Cine e de vina?

[patou]

Solomon nu a fost un tiran. Cu siguranta nu ar fi recurs la taiatul copilului in doua si nici nu s-ar fi facut de ras in fata intregului popor. (presupunand cazul in care amandoua femeile ar fi preferat sa piarda copilul decat sa fie taiat in doua.)

 

inainte de a face aceasta propunere stia exact care dintre cele doua femei era vinovata precum si faptul ca cea vinovata ar fi mers atat de departe incat sa accepte taiatul copilului in doua.

 

Care dintre cele doua femei este vinovata? cea care acuza sau cea care e acuzata? care sunt argumentele?

 

 

 

•  Atunci au venit două femei curve la împărat şi s-au înfăţişat* înaintea lui. 
•  
• ¹⁷ Una din femei a zis: „Rogu-mă, domnul meu, eu şi femeia aceasta locuiam în aceeaşi casă şi am născut lângă ea în casă. 
•  
• ¹⁸ După trei zile, femeia aceasta a născut şi ea. Locuiam împreună, niciun străin nu era cu noi în casă, nu eram decât noi amândouă. 
•  
• ¹⁹ Peste noapte, fiul acestei femei a murit, pentru că se culcase peste el. 
•  
• ²⁰ Ea s-a sculat pe la mijlocul nopţii, a luat pe fiul meu de lângă mine, pe când dormea roaba ta, şi l-a culcat la sânul ei, iar pe fiul ei, care murise, l-a culcat la sânul meu. 
•  
• ²¹ Dimineaţa, m-am sculat să dau ţâţă copilului, şi iată că era mort. M-am uitat cu luare-aminte la el dimineaţa, şi iată că nu era fiul meu pe care-l născusem.” 
•  
• ²² Cealaltă femeie a zis: „Ba nu; fiul meu este cel viu, iar fiul tău e cel mort.” Dar cea dintâi a răspuns: „Ba nicidecum! Fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu.” Aşa au vorbit ele înaintea împăratului. 
•  
• ²³ Împăratul a zis: „Una zice: ‘Fiul meu este cel viu, iar fiul tău este cel mort.’ Şi cealaltă zice: ‘Ba nicidecum! Fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu.’” 
•  
• ²⁴ Apoi a adăugat: „Aduceţi-mi o sabie.” Au adus o sabie înaintea împăratului. 
•  
• ²⁵ Şi împăratul a zis: „Tăiaţi în două copilul cel viu şi daţi o jumătate uneia şi o jumătate celeilalte.” 
•  
• ²⁶ Atunci, femeia al cărei copil era viu a simţit că i* se rupe inima pentru copil şi a zis împăratului: „Ah, domnul meu, dă-i mai bine ei copilul cel viu şi nu-l omorî!” Dar cealaltă a zis: „Să nu fie nici al meu, nici al tău; tăiaţi-l!” 
•  
• ²⁷ Şi împăratul, luând cuvântul, a zis: „Daţi celei dintâi copilul cel viu şi nu-l omorâţi. Ea este mama lui.” 
•  
• ²⁸ Tot Israelul a auzit de hotărârea pe care o rostise împăratul. Şi s-au temut de împărat, căci au văzut că înţelepciunea* lui Dumnezeu era în el, povăţuindu-l în judecăţile lui.

•  

 

 

 

[a_alinta]

solomon in toata  intelepciunea lui a pierit ca un fraier, adica dupa o femeie.

[patou]

am uitat sa precizez ca aceasta judecata a avut loc imediat dupa ce Dumnezeu i-a acordat intelepciunea. Ca a pierdut-o pe parcurs asta e alta mancare de peste.

Editat de Aprilie 19, 2016

[a_alinta]

pai si de ce a pierdut-o pe parcurs?  

[patou]

asta-i un alt subiect (daca-l deschizi putem discuta)

 

m-am gandit ca intrebarea e neutra, ca tine mai mult de psihologie, de o fina cunoastere a naturii umane si, de ce nu, e chiar un exemplu de interpretare a unui text.

edit: plus un exercitiu de logica :)

Editat de Aprilie 19, 2016

[a_alinta]

si eu la fel m-am gadit. cand ai toata intelepciunea tu pici din cauza unei femei.

[mianda]

Pai ce rost mai are sa ne dam si noi cu parerea?

Solomon a facut judecata corecta si e limpede de ce-a gandit asa.

Ce altceva se mai poate spune?

[a_alinta]

corect si asa. eu imi dau cu parerea .

[a_alinta]

pentru ca nu pot sa cred ca atunci cand ai atata intelepciune nu stii sa o porti pana la capat.

[eumada]

sOLOMON A MIZAT PE IUBIREA DE MAMA.

nASTEREA SI copilul schimba mult oamenii.

Stia pur si simplu ca mama adevarata prefera sa-l piarda decat sa-l vada mort.

Adica iubirea de mama e mai presus de oricce.

 

Ce e asa complicat?