Locuind fara partener facem mai greu compromisuri ?

[jenn]

Eu am inteles ca au convenit impreuna . Ma rog, daca nu imi convine spun, asta inteleg eu prin prietenie, un anumit grad de sinceritate. Cu tact, dar adevarul, asa vreau sa fiu tratata, asa procedez si eu.  Din ceea ce am citit nu era prima data cand simtea /vedea ca persoana e falsa fata de ea.  Nu inteleg ce atata credit pt cineva care ma dezamageste a n oara. 

[carlad]

Intamplarea descrisa a fost doar un exemplu pentru situatiile in care ma supar, comunic foarte deschis asta cu riscul sa deranjez si sa stric relatia. Riscul mi-l asum dar in acelasi timp imi este teama ca nu cumva “noul” meu fel de a fii sa nu ma duca la izolare. Am spus in mesajul anterior ca pentru mine prietenia e moarta. Asta nu inseamna ca nu o sa-i mai vorbesc, o evit si asa mai departe. Nuuu, dar o sa imi revizuiesc asteptarile in ceea ce o priveste si o sa reduc in acelasi timp disponibilitatea mea de a povesti si discuta despre preocuparile personale.

Si acum dupa discutia cu voi, imi dau seama ca de fapt asta e solutia pentru toate relatiile mele si pentru felul in care ma raportez la ceilati. Cred ca “natura” a inceput sa isi faca treaba dar eu nu prea stiam cum sa primesc si sa reactionez la noile schimbari.

Poate imi trebuie ceva terapie sau poate deschidem aici pe forum un nou capitol “terapie de scurta durata”:)

Si in final ca sa lamuresc situatia cu dusul si adusul copiilor de la diferite activitati: faptul ca faceam cu schimbul e practica veche si nu s-a pus problema sa spunem deschis ca una nu poate si apoi sa gasim solutii. Nici banii nu sunt o problema, baiatului ei nu i-a placut niciodata fotbalul, nu prea e sportiv de fel… Concluzia mea este ca a fost un pic de rautate sau poate nu mai are chef astfel de exercitii pe viitor –explicatia ei a fost forate ambigua -  . Dar accept rautatea ei  ca nu am cum sa schimb asta dar o sa imi adaptez comportamentul.

Va multumesc mult pentru sprijin si nu exclud faptul ca o sa mai scriu cand o sa mai am nedumeriri:)

[marius]

Poti sa scrii linistita daca asta o sa doresti. In final reiterez opinia mea. Nu te crampona in ganduri - cauta solutii de rezolvare. Asta conteaza cel mai mult, Daca ti-ai rezolvat problema. Restul sunt circumstante. [flo2]

[mianda]

Daca am inteles eu bine, ai spus ca esti plecata din tara.

Uneori, noi cei plecati de langa prieteni si familia din Romania, avem tendinta, cel putin la inceput, sa ne facem prieteni persoane cu care nu avem foarte multe in comun si pe care, daca am fi ramas in tara le-am fi ignorat cu desavarsire. 

Cel putin, eu asta am observat la mine si la apropiatii mei. Ne-am atasat de unii doar ca vorbesc aceeasi limba cu noi. 

Bine, mie mi-a trecut!

[Qarina]

o sa raspund la nivel de idee, nu la exemplul dat. Nu, nu cred ca locuind fara un partener devenim inflexibili, sau mai egoisti.

 

cred ca asta se inatmpla (si asta a fost experienta mea in practica, invariabil) cu cei care locuiesc singuri. fara copii, fara room mate, ... singuri.

 

aceia sunt oamenii pe care i-am vazut atat de preocupati si absorbiti de ei insisi ca pana si o pata pe unghie devine subiectul unei analize extensive. ca sa nu vorbesc de faptul ca sunt absolut orbi la efectele pe care le au asupra celor din jur. imi aduc aminte o astefl de persoana, de ex, avea niste gusturi "fishy" la mancare. isi incalzea mancarea in chicineta si distrugea ziua pt toata lumea la serviciu. fiind doar ea singura, obisnuita cu mirosurile ei si fara nici un fel de feedback nici nu ii trecea prin cap ca e o problema.

 

a imparti un spatiu cu cineva e un exercitiu permanent de compromis. ca sunt copii, parteneri, colegi de camera la camin. 

 

dar in acelasi timi sustin parerile ca in timp crestem, ne maturizam si incepem sa avem altfel de asteptari. si poate uneori asteptarile sunt exagerate din cauza stresului la care suntem supusi, dar cred ca lucrurile se ajusteaza normal intr-un fel sau altul. asa se cern relatiile.

[Qarina]

PS: a nu se intelege ca nu exista asfel de oameni (din cei cazuti in ei insisi) si in relatii. de obicei au norocul de intalnesc persoane foarte tolerante, sau care devin imune la obsesia si nevoile permanenet ale unor astfel de persoane... sau nu.

 

n-are legatura cu subiectul, vreau doar sa spun ca nu "convietuirea" e neaparat solutia pt a deveni mai putin self-absorbed.

[aminna]

PS: a nu se intelege ca nu exista asfel de oameni (din cei cazuti in ei insisi) si in relatii.

sper doar ca accepti ca se intampla si invers. ca din postul de mai sus reiese ca toate persoanele care locuiesc singure is de-un egoism feroce - asociat ori ba cu nesimtirea, cum le-o fi norocu' celor care trebuie sa-i suporte  

[Qarina]

Pai ai citat fix postul in care zic ca sunt oameni cazuti in ei insisi si in relatii.

 

Si am spus doar mai egoisti, mai inflexibili, si am spus si ca asta a fost experienta mea :) N-am spus deloc ca as cunoaste toate persoanele care locuiesc singure. Deci, nu am intentionat deloc sa spun ce ai intleles tu.

 

Sper ca acum e mai clar :)

 

 

Editat de Aprilie 28, 2016

[Qarina]

Ps: gandindu-ma la tine, ma gandesc ca ti-o fi picat dtramb, dar ma repet, vorbesc de experientele mele, iar pe tine nu te cunosc in real life.

 

Poate ca daca te-as fi cunoscut, mi-ai fi schimbat perceptia, foarte posibil...

 

 

[aminna]

Pai ai citat fix postul in care zic ca sunt oameni cazuti in ei insisi si in relatii.

 

 

si eu am intrebat daca e valabil si invers, si am facut referire la postul anterior (anterior celui citat).

 

nu ma consider exceptie, pornesc doar de la premisa ca e cam mult sa spui, chiar in baza experientelor personale confirmate 100%, ca toti cei care traiesc singuri sunt ... oricum. toti? mai egoisti decat cine? decat aia care nu traiesc singuri si nu-s egoisti, avand in vedere ca admiti ca exista si cei care nu traiesc singuri si-s egoisti? adica undeva pe la mijloc, daca inteleg bine, intre cuplatii neegoisti si cuplatii egoisti?

 

sau suntem mai egoisti decat egoistii cuplati?

 

greu cu stampilele astea, nu reusesc nici s-o nimeresc pe aia corecta [:-)))]

 

cand ai spus "la nivel de idee" ai ridicat experienta ta practica la grad de teorie. o fi reprezentativ statistic esantionul?