Primii pași către adopție. (2)

[aurychy]

 

 

Si pe mine ma intriga afirmatiile astea, care de obicei sunt incomplete. :) Gen, Teo, un primar, o persoana... Interesant. :)

Mda....din pacate noi nu sunten Teo ...nici in parlament...nici persoane publice...numai ei au putut sa adopte direct din spital s-au copii mici de o luna doua....ce sa mai zicem...

[Nico_GB]

Mda....din pacate noi nu sunten Teo ...nici in parlament...nici persoane publice...numai ei au putut sa adopte direct din spital s-au copii mici de o luna doua....ce sa mai zicem...

Corect! 

Legea este de fundal, ce conteaza cel mai mult este influienta factorului uman (eu cred ca e poveste, asta cu ... softul face potrivirea.. ). Eu de fapt cred ca numai Dumnezeu poate sa ne ajute cu adevarat. La El ma rog si e "pila" mea Sus pusa in orice plan.   [flor]

[aurychy]

 

 

Corect! Legea este de fundal, ce conteaza cel mai mult este influienta factorului uman (eu cred ca e poveste, asta cu ... softul face potrivirea.. ). Eu de fapt cred ca numai Dumnezeu poate sa ne ajute cu adevarat. La El ma rog si e "pila" mea Sus pusa in orice plan. [flor]

Exact!

[Somebody13]

Corect! 

Legea este de fundal, ce conteaza cel mai mult este influienta factorului uman (eu cred ca e poveste, asta cu ... softul face potrivirea.. ). Eu de fapt cred ca numai Dumnezeu poate sa ne ajute cu adevarat. La El ma rog si e "pila" mea Sus pusa in orice plan.   [flor]

Nico..dar din ce rețin eu (sper să nu greșesc) tu deja ești în potrivire cu un băiețel, nu?

[Somebody13]

da 

Cu siguranță, copilul respectiv (de doar o lună) a fost luat în plasament de urgență, urmând ca apoi să fie adoptat.

DPDV legal, în doar 1 lună de la nașterea copilului, nu pot fi îndeplinite nici măcar 50% din formalitățile legale, în vederea declarării lui, de către o instanță de drept, ca fiind adoptabil.

[Nico_GB]

Da, Somebody. Sunt in potrivire. Dar, de la inceput, daca nu ar fi fost credinta ca Cineva acolo sus e cu noi, nu am fi avut curaj sa infruntam marea asta de necunoscute si surprize din sistem. Si inca mergem inainte tot cu Dumenzeu, pentru ca temerile nu se termina. Oricat de frumoasa ar fi o poveste... 

Asta ma ajuta pe mine cel mai mult. :) 

[Somebody13]

Da, Somebody. Sunt in potrivire. Dar, de la inceput, daca nu ar fi fost credinta ca Cineva acolo sus e cu noi, nu am fi avut curaj sa infruntam marea asta de necunoscute si surprize din sistem. Si inca mergem inainte tot cu Dumenzeu, pentru ca temerile nu se termina. Oricat de frumoasa ar fi o poveste... 

Asta ma ajuta pe mine cel mai mult. :) 

Toți avem un punct de sprijin în Cineva de acolo de Sus (sau, fiecare în propria lui credință-religie) și, dacă toți am ajuns până aici (după ani de infertilitate, FIV-uri esuate și alte probleme de tot felul legate de încercarea de a avea un copil), suntem foarte puternici. Necunoscut..este chiar si prorpiul drum..în propria noastră viață. E drept, că noi alegem (prin atitudine și în ceea ce credem) pe ce drum să o luăm, dar..tot necunoscut este. Well...surprizele din sistem, le bănuiam cumva. Sper, ca la final, să se transforme si în surprize frumoase.

Temerile să le transformăm în temeri constructive și pozitive.

 

În ce stadiu al vizitelor vă aflați? Cum interacționați cu copilul?

[Nico_GB]

Asa este.   Ma bucur ca suntem aici persoane puternice si pregatite psihic.  Sunt momente destul de greu de depasit. 

 

Cu baietelul suntem in perioada in care asteptam sa ne trimita dosarul la jurist. Avem vreo 2 saptamani de cand asteptam si se tot lungeste. Am vizitat copilul si, dupa ce ne-am jucat i-a venit ideea ca sa vina atunci cu noi, "acasa la el". Oricum ne asteptase cu multa nerabdare. A facut o mica criza specifica varstei lui(3+), dat din picior, trantit pe jos, cand i-am explicat ca nu se poate. 

Acum speram sa dureze cat mai putin ca sa nu mai amagim copilul. Il mai sunam si vom stabili mai tarziu daca trebuie sa ii mai facem o vizita.... 

[Somebody13]

Asa este.   Ma bucur ca suntem aici persoane puternice si pregatite psihic.  Sunt momente destul de greu de depasit. 

 

Cu baietelul suntem in perioada in care asteptam sa ne trimita dosarul la jurist. Avem vreo 2 saptamani de cand asteptam si se tot lungeste. Am vizitat copilul si, dupa ce ne-am jucat i-a venit ideea ca sa vina atunci cu noi, "acasa la el". Oricum ne asteptase cu multa nerabdare. A facut o mica criza specifica varstei lui(3+), dat din picior, trantit pe jos, cand i-am explicat ca nu se poate. 

Acum speram sa dureze cat mai putin ca sa nu mai amagim copilul. Il mai sunam si vom stabili mai tarziu daca trebuie sa ii mai facem o vizita.... 

 Adică?

Ati terminat cele 4 vizite oficiale? Îl vizitați în continuare (neoficial)?

Acum așteptati termenul în instanță pentru încuviințare?

[Floren_]

De o luna???

Greu de crezut.