Cum se numesc acei care cred doar in ....

[mianda]

   In cazul meu e destul de simplu. Cum nu am avut parte de educatie religioasa si am crescut spirit liber, cum nu am vazut/simtit nici un Dumnezeu... nu zic nici ca n-o fi pt nu am dovada ... probabil ca sunt agnostica. Nu ma framanta foarte tare chestia asta.

 Exista un timp pentru toate. 

Vine el si timplul intrebarilor, iti garantez.

[michelle-usa]

Eu incerc. De mut timp imi pun tot felul de intrebari, caut raspunsuri, dar prin definitie sunt o persoana care se dezvolta mai bine atunci cand este stimulata.

AM nevoie de un grup in care se discuta idei de genul asta, in care sa ma dezvolt.

 

 

la fel si eu :)

[a_alinta]

Nu sunt nehotarati, ci nu stiu - exact cum scrie in prima propozitie. Un credincios stie ca exista Dumnezeu, un ateu stie ca nu exista Dumnezeu si un agnostic zice: nu am cum sa verific nici daca exista, nici daca nu exista.

ideea e ca dumnezeirea exista fara sa ne intrebe pe noi.

[Ioana_Pos]

 

 

ideea e ca dumnezeirea exista fara sa ne intrebe pe noi.

 

Asta este un punct de vedere.

[Ioana_Pos]

 

 

Exista un timp pentru toate. Vine el si timplul intrebarilor, iti garantez.

 

Am observat si eu asta: oameni din anturajul meu care la o varsta mai inaintata incepeau sa il caute pe Dumnezeu. Cred ca e o dorinta de a se asigura ca dupa ce li se sfarseste viata asta, mai urmeaza ceva (dilema care nu te framanta la 20 de ani ), ca  exista o figura paternala care sa vegheze (pentru ca deja cand ai 60+ , 70+ părinții nu mai traiesc sau sunt slabiti) sau poate chiar gasesc credinta. Oamenii se schimba. 

[mianda]

Am observat si eu asta: oameni din anturajul meu care la o varsta mai inaintata incepeau sa il caute pe Dumnezeu. Cred ca e o dorinta de a se asigura ca dupa ce li se sfarseste viata asta, mai urmeaza ceva (dilema care nu te framanta la 20 de ani ), ca  exista o figura paternala care sa vegheze (pentru ca deja cand ai 60+ , 70+ părinții nu mai traiesc sau sunt slabiti) sau poate chiar gasesc credinta. Oamenii se schimba. 

 

 

In ultimul timp preocuparea pentru spiritualitate apare mult mai devreme. Cam dupa ce individul si-a asigurat cat de cat partea materiala si dupa ce copiii au crescut mai mari si nu-i solicita asa mult timp din viata lui. Practic, cam cand incepe sa traiasca in prezent 

[anya]

 Exista un timp pentru toate. 

Vine el si timplul intrebarilor, iti garantez.

Nu zic nu.

 

Ma uit insa in jurul meu, la rudele care se duc... si asta incepand cu strabunica am putut eu observa, nimeni nu a cautat raspunsul sau macar alinarea in biserica. Sunt familii diferite, cu moduri de viata si experiente diferite, dar cu exceptia strict a inmormantarii ca ritual (si asta pt ca asa era mersul lucrurilor) nimeni nu a vorbit, intrebat, cautat raspunsuri prin carti religioase sau la persoane care sa aiba legatura intr-un fel sau altul cu religia. Iar din punct de vedere al culturii erau/sunt persoane din medii diferite - de la oameni ai satului pana la medici, ingineri, profesori, aviatori.

 

Tin minte ca bunicul, care avea niste preoti prieteni de pe vremea cand a scris monografia satului in care s-a nascut, a dat indicatii ca nu cumva vreunul sa ii calce pragul pana nu moare. Dupa, sa facem ce vrem.

[mianda]

Nu zic nu.

 

Ma uit insa in jurul meu, la rudele care se duc... si asta incepand cu strabunica am putut eu observa, nimeni nu a cautat raspunsul sau macar alinarea in biserica. Sunt familii diferite, cu moduri de viata si experiente diferite, dar cu exceptia strict a inmormantarii ca ritual (si asta pt ca asa era mersul lucrurilor) nimeni nu a vorbit, intrebat, cautat raspunsuri prin carti religioase sau la persoane care sa aiba legatura intr-un fel sau altul cu religia. Iar din punct de vedere al culturii erau/sunt persoane din medii diferite - de la oameni ai satului pana la medici, ingineri, profesori, aviatori.

 

Tin minte ca bunicul, care avea niste preoti prieteni de pe vremea cand a scris monografia satului in care s-a nascut, a dat indicatii ca nu cumva vreunul sa ii calce pragul pana nu moare. Dupa, sa facem ce vrem.

Anya, eu vorbesc despre spiritualitate si cautarea lui Dumnezeu, nu despre biserica, ritualuri si traditie. 

Sunt lucruri diferite.

A fi credincios nu este egal cu a fi religios.

Editat de Aprilie 25, 2016

[michelle-usa]

Nu stiu cum se cheama, dar eu am aceeasi dilema.

 

As vrea sa gasesc o cale prin care sa-mi deschid sufletul fara intermediari. Sa nu imi spuna niciun preot cat de pacatoasa sunt, sa nu imi dea iertare si sa mi-o castig singura prin fapte si smerenie.

Eventual sa am numai o biserica a  mea in care sa fim doar noi doi si constiinta mea. Sa pasesc inauntru de paste sa aprind o lumanare si sa ascult cantece crestine.

 

As vrea sa nu fiu incorsetata in dogme, practici si ritualuri.

 

cum spune in Isaia 53:5 (dar citeste incepand cu sfirstul lui Isaia 52...si inceputul capitolului 53)

 

Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.

 

iar pentru cei care sunt in saptamana Pastelui e interesant de citit, o descriere similara cu, crucificarea Domnului Isus fiind profetita cu sute de ani inainte, (psalm 22:1....si Isaia 52 si 53)....cand crucificarea nici nu exista...

[michelle-usa]

Mantuirea pt pacatele noastre prin sacrificiul Domnului Isus...nu o gasim in nici o alta religie sau traditie...sau effort personal.

Editat de Aprilie 25, 2016