Primii pași către adopție. (2)

[smil3]

Bine v-am regasit, doamnelor si domnilor, daca sunteti printre noi :)

Am trecut si noi cu bine peste testarile paralele si am primit asigurari ca este doar un deficit de achizitii si nu ceva genetic. Experienta in sine nu a fost placuta pentru copil, noi am fost cu el in sala la testarile de iq si m-am simtit extrem de prost.Am avut impulsuri sa ma ridic de pe scaun si sa ies cu el afara si sa termin cu toate testarile astea.

In fine, probabil ca sunt importate, ca stim mai bine cum trebuie sa pornim la drum cu el, avand deja 6 ani, spre ce trebuie sa ne indreptam si cum.

Apoi i-am dus la un centru de joaca absolut senzational (sau poate asa sunt toate si nu stiam eu pana acum). Ne-am distrat p cinste, ne-am cocotat in toate cele, ne-am bagat in tuburi, ne-am dat in tobogane. Fetitei ii era teama sa se dea, asa ca am urcat cu ambii copii, ne-am asezat fiecare in cate un tobogan si ne-am dat in acelasi timp:)

Am vrut sa ramana cu ideea unei zile frumoase si nu cu amintirea unei noi sesiuni de testari si doctori.

Azi dimineata m-a sunat maternala sa imi spuna ca sambata trebuie sa mearga iar cu ei la centrul de joaca si in plus si cu copiii ei, ca toata noaptea numai asta au povestit. Bun. La plecare, vroiau sa mearga cu noi la Bucuresti.

Asa cum decurg acum lucrurile, probabil la inceputul lunii martie vor merge cu noi acasa, asa ca azi dimineata m-am trezit la ora 5 panicata ca am doi copii.

Intre timp, adunam toate informatiile privind istoricul lor, o sa citim si jurnalul copilului si o sa ne focusam pe discutii cu maternala care ii are de doi ani. Cred ca e important sa stim cat mai multe, asa ca l-am inscris pe sot la un curs de parenting.

Duminica mergem iar si probabil si pe 24, ca suntem liberi. Distanta este de 3 ore si incepem sa resimtim oboseala, dar incercam sa o luam ca parte din proces si sa vedem doar partea buna.

[smil3]

Am rămas datoare cu prima întâlnire:)

În a 2 -a săptămâna a lunii ianuarie am fost la copil (prima vizita). Ne-am întâlnit cu 3 doamne de la Direcție și am mers în sat la copil (cu masina lor). Când am intrat în casa, ne-a întâmpinat AM (domnul), doamna  era gripata și a stat numai în pat. Ne-am așezat toți la o masa, copilul stătea pe fotoliu, lângă masa noastră.  Am schimbat câteva vorbe la masa, noi intre noi, apoi s-a făcut liniște.  Mi-am dat seama ca este rândul nostru, sa începem sa interacționam cu băiatul,  și am început eu : l-am întrebat cum se numește,  dacă ii place la școală și de cine, apoi am scos o mașina cu telecomanda  care i-o cumpărasem cadou și în acel moment dna psiholog ne-a spus " dar, nu vreți voi sa mergeți în dormitor sa va cunoașteți mai bine ?". Eu m-am prins ca trebuie să-l iau pe băiat și sa ne retragem ...  de acolo a început joaca. El mai avea o mașinuța cu telecomanda,  ne-am jucat cu ambele,  numai râsete se auzeau din dormitorul nostru.Cand și când,  mai apărea psihologul sau asistentul social în prag, sa vadă cum ne jucam. La copil am ajuns la ora 13, pe la ora 15 doamnele ne fac semn ca ele vor sa plece și dacă vrem sa continuam potrivirea, sa mergem cu ele la Direcție (cu masina lor).  I-am zis copilului ca plecam, acesta a pus bărbia în piept, doamnele și-au dat seama ca băiatul nu vrea sa plecam și ne-au propus sa mai rămânem și sa venim a 2-a zi sa facem cererea. Asa am făcut, am ramas pana la ora 17.   

Apoi, ne-am intors  la București.  De atunci, vorbim aproape zilnic la telefon. 

Nu e foarte vorbăreț,  dacă îl intreb răspunde,  dacă nu , se maimutareste. dar, ma suna aproape zilnic.

AM nu colaborează deloc, chiar mi-a zis ca baiatul ar fi rebel si hiperkinetic (mie, nu mi s-a parut), când vorbesc cu băiatul la telefon, îl aud pe AM cum e pe lângă el sau ii sopteste ce sa zica. 

La sfârșitul lunii facem a 2-a vizita, il vom lua 2 nopti la o pensiune, o sa-l cunosc mai bine atunci.  Sper sa fie ok pana la sfarsit.  Am întrebat psihologul copilului când i se spune adevăratul motiv pentru care noi suntem acolo, și mi-a zis ca sarcina asta îmi revine mie, dar ma sfătuiește la a 2-a vizita, să-i zic copilului doar ce dor mi-a fost de el. 

Pe mine, aceste vizite ma costa mult, 8-9 mil .  doar drumul și cazarea (distanta 600 km) și as fi vrut sa știu ca băiatul ne accepta ca viitori părinți,  poate în mintea lui suntem doar niște cunoștințe care îl distrează.  Am emoții,  dacă în momentul când va afla adevărul , o sa bata in retragere. Are 9 ani si e crescut de la o luna de AM.  A mai fost o familie in 2015 care l-a vrut dar dupa 3 vizite a renuntat. deci, o mica idee, copilul ar avea, ca nu suntem doar niste musafiri, eu asa cred.

M-am gândit ca la a 2-a vizita să-i spun chiar un pic mai mult, decat ce dor mi-a fost de el, voi ce ati face ?

Si noi incepem acum sa plantam ideea, sa trecem de la statutul de prieteni cu care se joaca si le aduc cadouri, la next level.

Ne-am interesat cum sa facem si planul nostru este sa incepem sa desenam impreuna o casa, apoi 2 adulti si 2 copii in casa , sa ii numim ca pe noi. Sa ii prindem in joc, hai deseneaza tu cu o culoare, tu cu o culoare etc.Sa facem o inima mare, lucruri de genul asta. Noi avem si pisici, lor le plac animalele insa la maternala nu au voie cu ele in casa, asa ca le-am aratat poze cu mine in pat cu pisicile si a fost veselie maxima.

Apoi, urmatoarea miscare ar fi sa le spunem ca noi ne cautam niste copii, daca stiu ei niste copii sa vina cu noi.

O sa mai citesc/interesez pe acest subiect, insa inteleg ca e important sa ai maternala de partea ta, conteaza ce ii spune in fiecare zi si cum pregateste copilul, asa ca e bine sa discuti cu adultii din casa in acest sens.

Editat de Ianuarie 20, 2017

[Speranta_2015]

Smil3 - mulțumesc pentru răspuns . AM nu colaborează,  eu ma gândeam ca ar fi bine ca ei ( toată familia AM -mama, tata, frate, sora - asa le spune copilul) sa înceapă încet - încet sa nu-i mai zică ,, hai, la mama ,, - de ex.  - și treptat sa începem noi . 

Eu vorbesc cu băiatul la telefon, am mai scăpat intenționat cate un ,, da, mami,, , în loc de ,, da, nume,,. Când îl întreb ce face mama lui ( la primele telefoane îl întrebam ce face mama,  tata), acum ii zic ,, ce face doamna X,, și ii spun pe nume. 

Am întrebat-o pe psihologa când i se spune cu ce scop venim, și mi-a zis ca sarcina asta îmi revine mie, m-a surprins. Eu credeam ca toți participa la a aduce copilul spre noi, dar se pare ca toată munca îmi revine. 

Ideea cu desenul e buna, o preiau și eu :)

Ma gândeam să-i zic ,, domnii doar te cresc "  ... într-o discuție.  

La sfârșitul lunii îl luam 2 nopți la pensiune, în prima zi nu-i zic nimic, și în a 2-a seara sa încep subtil ... o să-i urmăresc reacția la chip, dacă se bucura sau se întristează. La unul din telefoane i-am zis ,, ți-ar plăcea sa te plimb în cărucior  (era vorba de cărucioarele de cumpărături de la Carrefour) asa cum plimba alți părinți,  copii ? " , și răspunsul lui a fost ,, Da " :)

Încerc,  încet încet sa mai introduc cate ceva ... nu doar joaca, cadouri, distracție. 

Dacă mai are cineva idei în acest sens, m-ar ajuta enorm sa le împărtășească :)

[Speranta_2015]

Smil3 - ție ți-a arătat un dosar al copilului la Direcție? 

Eu am întrebat de un dosar mai complet , la Direcție,  și mi s-a spus ca exista dar nu este deontologic, tot ce trebuie sa știu scrie în fisa copilului pe care am primit-o pe email când l-au blocat. Acolo scrie ca e sănătos și vaccinat conform graficului. Descrie cum e copilul și ce ii place. Eu vroiam sa știu mai multe. Am auzit ca alte familii, la alte direcții,  au primit un dosar al copilului la Direcție,  bine ...cu acoperirea datelor părinților.  Pe mine ma interesa strict de copil !

Și al meu vrea sa vina cu noi la București,  dar pentru o vreme, asa s-a exprimat. 

[easytry]

Speranta, parerea mea e sa nu iti propui sa ii zici, e clar ca e mare si unele lucruri le stie, le intuieste. Mai bine sa se intample lucrurile natural, zic eu. Daca nu ii spui acum poti sa ii spui la urmatoarea vizita. Cred ca scopul vizitelor este sa ajungeti sa determini daca sunteti/ suntem compatibili, iar daca exista compatibilitate lucrurile vin oricum de la sine. Probabil vorbesc degajata pt ca inca nu am fost la nicio intalnire cu un copil, insa sunt convinsa ca e greu sa ramai obiectiv cand vezi deja un pui de om si te atasezi de el. 

 

Bafta la urmatoarea vizita, sa ne povestesti ce si cum.

[ioana]

.

Editat de Ianuarie 23, 2017

[smil3]

da,

 

Smil3 - mulțumesc pentru răspuns . AM nu colaborează,  eu ma gândeam ca ar fi bine ca ei ( toată familia AM -mama, tata, frate, sora - asa le spune copilul) sa înceapă încet - încet sa nu-i mai zică ,, hai, la mama ,, - de ex.  - și treptat sa începem noi . 

Eu vorbesc cu băiatul la telefon, am mai scăpat intenționat cate un ,, da, mami,, , în loc de ,, da, nume,,. Când îl întreb ce face mama lui ( la primele telefoane îl întrebam ce face mama,  tata), acum ii zic ,, ce face doamna X,, și ii spun pe nume. 

Am întrebat-o pe psihologa când i se spune cu ce scop venim, și mi-a zis ca sarcina asta îmi revine mie, m-a surprins. Eu credeam ca toți participa la a aduce copilul spre noi, dar se pare ca toată munca îmi revine. 

Ideea cu desenul e buna, o preiau și eu :)

Ma gândeam să-i zic ,, domnii doar te cresc "  ... într-o discuție.  

La sfârșitul lunii îl luam 2 nopți la pensiune, în prima zi nu-i zic nimic, și în a 2-a seara sa încep subtil ... o să-i urmăresc reacția la chip, dacă se bucura sau se întristează. La unul din telefoane i-am zis ,, ți-ar plăcea sa te plimb în cărucior  (era vorba de cărucioarele de cumpărături de la Carrefour) asa cum plimba alți părinți,  copii ? " , și răspunsul lui a fost ,, Da " :)

Încerc,  încet încet sa mai introduc cate ceva ... nu doar joaca, cadouri, distracție. 

Dacă mai are cineva idei în acest sens, m-ar ajuta enorm sa le împărtășească :)

 da, am primit dosarele copiilor, sau mai degraba un fel de rezumate, de cate 3 pagini.

Am intrat pe site-ul ministerului justitiei si am gasit exact data de judecata a procesului lor, care corespunde cu data cand au fost luati de maternala, in urma cu doi ani.

In dosar insa am gasit niste neconcordante, mai ales in privinta datelor, pe care le-am semnalat si urmeaza sa primesc un raspuns.

Astazi am citit si jurnalul copilului- al baietelului si mi-am mai clarificat niste lucruri. Orice AM tine acest jurnal, este bine sa il ceri si sa il citesti.

Astazi am primit frontal intrebarea: dar voi nu aveti copii ? 

Baietelul a vrut iar sa plece cu noi la Bucuresti, desigur ca se ia dupa el si sora lui, asa ca azi s-a lasat cu plansete la plecare. Noroc ca avem liber pe 24 si putem merge iar.

Marti cand ajung o sa discut cu AM sa vad exact ce incepe sa le spuna.

Ne-am dus cu acuarele, planse de desen si pensule, precum si cu vopsea de pictat pe fata. Au stat in acuarelele alea 3 ore si apoi am facut o salata de fructe, am primit recomandari sa incepem sa introducem activitati din rutina lor.AM le face pranzul si mancam impreuna, ne spalam pe maini, ii ducem la baie, lucruri din astea.

I-am intrebat daca vor sa dormim impreuna la ei si au spus sa ne mutam de tot acolo.

[Speranta_2015]

Smil3 - Sa înțeleg ca la Direcție ți-au arătat dosarul copiilor - alea 3 pagini - fără sa insiști prea mult ? 

Cei de la Oradea, când am cerut au spus ca nu e deontologic,  nu pot sa mai insist,  i-aș supăra și nu prea e indicat. Nu am știut ca AM are un jurnal al copilului, oare și AM al meu are ? As vrea sa știu ce scrie în el. Eu nu știu sa caut ca tine, îmi lași un link unde sa caut hotărârea judecătorească.... am pe fisa copilului nr. Mersi mult 

[mgn14]

Am rămas datoare cu prima întâlnire:)

În a 2 -a săptămâna a lunii ianuarie am fost la copil (prima vizita). Ne-am întâlnit cu 3 doamne de la Direcție și am mers în sat la copil (cu masina lor). Când am intrat în casa, ne-a întâmpinat AM (domnul), doamna  era gripata și a stat numai în pat. Ne-am așezat toți la o masa, copilul stătea pe fotoliu, lângă masa noastră.  Am schimbat câteva vorbe la masa, noi intre noi, apoi s-a făcut liniște.  Mi-am dat seama ca este rândul nostru, sa începem sa interacționam cu băiatul,  și am început eu : l-am întrebat cum se numește,  dacă ii place la școală și de cine, apoi am scos o mașina cu telecomanda  care i-o cumpărasem cadou și în acel moment dna psiholog ne-a spus " dar, nu vreți voi sa mergeți în dormitor sa va cunoașteți mai bine ?". Eu m-am prins ca trebuie să-l iau pe băiat și sa ne retragem ...  de acolo a început joaca. El mai avea o mașinuța cu telecomanda,  ne-am jucat cu ambele,  numai râsete se auzeau din dormitorul nostru.Cand și când,  mai apărea psihologul sau asistentul social în prag, sa vadă cum ne jucam. La copil am ajuns la ora 13, pe la ora 15 doamnele ne fac semn ca ele vor sa plece și dacă vrem sa continuam potrivirea, sa mergem cu ele la Direcție (cu masina lor).  I-am zis copilului ca plecam, acesta a pus bărbia în piept, doamnele și-au dat seama ca băiatul nu vrea sa plecam și ne-au propus sa mai rămânem și sa venim a 2-a zi sa facem cererea. Asa am făcut, am ramas pana la ora 17.   

Apoi, ne-am intors  la București.  De atunci, vorbim aproape zilnic la telefon. 

Nu e foarte vorbăreț,  dacă îl intreb răspunde,  dacă nu , se maimutareste. dar, ma suna aproape zilnic.

AM nu colaborează deloc, chiar mi-a zis ca baiatul ar fi rebel si hiperkinetic (mie, nu mi s-a parut), când vorbesc cu băiatul la telefon, îl aud pe AM cum e pe lângă el sau ii sopteste ce sa zica. 

La sfârșitul lunii facem a 2-a vizita, il vom lua 2 nopti la o pensiune, o sa-l cunosc mai bine atunci.  Sper sa fie ok pana la sfarsit.  Am întrebat psihologul copilului când i se spune adevăratul motiv pentru care noi suntem acolo, și mi-a zis ca sarcina asta îmi revine mie, dar ma sfătuiește la a 2-a vizita, să-i zic copilului doar ce dor mi-a fost de el. 

Pe mine, aceste vizite ma costa mult, 8-9 mil .  doar drumul și cazarea (distanta 600 km) și as fi vrut sa știu ca băiatul ne accepta ca viitori părinți,  poate în mintea lui suntem doar niște cunoștințe care îl distrează.  Am emoții,  dacă în momentul când va afla adevărul , o sa bata in retragere. Are 9 ani si e crescut de la o luna de AM.  A mai fost o familie in 2015 care l-a vrut dar dupa 3 vizite a renuntat. deci, o mica idee, copilul ar avea, ca nu suntem doar niste musafiri, eu asa cred.

M-am gândit ca la a 2-a vizita să-i spun chiar un pic mai mult, decat ce dor mi-a fost de el, voi ce ati face ?

 

Cand am fost noi sa vedem copilul(4 ani si 8 luni) ni s-a spus ca la a doua intalnire, daca vom dori sa continuam, ii vor spune copilului ca suntem "mami si tati".Mi se pare putin ciudat sa va lase voua aceasta chestiune, ei cunosc mai bine copilul si stiu cum sa-l ia. Cred ca e f importanta atitudinea si ajutorul AM, sa pregateasca copilul si sa-l ajute sa vina spre voi. Ni s-a povestit la cursuri de un caz in care AM a tuns fetitele(erau 2) ca sa nu fie placute de familia care venise sa le vada si sa renunte.Poate ar fi bine sa aveti o discutie cu AM...

[mgn14]

Smil3 - Sa înțeleg ca la Direcție ți-au arătat dosarul copiilor - alea 3 pagini - fără sa insiști prea mult ? 

Cei de la Oradea, când am cerut au spus ca nu e deontologic,  nu pot sa mai insist,  i-aș supăra și nu prea e indicat. Nu am știut ca AM are un jurnal al copilului, oare și AM al meu are ? As vrea sa știu ce scrie în el. Eu nu știu sa caut ca tine, îmi lași un link unde sa caut hotărârea judecătorească.... am pe fisa copilului nr. Mersi mult 

In mod normal,nu avem acces la informatiile despre copil mai mult decat ne spun ei.Noua ne-au spus ca nu ne pot spune date personale ale parintilor. Eu am intrebat daca ne pot arata o poza a parintilor(eventual cea din CI) dar au spus ca nu se poate.Mi s-a parut un drept al nostru ca viitori parinti sa stim cum arata parintii biologici ai copilului, te poti trezi cu oricine la usa, la gradi, la scoala care sa spuna ca e tatal/mama si trebuie sa stim. Au motivat ca dosarul adoptiei e secret pt parintii biologici si ca nu au cum sa afle...dar nu as fi asa sigura.

Poti gasi date si dosarul incredintarii copilului la AM pe site-ul tribunalului judetului cautand dupa nume.Verifica daca nu mai sunt si alti frati, cauta dupa numele parintilor...noi am gasit si dosare penale, asa ca nu ezita sa te informezi.