andaghe Postat Aprilie 21, 2016 Raport Distribuie Postat Aprilie 21, 2016 La oglinda G.Cosbuc Azi am sa-ncrestez în grinda -Jos din cui acum, oglinda!Mama-i dusa-n sat! Cu dorulAzi e singur puisorul,Si-am inchis usa la tindaCu zavorul.Iata-ma! Tot eu, cea veche!Ochii? Hai, ce mai pereche!Si ce cap frumos rasare!Nu-i al meu? Al meu e oare?Dar al cui! Si la urecheUite-o floare.Asta-s eu! Si sunt voinica!Cine-a zis ca eu sunt mica?Uite, zau, acum iau seamaCa-mi sta bine-n cap naframaSi ce fata frumusicaAre mama!Ma gândeam eu ca-s frumoasa!Dar cu-mi nu! Si mama-mi coasaSort cu flori, minune mare -Nu-s eu fata ca oricare:Mama poate fi faloasa Ca ma are.Stii ce-a zis si ieri la vie?A zis: - "Ce-mi tot spun ei mie!Am si eu numai o fata,Si n-o dau sa fie data;Cui o dau voiesc sa-mi fieOm odata".Mai stiu eu! Si-asa se poate!Multe stiu, dar nu stiu toate.Mama-mi da învataturaCum se tese-o pânzatura,Nu cum stau cei dragi de vorbaGura-n gura.N-am sa tes doar viata-ntreaga!Las' sa vad si cum sa leagaDragostea - dar stiu eu bine!Din frumos ce-l placi ea vine -Hai, ma prind feciorii dragaSi pe mine!Ca-s subtire! Sa ma frângaCine-i om, cu mâna stânga!Dar asa te place dorul:Subtirea, cu binisorulCând te strânge el, sa îti strângaTot trupsorul. Bratul drept daca-l întindeRoata peste brâu te prindeSi te-ntreaba: "Draga, strângu-l?"Si tu-l certi, dar el, natângul,Ca raspuns te mai cuprindeSi cu stângul.Iar de-ti cere si-o gurita -Doamne! Cine-i la portita?Om sa fie? Nu e cine!Hai, e vântul! Uite-mi vineSa vad oare cu cositaSta-mi-ar bine?O, ca-mi sta mie-n tot felul!Sa ma port cu-ncetinelul:Uite salba, brâu, si toate!Si cosite cumparate,Stai, sa-nchei si testemelulPe la spate.Uite ce bujor de fata -Stai sa te sarut odata!Tu ma poti, oglinda, spune!Ei, tu doara nu te-i puneSa ma spui! Tu ai, surata,Gânduri bune.De-ar sti mama! Vai, sa otie Ce-i fac azi, mi-ar da ea mie!D-apoi! N-am sa fiu tot fata,Voi fi si nevast-odata:Las' sa vad cât e de bineMaritata.Ca mi-a spus bunica mieCa nevasta una stieMai mult decât fata, juna,Ei, dar ce? Nu mi-a spus buna -Si ma mir eu ce-o sa fieAsta una!Brâu-i pus! Acum, din ladaMai ieu sortu! O sa-mi sadaFata cum imi sta nevasta?Aolio! Mama-n ograda!Era gata sa ma vadaPe fereastra.Ce sa fac? Unde-mi sta capul?Grabnic, hai sa-nchid dulapulSa ma port sa nu ma prinda,Salba jos! Si-n cui oglinda!Ce-am uitat? Închisa usaDe la tinda.Intra-n casa? O, ba bine,Si-a gasit niste vecine, Sta la sfat? toata-s vapaie!Junghiul peste piept ma taie;Doamne, de-ar fi dat de mine,Ce bataie! Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Ioana_Pos Postat Aprilie 21, 2016 Raport Distribuie Postat Aprilie 21, 2016 Deci cu toata gateala ei, tot copil e si se teme ca o bate mama . Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
andaghe Postat Aprilie 22, 2016 Raport Distribuie Postat Aprilie 22, 2016 :) Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
andaghe Postat Aprilie 22, 2016 Raport Distribuie Postat Aprilie 22, 2016 Câţi ca voi! G.Toparceanu Sus, pe gardul dinspre vie,O găină cenuşieŞi-un cocoş împintenatS-au suit şi stau la sfat:– Ia te uită, mă rog ţie,Cât de sus ne-am înălţat!…Şi deodată, cu glas mare,Începură amândoi,Să cotcodăcească-n soare:– Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!…Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!…Dar de sus, din corcoduş,Pitulându-se-ntre foi,Mititel şi jucăuş,Le-a răspuns un piţigoi:– Câţi-ca-voi! Câţi-ca-voi!… Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
viviana Postat Aprilie 22, 2016 Autor Raport Distribuie Postat Aprilie 22, 2016 Intr-un fel de completare la Magda Isanos Traieste-ti clipa - Omar Kayyam Viaţa se grăbeşte, rapidă caravană.Opreşte-te şi-ncearcă să-ţi faci intensă clipa.Nu mă-ntrista şi astăzi, făptură diafana,Mai toarnă-mi vin! Amurgul m-atinge cu aripa...Bea vin! În el găsi-vei Viaţa-fără-moarte.Pierduta tinereţe din nou ţi-o va reda,Divinul timp al rozei şi-al inimii curate!Trăieşte-ţi clipa dată! Căci clipa-i viaţa ta!Grăbite ca şi apa şi repezi ca un vântCe-aleargă prin pustiuri, fug zilele-mi puţine.Şi totuşi doua zile indiferente-mi sunt:Ziua de ieri şi ziua care-o să vină mâine.Nu depăşi prezentul cu gândul! Ştii tu oareMăcar daca-ai să termini cuvântul început?Mâini poate deja fi-vom asemeni celor careDe şaptezeci de veacuri în neant au dispărut.În parfumatul prier, când - beată de iubireTu îmi întinzi paharul, eu uit ziua de mâine.De m-aş gândi atuncea la rai si mântuire,N-aş pretui, iubito, mai mult decât un câine.Se-ntoarce anotimpul suav al tinereţii.Mi-e dor de vinu-acesta în care înflorescSurâsurile toate. Chiar aspru-l preţuiesc.Nu m-a certat. E aspru, căci, are gustul vieţii.Nu caut nici minciună, nici adevăr viclean.Dar veşnic s-în cetatea de vin trandafiriu.Mi-e părul alb, prieteni. Am şaptezeci de ani.Vreau să mă bucur astăzi. Mâini - poate-i prea târziu.Culege din viaţa tot ce-i surâs şi floare.Serbează orice clipă! la cupa cea mai mare!Alah nu ţine seama de vicii sau virtuţi. :Nu numără mătănii, nici ochii ce-i săruţi.Priveşte-n jur durerea cu mii şi mii de feţe.Cei dragi sunt morţi. Eşti singur cu palida tristeţeRidică însă fruntea! Culege tot ce-atingi!Trecutul e-un cadavru. Nu este timp să-l plângi.Cât de sarac e-acela ce nu poate să spună:"Sunt beat mereu de vinul cel tare al iubirii!"Cum poate el să simtă în zori uimirea firiiŞi noaptea vraja sfântă a clarului de lună?Nimic nu mai m-atrage. Dă-mi vin! În astă searăCea mai frumoasă roza din lume-i gura ta.Dă-mi vin! Să strălucească aprins la fel ca ea!Căinţa mea să fie ca bucla ta, usoară...Noi nu vom şti vreodată ce ne aşteaptă mâne.Tu bucură-te astăzi! Atâta îţi ramâne.Ia cupa şi te-asează sub luna de cleştar,Căci mâine poate luna te va căta-n zadar.Ce ruşinos e timpul celui gândind amarCă-n lume afli zilnic în loc de îngeri, râme.Ci tu în cânt de harpă bea vin dintr-un cleştar,Căci poate mâini cleştarul o piatră-o să-l sfărâme.Fă-ţi rost de vin şi-o fată cu chip de heruvim,- dacă heruvi există. De Rai grija să n-ai,Căci în afara dragei şi-a cupei - ce alt RaiMai dulce-i, - dacă este ceva ce Rai numim.Pe drumul spre iubire cădea-vom în curândNepăsător destinul ne va călca-n picioare.Ridică-te copilă - o, cupă vrăjitoare!Dă-mi buzele aprinse cât înca nu-s pământ!Nădejdi nesăbuite mi-au risipit, iubito,În vânt mulţi ani din viaţă. Dar timpul ce-mi rămâneDin plin de-acum trăi-l-voi. Vreau prin intensul mâneS-ajung din urmă viaţa pe care n-am trăit-o.Vreau doar o cupă plină, o pâine de jumateŞi-o carte de poeme. Şi dacă sunt cu tine,Chiar stând într-o ruină, - mai fericit ca mineNici un sultan nu este cu-o sută de palate.În zori într-o tavernă s-a auzit un glas:"O, voi nebuni de viaţă! Voi, tineri veseli! VinulTurnaţi-l iar în cupe, înainte ca destinulCu lacrime să umple paharu-acestui ceas!"Nu mai cârti, nu geme - durerea mea! Tăcere!Iţi voi gasi balsamul ce vindecă şi minte!Vreau să-mi revăd iubita, cât inima o cere.Vreau să trăiesc! Căci morţii nu-şi mai aduc aminte.Nu-ţi răsădi în suflet copacul întristării,Ci răsfoieşte zilnic a desfătării carte.Bea vin şi poartă-ţi paşii pe căile-ncântării,Căci măsurat ţi-e drumul de la surâs la moarte.Sfârsit e Ramazanul! O, inimi veştejite!Se-ntoarce bucuria! Vor vinde iar surâsuriCei care poarta vinul - negutători de visuri.Redati-mă vieţii, chemări ale iubitei!În loc s-o fac să cânte cu fiece zvâcnire,Tu inima ţi-ai pus-o în lanţuri de mâhnire...Iar mintea ta şi chipul ţi le-ai îndoliat.- Mă tot uimesc într-una: "Ce ignorant ciudat!"Priveşte! Trandafirul se leagănă în vânt.Ce pătimaş îi cânta de sus privighetoarea!Bea! Ca să uiţi ca vântul va scutura azi floareaŞi va lua cu dânsul fermecătorul cânt...Ce-i înţelept? Să-ţi bucuri cămările fiinţeiAvând în mână o cupă. Ce-a fost şi ce-i de faţăSă nu te mai frământe. Fă-ţi dintr-o clipă-o viaţăŞi sufletul sloboade-l din temniţele minţii.Nimic n-au să te-nveţe savanţii. Dar alintulSuav al unor gene o să te instruiascăCe este fericirea. Preschimbă-n vin argintul,Căci iarna e grăbita ca să te găzduiască.S-au desfăcut în juru-mi, aprinsi iar trandafirii.Desfa-ţi şi tu simţirea în bucuria firii.C-un înger blond alături, ia cupa şi-o deşartă,Căci îngerul cel negru al morţii-aşteaptă-n poartă. Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
mihaela_s Postat Aprilie 22, 2016 Raport Distribuie Postat Aprilie 22, 2016 Ce frumoase poezii Viviana! Nu il stiam pe Omar Kayyam, multumesc. Si mai postează! Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
mihaela_s Postat Aprilie 22, 2016 Raport Distribuie Postat Aprilie 22, 2016 (editat) Pt mine rămâne veșnic NIchita Nichita Stănescu Viata mea se ilumineazăPărul tău e mai decolorat de soare, regina mea de negru şi de sare.Ţărmul s-a rupt de mare şi te-a urmat ca o umbră, ca un şarpe dezarmat.Trec fantome-ale verii în declin, corabiile sufletului meu marin.Şi viaţa mea se iluminează, sub ochiul tău verde la amiază, cenuşiu ca pământul la amurg.Oho, alerg şi salt şi curg.Mai lasă-mă un minut.Mai lasă-mă o secundă.Mai lasă-mă o frunză, un fir de nisip.Mai lasă-mă o briză, o undă. Mai lasă-mă un anotimp, un an, un timp. Editat de Aprilie 22, 2016 Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
mihaela_s Postat Aprilie 22, 2016 Raport Distribuie Postat Aprilie 22, 2016 Si uneori Lucian Blaga Lucian BlagaVei plânge mult ori vei zâmbi? Eu nu mă căiesc,c-am adunat în suflet şi noroi-dar mă gândesc la tine.Cu gheare de luminăo dimineaţă-ţi va ucide-odată visul,că sufletul mi-aşa curat,cum gândul tău il vrea,cum inima iubirii tale-l crede.Vei plânge mult atunci ori vei ierta?Vei plânge mult ori vei zâmbide razele acelei dimineţi,în care eu ţi-oi zice fără umbră de căinţă:"Nu ştii, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?"http://www.romanianvoice.com/graphics/buttons/bd_left.gif http://www.romanianvoice.com/graphics/buttons/bd_inapoi.gif http://www.romanianvoice.com/graphics/buttons/bd_right.gif Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
mihaela_s Postat Aprilie 22, 2016 Raport Distribuie Postat Aprilie 22, 2016 Încă una a lui Nichita, dintre preferatele mele Nichita StănescuCântec fără răspuns De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare,care mi te-ncolăceşti ca un fum, ca o viţă-de-vieîn jurul pieptului, în jurul tâmplelor,mereu fragedă, mereu unduitoare?De ce te-oi fi iubind, femeie gingaşăca firul de iarbă ce taie în douăluna văratecă, azvârlind-o în ape,despărţită de ea însăşica doi îndrăgostiţi după îmbrăţişare?...De ce te-oi fi iubind, ochi melancolic,soare căprui răsărindu-mi peste umăr,trăgând după el un cer de miresmecu nouri subţiri fără umbră?De ce te-oi fi iubind, oră de neuitat,care-n loc de sunetegoneşte-n jurul inimii meleo herghelie de mânji cu coame rebele?De ce te-oi fi iubind atâta, iubire,vârtej de-anotimpuri colorând un cer(totdeauna altul, totdeauna aproape)ca o frunză căzând. Ca o răsuflare-aburită de ger. Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
viviana Postat Aprilie 22, 2016 Autor Raport Distribuie Postat Aprilie 22, 2016 Omar a scris multe catrene Cum aş putea zbura-n altă lumină?O nouă dragoste cum aş avea?Când ochii-n lacrimi tot mereu suspinăNimic de lacrimi nu mai pot vedea. ==== Cât de sărac e-acela ce nu poate să spună:"Sunt beat mereu de vinul cel tare al iubirii".Cum poate el să simtă în zori uimirea firiiŞi noaptea vraja sfântă a clarului de lună? Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Recommended Posts
Participă la discuție
Poți posta acum și te poți înregistra mai târziu. Dacă ai un cont, autentifică-te acum pentru a posta cu contul tău.
Notă: postarea ta va necesita aprobarea moderatorului înainte de a fi vizibilă.