de ok, drăgăstoase, lipicioase, cea mică e argint viu, frumusica, f isteata, ambidextra, cu un talent nativ pt gimnastica, cățărări. Atașamentul s-a creat imediat la intre noi, faptul că au 8 si aproape 6 ani nu a fost un impediment pt asta. În cele 2 luni de când sunt cu noi deja se văd schimbari, s-au adaptat f repede la viață de oraș, la bloc, aproape am scăpat de regionalismele din vorbire, se vede pe ele ca s-au mai emancipat. Dacă ar fi să alegem din nou (ne bătea la un mom dat gândul si de 2baieti dar nu ne permitem din pacate), tot pt copii mai maricei am opta - sunt modelabili, iar dacă sunt iubiți fără rețineri înfloresc imediat (si asta am vazut-o concret în câteva cazuri), iar satisfacția de a le fi părinte e la fel de mare.

Stiu ca poate par sâcâitoare cu poveștile despre copii marisori, normal ca fiecare va opta pt ce va simți că poate duce, dar vreau să arăt că nu e nici o diferenta în a începe aventura de a fi părinte din alt punct decât cel firesc, cu un copilaș micuț. 

[Lolo84]

 

 

Din ce cauza v-au sfatuit sa va mai ganditi , e varsta prea mica?

Au zis ca ar fi mai bine sa ridicam varsta si sa acceptam si cu intarzieri in dezvoltare...si mai bine unul singur ca nu se gasesc gemeni....Ne-au cam descurajat....

[Lolo84]

 

 

Din ce cauza v-au sfatuit sa va mai ganditi , e varsta prea mica?

Au zis ca ar fi mai bine sa ridicam varsta si sa acceptam si cu intarzieri in dezvoltare...si mai bine unul singur ca nu se gasesc gemeni....Ne-au cam descurajat....

[smil3]

Lolo, intarzierea in dezvoltare este important sa fie bifata, pentru ca vorbim de copii nestimulati cat trebuie. Nu vreau sa generalizez si nici nu stiu care sunt criteriile pe care trebuie sa le intruneasca, dar parerea mea este ca asistentii maternali nu sunt niste oameni cu educatie de top. Prin urmare, nici copiii din casele lor nu au pe cine sa copieze.

Cunosc cazul unei fetite adoptate care cand auzea manele incepea imediat sa danseze, numai cu manele manca si adormea, semn ca asta auzise in casa in care fusese crescuta pana la adoptie.

Sa excluzi handicapul sau retardul mintal e insa o alta discutie.

Si noi am optat pentru doi copii, frati, insa noua ni s-a explicat ca a opta pentru doi copii inseamna unul sau doi copii. Aici, insa, va rog si pe voi sa ma corectati daca gresesc, pentru ca din ce citesc se mai transmit si informatii diferite, cum a fost de ex discutia despre numarul de potriviri si ce inseamna exact o potrivire.

[smil3]

Si inca ceva, 0-2 ani inseamna 2 ani si 11 luni, de ce neaparat gemeni ? adica de ce au exclus posibilitatea sa fie frati de varste ft apropiate ?

Daca ma uit la prietenii mei, cam toti au facut doi copii in interval de 3 ani.

Si eu cred ca e important sa bifezi ce iti doresti, pentru ca sunt copiii tai , sunt acolo, te asteapta si o sa ajungi la ei mai devreme sau mai tarziu.

[Lolo84]

Pai asta le-am spus si noi....vrem 2 frati sau 1 copil(daca nu se gasesc frati pana ne vine randul) 0-2 ani....ei au zis ca doar gemenii se incadreaza(ca nu exista copil de 1 an-adoptabil si fratele sa aiba pana in 2 ani si 10 luni)...Eu nu prea ii inteleg(dar nici nu renunt la ce ne dorim).

[Iridessa]

Buna seara! In sfarsit mi-am reactivat contul dupa muuult timp! Ma bucur sa vad ca se scrie din nou aici pe forum :) si, mai ales, ca sunt si vesti bune! Felicitari celor care si-au intalnit copilasii! Rabdare si iar rabdare celor care inca asteapta! Noi... suntem in prelungirea primului atestat (avem un an si cateva luni) pentru a doua adoptie. Acum suntem trei nerabdatori in asteptare!!! :) :) :) Speram si noi, ca toate lumea, sa faca legea cea noua mai mult si mai bine si mai rapid decat cele anterioare... Am vazut ca mai sunt cateva familii din anii trecuti care au adoptat cu succes si acum asteapta a doua minune si m-am bucurat tare mult!