Primii pași către adopție. (2)

[QiaoBing]

tritirlo chiar azi dimineata ma gandeam la tine, ce mai faceti, daca aveti fetita si cum va descurcati si imi propusesem sa te sun diseara.

Stiu ca e greu si frustrant, mai ales ca noi incepem viata de parinti cu un copil mare. Gandeste-te ca acelasi lucru se intampla atunci cand vii cu copilul de la maternitate, e 100% dependent de tine si nu putine proaspete mamici ajung sa se simta depasite de situatie si sa isi doreasca o pauza. Stiu printre colege si prietene destule cazuri de anxietate de separare si la copilasi mai mari (>1 an). O fosta colega de birou nu reusea sa se duca nici la toaleta, decat cu baietelul urland pe partea cealalta a usii. Dimineata cand se trezea ca sa se ridica din pat trebuia sa isi dezbrace bluza de la pijama pt ca copilul dormea tinand-o de un nasture. In timpul zilei vorbea de cateva ori cu el la tel sa il linisteasca ca se intoarce acasa. O alta prietena stabilita in SUA imi povestea ca la primul copil atunci cand facea dus trebuia sa o ia si pe ea in baie, o punea pe jos pe covoras si ii dadea sa se joace cu ceva si vorbea cu ea cat se spala. Cu timpul lucrurile s-au asezat, copii sunt acum mari si cat se poate de ok, dar au avut de tras. Chiar de Craciun am asistat la o astfel de criza la una din finutele noastre (2 ani). Ca sa poata veni Mosul a trebuit sa stam cu totii in camera lor, mai putin mami care avea de aranjat lucrurle cu personajul, si sa te tii urlete agatata de clanta.

Noi pot spune ca am avut bafta fiind mai maricele, dar chiar si asa cea mica are perioade cand nu se dezlipeste de sot, de abia reusesc sa o tin sa poata sa se duca omul la baie sau sa se schimbe. Daca sunt doar eu cu ele are doar momente cand e mai scai. Dus/spalat pe cap - dupa ce adorm ele (trebuie sa reinventam cheia la usa !). Am avut de multe ori senzatia ca am facut salturi in timp, sotul se intreba daca a inceput sa ii creasca lui barba mai repede sau nu isi mai aduce aminte cand s-a barbierit ultima oara, eu la fel cu spalatul pe cap, ca de epilat/vopsit ... ce sunt alea ?!? [soricel]

Ah, si la noi la inceput sotul avea interditie la a intra in baie sau in camera cand se spalau/dezbracau (in special din partea celei mari), acum stiga dupa el sa vina sa le vada cum se joaca in cada sau sa le schimbe, ba chiar cand a trebui sa plec eu o sapt in delegatie le-a facut si dus. Bine, nu il respingeau total, doar ca unde au stat inainte erau si 2 baieti in casa si maternala a trebui sa impuna anumite limite ... la care au renuntat singure din momentul in care sotul a devenit partenerul lor favorit de joaca.

Sfatul meu e sa ai rabdare cu ea si cu tine si sa apelezi la ajutor specializat. Noi tot incercam sa ajungem la psiholog in special pt cea mare, aveam pe cineva dar abia a reusit sotul sa ajunga la o intalnire, e f aglomerata. Cautam pe altcineva acum. Am gasit in notitele din perioada de atestare numele Diana Stanculeanu de la Salvati Copii, o sa incercam si la ea.

[monil]

Buna Tritirlo,

 

Noi inca suntem in etapa de potrivire, continuam cu vizitele.

Iti doresc multa rabdare, toleranta si putere sa treci peste aceste probleme. Cred insa ca pe masura ce fetita va fi sigura pe dragostea pe care voi o aveti fata de ea si se va convinge ca te vei intoarce la ea dupa serviciu sau dupa ce vi de la piata sau chiar dupa ce te duci la baie, totul va fi mai usor. 

 

Nico_GB,

Desi atat tu cat si eu nu avem inca baieteii acasa, eu ma gansesc departe, cum va fi primit la gradinita, la scoala...vor fi probleme ca e putin mai inchis la ten...

 

Multa rabdare fetelor 

[Nico_GB]

Nico_GB,

Desi atat tu cat si eu nu avem inca baieteii acasa, eu ma gansesc departe, cum va fi primit la gradinita, la scoala...vor fi probleme ca e putin mai inchis la ten...

Inca un motiv pentru care baieteii nostri au nevoie de sprijin pe termen lung.  [flo2]

Si simplul fapt ca e adoptat il va face diferit, deci problematic. Toti copii urla, dar daca e adoptat, are si motiv: genele!  [batcap]

Editat de Ianuarie 3, 2017

[lilia30]

Bine v-am regasit, sper ca optimiste si pline de energie pozitiva!

Ladies, sa avem un an magnific :)

Am fost inainte de craciun si am vazut copiii, va spun de la inceput ca am luat calmante sa nu ma apuce pe acolo ceva.  Si si-au facut efectul, m-am tinut foarte bine.

Ne-am dus cu asteptari scazute, cel putin eu, discutasem iniate si cu o colega de birou care a adoptat un copil si mi-a spus sa nu ma astept la cine stie ce la prima vedere. Copiii sunt intr-un sat si au intarzita cam o ora la intalnire, dar am folosit din plin acest timp sa discut despre ei cu dna de la directie. Provin dintr-o familie de la tara, de conditie foarte joasa, cu un tata care obisnuia sa bea si devenea violent cu mama.

Vestea buna este ca sunt la maternala de doi ani, fetita nu are niciun fel de amintiri legate de familia naturala,dar baietelul mai devine agresiv cand este provocat. Well, asta fac cei mai multi omanei, prin urmare nu mi se pare o problema de nerezolvat. Deja ma gandesc la terapie pentru el, dar toate la timpul lor.

La intalnire ma asteptam sa vina doi copii semi salbatici si prost crescuti, dar au venit doi copii dezinvolti, guralivi, prietenosi si cu chef maxim de joaca. Asa ca am scos plastilina si am facut un brad, floarea soarelui si nu mai stiu ce, apoi niste puzzels-uri, apoi am colorat pe ceramica si in final am construit o masina leggo de politie. Dna de la directie ne-a spus ca avem doar o ora la dispozitie, dar a fost extrem de draguta si ne-a lasat vreo 2 ore si jumatate.

Pentru ca intalnirea a fost inainte de craciun, le-ma luat cadouri. Sotul a fost sunat de Mos Craciun si a coborat sa aduca pungile, iar entuziamul a fost a cote maxime. Fetita a primit o papusa si un ren, precum si o carte , dulciuri si diverse accesorii pentru par (citisem in descriere ca ii plac foarte mult, asa ca m-am straduit sa acopar toata gama).

Baietelul a primit o masina cu telecomanda si va spun sincer ca atata bucurie nu am vazut la un om pana atunci.

Fetita a deschis cartea si, desi nu stie sa citeasca, a compus singura o poveste cu ceea ce vedea in ilustratii. Maternala mi-a spus ca face asta des, are o imaginatie bogata :)

Sunt bine crescuti de maternala- nu manacam dulciuri acum sa nu vomitam in masina, fapt spus de ei, le-am spus ca trebuie sa stragem jucariile si in 3 minute erau toate frumos aranjate in pungi, au cerut voie la plecare sa ne imbratiseze si sa ne pupe si ne-au invitat la ei acasa sa ne mai jucam.

Baietelul are o oarecare problema de vorbire,in sensul ca mai amesteca literele intre ele, am vazut ca o vreme i s-a dat si un medicament, dar acum nu mai face niciun tratament.Probabil va fi nevoie sa mearga la un logoped, o vreme.

Una peste alta cred ca a decurs bine prima intalnire, iar a doua va fi saptamana urmatoare. In aceasta perioada am fost plecati din tara si m-am intors cu trollerul plin de lucruri de copii :)

Ne-am interesat de testele pe care am dori sa le facem in paralel si anume evaluare neuropsihiatrica, evaluare psihologica si teste de sange.

As vrea sa va intreb, pe cele care deja ati adoptat, ce teste le-ati facut copiiilor si cum ati procedat pentru aceste teste.

Felicitari smil3, astept sa ne povestesti si urmatoarele vizite, te imbratisez cu drag si ma bucur pentru voi. 

[lilia30]

Buna tritirlo! 

povesteam cu sotul meu despre cele scrise de tine, si incercam sa ne punem in situatia ta, noi am cere ajutorul unui psiholog, fie ca il aducem acasa, fie ca mergem la cabinet (eu imi imaginez ca vine si facem terapie in casa sub foarma de joaca unde il facem pe tati un fel de super erou - nu imbracat, dar din fapte), eu iti doresc sa te linistesti si sa cautati solutia la specialisti. Te imbratisez cu drag si astept sa-mi spui ca sunteti o femilie fericita toti trei.

[Pandalica]

Buna fetelor! Noi avem acasa o scumpete de baietel de un an. E deja la noi de mai mult de o luna. Nu ne vine sa credem nici mie nici sotului cat de mult il putem iubi. Ma uitam ieri la o poza de cand am fost prima data la el in vizita. Eram coafata, machiata, cu unghiile vopsite. Acum imi pare bine daca sunt spalata pe dinti. Dar acum sunt de un milion de ori mai fericita. Orice vreti sa ma intrebati va scriu cu drag cand am timp. 

[moon16]

Buna fetelor! Noi avem acasa o scumpete de baietel de un an. E deja la noi de mai mult de o luna. Nu ne vine sa credem nici mie nici sotului cat de mult il putem iubi. Ma uitam ieri la o poza de cand am fost prima data la el in vizita. Eram coafata, machiata, cu unghiile vopsite. Acum imi pare bine daca sunt spalata pe dinti. Dar acum sunt de un milion de ori mai fericita. Orice vreti sa ma intrebati va scriu cu drag cand am timp. 

 

 Felicitari Pandalica, eu "te stiu" de la babute. Sa inteleg ca la voi a mers super rapid si ati reusit sa adoptati bebe de sub un an in mai putin de un an. Cum ati reusit? sau are legatura cu faptul ca sunteti dintr-un oras mic?

 Oricum absolut amazing, din pacate noi nu putem decat visa la o asemenea fericire.

[Pandalica]

 

 

Felicitari Pandalica, eu "te stiu" de la babute. Sa inteleg ca la voi a mers super rapid si ati reusit sa adoptati bebe de sub un an in mai putin de un an. Cum ati reusit? sau are legatura cu faptul ca sunteti dintr-un oras mic? Oricum absolut amazing, din pacate noi nu putem decat visa la o asemenea fericire.

 

Si eu te stiu de la babute. Le citesc si acum. Da, avantajul nostru al celor din orasele mici e ca se rezolva mult mai repede adoptiile. Nu am facut nimic special. Ne am luat atestatul si am asteptat. Eu eram setata pe rabdare, mai ales ca citeam aici cat de mult se asteapta un unele cazuri. Si am fost binecuvantati cu o dulceata de copil. L am adus la noi prima data chiar in ziua in care a implinit un an. L am dus inapoi la centru si peste cateva zile l am adus definitiv. 

Moon in special si toate fetele in general, o sa va dea Dumnezeu tuturor copilasi la vremea potrivita. Stiu ca suna banal, dar chiar asa e. Am trecut prin momente foarte grele pentru ca acum sa apreciem si sa ne bucuram de ce am primit. Toti ne spun ce noroc a avut gogoasa noasta ca l am adoptat. Noi le tot spunem ca noi suntem aia norocosi. 

[Manuelita]

buna si La multi ani! Nu am mai citit/scris pe forum de cativa ani. Am adoptat acum 8 ani o fetita care are acum 10 ani si jumatate. Cel putin 1 data pe an ne gandim sa mai adoptam un copil dar niciodata nu ducem gandul pina la capat din diverse motive. Poate anul asta ne vom face totusi curaj! 

Am citit in ultimele pagini ca exista o lista cu copii greu adoptabili, indraznesc sa intreb, v-a sarit cumva in ochi vreun copil de origine africana? Nu mai e de  mult un criteriu (la prima adoptie am cautat african si am adoptat rrom, intre timp am aflat ca dragostea nu are culoare, si roz in picatele e bun daca e sa fie al tau. Dar citind despre lista m-au mancat totusi degetele sa va intreb daca exista vreun africanel :)))

tnx si bafta.

[loli1776]

Bună fetelor!

Tritirlo noi suntem de 3 luni părinții unui baietel de 5 ani. A fost extrem de greu la început mai ales ca eu a trebuit sa merg și la serviciu neputând sa îmi iau concediu atunci când l-am adus acasă fiindcă lucrurile s-au tărăgănat și ne-au dat planurile peste cap. A trebuit sa îl las cu mama mea când eram la munca și drept urmare o respinge pe mama și acum , o considera cumva vinovata de faptul ca plec eu și nu stau cu el