Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

Redescoperim poezia


viviana

Recommended Posts

La oglinda        G.Cosbuc                

Azi am sa-ncrestez în grinda -

Jos din cui acum, oglinda!

Mama-i dusa-n sat! Cu dorul

Azi e singur puisorul,

Si-am inchis usa la tinda

Cu zavorul.


Iata-ma! Tot eu, cea veche!

Ochii? Hai, ce mai pereche!

Si ce cap frumos rasare!

Nu-i al meu? Al meu e oare?

Dar al cui! Si la ureche

Uite-o floare.


Asta-s eu! Si sunt voinica!

Cine-a zis ca eu sunt mica?

Uite, zau, acum iau seama

Ca-mi sta bine-n cap naframa

Si ce fata frumusica

Are mama!


Ma gândeam eu ca-s frumoasa!

Dar cu-mi nu! Si mama-mi coasa

Sort cu flori, minune mare -

Nu-s eu fata ca oricare:

Mama poate fi faloasa 

Ca ma are.


Stii ce-a zis si ieri la vie?

A zis: - "Ce-mi tot spun ei mie!

Am si eu numai o fata,

Si n-o dau sa fie data;

Cui o dau voiesc sa-mi fie

Om odata".


Mai stiu eu! Si-asa se poate!

Multe stiu, dar nu stiu toate.

Mama-mi da învatatura

Cum se tese-o pânzatura,

Nu cum stau cei dragi de vorba

Gura-n gura.


N-am sa tes doar viata-ntreaga!

Las' sa vad si cum sa leaga

Dragostea - dar stiu eu bine!

Din frumos ce-l placi ea vine -

Hai, ma prind feciorii draga

Si pe mine!


Ca-s subtire! Sa ma frânga

Cine-i om, cu mâna stânga!

Dar asa te place dorul:

Subtirea, cu binisorul

Când te strânge el, sa îti strânga

Tot trupsorul. 


Bratul drept daca-l întinde

Roata peste brâu te prinde

Si te-ntreaba: "Draga, strângu-l?"

Si tu-l certi, dar el, natângul,

Ca raspuns te mai cuprinde

Si cu stângul.


Iar de-ti cere si-o gurita -

Doamne! Cine-i la portita?

Om sa fie? Nu e cine!

Hai, e vântul! Uite-mi vine

Sa vad oare cu cosita

Sta-mi-ar bine?


O, ca-mi sta mie-n tot felul!

Sa ma port cu-ncetinelul:

Uite salba, brâu, si toate!

Si cosite cumparate,

Stai, sa-nchei si testemelul

Pe la spate.


Uite ce bujor de fata -

Stai sa te sarut odata!

Tu ma poti, oglinda, spune!

Ei, tu doara nu te-i pune

Sa ma spui! Tu ai, surata,

Gânduri bune.


De-ar sti mama! Vai, sa otie 

Ce-i fac azi, mi-ar da ea mie!

D-apoi! N-am sa fiu tot fata,

Voi fi si nevast-odata:

Las' sa vad cât e de bine

Maritata.


Ca mi-a spus bunica mie

Ca nevasta una stie

Mai mult decât fata, juna,

Ei, dar ce? Nu mi-a spus buna -

Si ma mir eu ce-o sa fie

Asta una!


Brâu-i pus! Acum, din lada

Mai ieu sortu! O sa-mi sada

Fata cum imi sta nevasta?

Aolio! Mama-n ograda!

Era gata sa ma vada

Pe fereastra.


Ce sa fac? Unde-mi sta capul?

Grabnic, hai sa-nchid dulapul

Sa ma port sa nu ma prinda,

Salba jos! Si-n cui oglinda!

Ce-am uitat? Închisa usa

De la tinda.


Intra-n casa? O, ba bine,

Si-a gasit niste vecine, 

Sta la sfat? toata-s vapaie!

Junghiul peste piept ma taie;

Doamne, de-ar fi dat de mine,

Ce bataie! 

 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • Răspunsuri 39
  • Creat
  • Ultimul răspuns

Cei mai activi membri în acest subiect

Cei mai activi membri în acest subiect

Câţi ca voi! G.Toparceanu

 

Sus, pe gardul dinspre vie,

O găină cenuşie

Şi-un cocoş împintenat

S-au suit şi stau la sfat:

– Ia te uită, mă rog ţie,

Cât de sus ne-am înălţat!…

Şi deodată, cu glas mare,

Începură amândoi,

Să cotcodăcească-n soare:

– Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!…

Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!…

Dar de sus, din corcoduş,

Pitulându-se-ntre foi,

Mititel şi jucăuş,

Le-a răspuns un piţigoi:

– Câţi-ca-voi! Câţi-ca-voi!…

 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Intr-un fel de completare la Magda Isanos

 

Traieste-ti clipa - Omar Kayyam

 

Viaţa se grăbeşte, rapidă caravană.
Opreşte-te şi-ncearcă să-ţi faci intensă clipa.
Nu mă-ntrista şi astăzi, făptură diafana,
Mai toarnă-mi vin! Amurgul m-atinge cu aripa...

Bea vin! În el găsi-vei Viaţa-fără-moarte.
Pierduta tinereţe din nou ţi-o va reda,
Divinul timp al rozei şi-al inimii curate!
Trăieşte-ţi clipa dată! Căci clipa-i viaţa ta!

Grăbite ca şi apa şi repezi ca un vânt
Ce-aleargă prin pustiuri, fug zilele-mi puţine.
Şi totuşi doua zile indiferente-mi sunt:
Ziua de ieri şi ziua care-o să vină mâine.

Nu depăşi prezentul cu gândul! Ştii tu oare
Măcar daca-ai să termini cuvântul început?
Mâini poate deja fi-vom asemeni celor care
De şaptezeci de veacuri în neant au dispărut.

În parfumatul prier, când - beată de iubire
Tu îmi întinzi paharul, eu uit ziua de mâine.
De m-aş gândi atuncea la rai si mântuire,
N-aş pretui, iubito, mai mult decât un câine.

Se-ntoarce anotimpul suav al tinereţii.
Mi-e dor de vinu-acesta în care înfloresc
Surâsurile toate. Chiar aspru-l preţuiesc.
Nu m-a certat. E aspru, căci, are gustul vieţii.

Nu caut nici minciună, nici adevăr viclean.
Dar veşnic s-în cetatea de vin trandafiriu.
Mi-e părul alb, prieteni. Am şaptezeci de ani.
Vreau să mă bucur astăzi. Mâini - poate-i prea târziu.

Culege din viaţa tot ce-i surâs şi floare.
Serbează orice clipă! la cupa cea mai mare!
Alah nu ţine seama de vicii sau virtuţi. :
Nu numără mătănii, nici ochii ce-i săruţi.

Priveşte-n jur durerea cu mii şi mii de feţe.
Cei dragi sunt morţi. Eşti singur cu palida tristeţe
Ridică însă fruntea! Culege tot ce-atingi!
Trecutul e-un cadavru. Nu este timp să-l plângi.

Cât de sarac e-acela ce nu poate să spună:
"Sunt beat mereu de vinul cel tare al iubirii!"
Cum poate el să simtă în zori uimirea firii
Şi noaptea vraja sfântă a clarului de lună?

Nimic nu mai m-atrage. Dă-mi vin! În astă seară
Cea mai frumoasă roza din lume-i gura ta.
Dă-mi vin! Să strălucească aprins la fel ca ea!
Căinţa mea să fie ca bucla ta, usoară...

Noi nu vom şti vreodată ce ne aşteaptă mâne.
Tu bucură-te astăzi! Atâta îţi ramâne.
Ia cupa şi te-asează sub luna de cleştar,
Căci mâine poate luna te va căta-n zadar.

Ce ruşinos e timpul celui gândind amar
Că-n lume afli zilnic în loc de îngeri, râme.
Ci tu în cânt de harpă bea vin dintr-un cleştar,
Căci poate mâini cleştarul o piatră-o să-l sfărâme.

Fă-ţi rost de vin şi-o fată cu chip de heruvim,
- dacă heruvi există. De Rai grija să n-ai,
Căci în afara dragei şi-a cupei - ce alt Rai
Mai dulce-i, - dacă este ceva ce Rai numim.

Pe drumul spre iubire cădea-vom în curând
Nepăsător destinul ne va călca-n picioare.
Ridică-te copilă - o, cupă vrăjitoare!
Dă-mi buzele aprinse cât înca nu-s pământ!

Nădejdi nesăbuite mi-au risipit, iubito,
În vânt mulţi ani din viaţă. Dar timpul ce-mi rămâne
Din plin de-acum trăi-l-voi. Vreau prin intensul mâne
S-ajung din urmă viaţa pe care n-am trăit-o.

Vreau doar o cupă plină, o pâine de jumate
Şi-o carte de poeme. Şi dacă sunt cu tine,
Chiar stând într-o ruină, - mai fericit ca mine
Nici un sultan nu este cu-o sută de palate.

În zori într-o tavernă s-a auzit un glas:
"O, voi nebuni de viaţă! Voi, tineri veseli! Vinul
Turnaţi-l iar în cupe, înainte ca destinul
Cu lacrime să umple paharu-acestui ceas!"

Nu mai cârti, nu geme - durerea mea! Tăcere!
Iţi voi gasi balsamul ce vindecă şi minte!
Vreau să-mi revăd iubita, cât inima o cere.
Vreau să trăiesc! Căci morţii nu-şi mai aduc aminte.

Nu-ţi răsădi în suflet copacul întristării,
Ci răsfoieşte zilnic a desfătării carte.
Bea vin şi poartă-ţi paşii pe căile-ncântării,
Căci măsurat ţi-e drumul de la surâs la moarte.

Sfârsit e Ramazanul! O, inimi veştejite!
Se-ntoarce bucuria! Vor vinde iar surâsuri
Cei care poarta vinul - negutători de visuri.
Redati-mă vieţii, chemări ale iubitei!

În loc s-o fac să cânte cu fiece zvâcnire,
Tu inima ţi-ai pus-o în lanţuri de mâhnire...
Iar mintea ta şi chipul ţi le-ai îndoliat.
- Mă tot uimesc într-una: "Ce ignorant ciudat!"

Priveşte! Trandafirul se leagănă în vânt.
Ce pătimaş îi cânta de sus privighetoarea!
Bea! Ca să uiţi ca vântul va scutura azi floarea
Şi va lua cu dânsul fermecătorul cânt...

Ce-i înţelept? Să-ţi bucuri cămările fiinţei
Având în mână o cupă. Ce-a fost şi ce-i de faţă
Să nu te mai frământe. Fă-ţi dintr-o clipă-o viaţă
Şi sufletul sloboade-l din temniţele minţii.

Nimic n-au să te-nveţe savanţii. Dar alintul
Suav al unor gene o să te instruiască
Ce este fericirea. Preschimbă-n vin argintul,
Căci iarna e grăbita ca să te găzduiască.

S-au desfăcut în juru-mi, aprinsi iar trandafirii.
Desfa-ţi şi tu simţirea în bucuria firii.
C-un înger blond alături, ia cupa şi-o deşartă,
Căci îngerul cel negru al morţii-aşteaptă-n poartă.

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Pt mine rămâne veșnic NIchita

 

Nichita Stănescu

 

Viata mea se iluminează

Părul tău e mai decolorat de soare, regina mea de negru şi de sare.

Ţărmul s-a rupt de mare şi te-a urmat ca o umbră, ca un şarpe dezarmat.

Trec fantome-ale verii în declin, corabiile sufletului meu marin.

Şi viaţa mea se iluminează, sub ochiul tău verde la amiază, cenuşiu ca pământul la amurg.

Oho, alerg şi salt şi curg.

Mai lasă-mă un minut.

Mai lasă-mă o secundă.

Mai lasă-mă o frunză, un fir de nisip.

Mai lasă-mă o briză, o undă.

 

Mai lasă-mă un anotimp, un an, un timp.

 

Editat de
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Si uneori Lucian Blaga 

 

Lucian Blaga

Vei plânge mult ori vei zâmbi? 

Eu 
nu mă căiesc,
c-am adunat în suflet şi noroi-
dar mă gândesc la tine.
Cu gheare de lumină
o dimineaţă-ţi va ucide-odată visul,
că sufletul mi-aşa curat,
cum gândul tău il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plânge mult atunci ori vei ierta?
Vei plânge mult ori vei zâmbi
de razele acelei dimineţi,
în care eu ţi-oi zice fără umbră de căinţă:
"Nu ştii, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?"



http://www.romanianvoice.com/graphics/buttons/bd_left.gif http://www.romanianvoice.com/graphics/buttons/bd_inapoi.gif http://www.romanianvoice.com/graphics/buttons/bd_right.gif

 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Încă una a lui Nichita, dintre preferatele mele

 

Nichita Stănescu

Cântec fără răspuns 

De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare,
care mi te-ncolăceşti ca un fum, ca o viţă-de-vie
în jurul pieptului, în jurul tâmplelor,
mereu fragedă, mereu unduitoare?

De ce te-oi fi iubind, femeie gingaşă
ca firul de iarbă ce taie în două
luna văratecă, azvârlind-o în ape,
despărţită de ea însăşi
ca doi îndrăgostiţi după îmbrăţişare?...

De ce te-oi fi iubind, ochi melancolic,
soare căprui răsărindu-mi peste umăr,
trăgând după el un cer de miresme
cu nouri subţiri fără umbră?

De ce te-oi fi iubind, oră de neuitat,
care-n loc de sunete
goneşte-n jurul inimii mele
o herghelie de mânji cu coame rebele?

De ce te-oi fi iubind atâta, iubire,
vârtej de-anotimpuri colorând un cer
(totdeauna altul, totdeauna aproape)
ca o frunză căzând. Ca o răsuflare-aburită de ger.

 

 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Omar a scris multe catrene

 

Cum aş putea zbura-n altă lumină?
O nouă dragoste cum aş avea?
Când ochii-n lacrimi tot mereu suspină
Nimic de lacrimi nu mai pot vedea.

  ====

 

Cât de sărac e-acela ce nu poate să spună:
"Sunt beat mereu de vinul cel tare al iubirii".
Cum poate el să simtă în zori uimirea firii
Şi noaptea vraja sfântă a clarului de lună?

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Participă la discuție

Poți posta acum și te poți înregistra mai târziu. Dacă ai un cont, autentifică-te acum pentru a posta cu contul tău.
Notă: postarea ta va necesita aprobarea moderatorului înainte de a fi vizibilă.

Oaspete
Răspunde la acest subiect...

×   Lipire ca text formatat.   Lipește ca text simplu în schimb

  Sunt permise doar 75 de emoji.

×   Linkul tău a fost încorporat automat..   Afișează în schimb ca link

×   Conținutul tău anterior a fost restaurat.   Șterge editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini dintr-un URL.

Se încarcă...

×
×
  • Adaugă...