nunta

[Lorelai]

tocmai am citi din doi in trei subiectul magdalenei67 si decopar inca o data ca probleme/situatii/pretentii sau cum vreti sa le ziceti care nu existau inainte de nunta uneori apar miraculos imediat dupa eveniment. de ex. - inainte de nunta facea curat, ma ajuta, imi aducea flori, acum nimic - inainte de nunta mergea la ai mei, o pupa pe soacra-sa, acum nu vrea sa ii vada - inainte de nunta era ok in casa parintilor, acum vrea cu chirie si multe altele. eu am vazut intotdeauna nunta ca ceva formal, prilej de petrecere cu familia si prietenii, care rezulta intr-o hirtie la dosar, album cu poze etc. dar care nu ar trebui sa afecteze nicicum sentimentele dintre cei doi si, in general, relatia dintre ei. vad acum ca pt unii reprezinta ceva mult mai important, ceva care poate sa strice o relatie si sa indeparteze oamenii. ma intreb ce are frate nunta asta de uneori poate face mai mult rau decit bine?

[smaranditza]

Buna intrebare. Eu ma intreb altceva, insa: de ce inainte de nunta se discuta atat de putin sau aproape deloc despre: - locuinta in care urmeaza sa isi imparta traiul (si tot ce implica ea - credite, chirii, stat cu socrii, etc) - obligatiile si responsabilitatile fiecaruia in familie - gestionarea veniturilor - dorinta de a avea copii - si numarul lor - petrecerea timpului liber - relatia cu prietenii personali si comuni - etc, etc... (am dat cateva exemple, lista nu e exhaustiva) Nu sunt eu consilier premarital; insa, unele lucruri mi se par absolut necesare de stiut inainte de a te "inhama" si a trage in aceeasi directie, conform promisiunii..."pana cand moartea ne va desparti". In multe cazuri, pentru ca nu a existat o comunicare sincera inainte, se ajunge la: "pana cand copilul/banii/relatiile/prietenii/parintii/timpul/spatiul...ne va desparti".

[Elise]

mda, si mie mi s-a parut nunta o kestie romantica, urmata de un chef pe cinste, si cam atit. Am ramas tot noi, cu calitatile si defectele noastre, cu vesnicul "plec la mama daca nu-mi convine" si "io's mai important ca tine" - acu' ne pupam, acu' ne faceam ca la usha cortului. Cheltuieli in nestire, facturi "uitate", mese la restaurant ca ne era lene sa gatim... escapade de-o seara pina la munte si inapoi si multi, multi prieteni. Numai cind dormeam eram singuri. E, astea s-au schimbat radical cind a venit bb, si ne-a pus la punct. [:D] Da' nunta in sine... a fost o nebunie printre multe altele, si cam atit. Iaca asha am devenit nevasta respectabila, lucru pe care nu credeam sa-l fac vreodata - si, daca am devenit, ce? [:D] Nu am invatat peste noapte sa gatesc (n-am invatat deloc), nu cos ciorapi, nu am peste 50 de kg, nu-mi pun parul pe bigudiuri, nu port capot, nu port papuci, nu adorm la 8 seara, nu stau la cozi la paine (nici nu mai sint cozi la paine), nu ma imbrac in fuste drepte si sacou, nu port palton, port geaca, nu ma dau cu pudra, nu mi s-au adeverit nici unul dintre cosmarurile din copilarie asociate cu notiunea de "nevasta cuiva" - cind imi juram "io asha ca tanti astea niciodata n-am sa fiu!!!!" Elise & [url="http://i177.photobucket.com/albums/w214/bblisa/63.jpg"]BBLisa[/url]

[babyblue]

poi...ce cred eu: - multi se casatoresc de gura parintilor...fara sa stie precis ce-i asteapta, prea tineri, sau prea imaturi (pleaca de la mama direct la sot/sotie. cand se stie bine, o etapa fireasca de maturizare e sa stai mai intai singur, fara nici un fel ajutor, pentru a putea aprecia ce inseamna sa speli/gatesti/calci..cand iti face altul asta, in afara de mami..!!) - multi se casatoresc fara sa fi locuit prea mult timp inainte si sa-si stabileasca in timpul "concubinajului" cum se descurca cu banii, curatenia si gatitul...de ce nu stau impreuna? fie nu au unde, fie nu-i lasa parintii...fie unele femei chiar cred ca e mai bine sa nu se mute inainte cu el, ca un fel de conditionare: ma mut dc ma iei! - multi joaca teatru...cateva luni inainte de o casatorie... - unii nu iau aminte la semne si pleaca de la falsa idee ca il dau pe brazda pe partener dupa nunta. ba chiar unii cred ca nunta il va obliga pe partener sa lase de la el, pe principiul acu' s-a insurat, nu are ce sa mai faca. dar uite ca are: pleaca, inseala, bate... ideea e simpla, unii oameni sunt atat de obsedati de statutul de casatoriti (fie din cauza parintilor, prejudecatilor, banilor, nevoilor...) incat se casatoresc fara sa ia aminte la nimic, decat la iluzoriul castig pe termen scurt (bani mai multi, locuinta fara mami/tati, statut respectabil, sotul/sotia e doar al meu)...nu gandesc in perspectiva, pe termen lung.... _______________________________________________________________________ Babyblue va pupa pe toti!! "Dorintele neimplinite sunt sursa dramatismului interior. (Cioran)" -

[babyblue]

aaaa si evident: unii se casatoresc din "pasiune"... _______________________________________________________________________ Babyblue va pupa pe toti!! "Dorintele neimplinite sunt sursa dramatismului interior. (Cioran)" -

[cristiama]

Cred ca pana la urma atat de hulita idee de "concubinaj" e foarte buna. Macar stii la ce te inhami: noi stateam in garsoniera si eu ma trezem la 9 dimineata si sotul la 5-6 si-si pornea stiri sau muzica. Ajunsesem de eram zombie de somn. Pe de alta parte pe la 9-10 seara ma trezeam singura ca sotul adormea in fotoliu! Si ciorapi aruncati pe jos,mofturi la mancare, plecam de-acasa cu randul la "mama". Noua ne-au folosit listele cu ce tb sa faca fiecare: - cine duce gunoiul - cine plateste curentul, tel, intretinerea - cine gateste - cine face curat (tanti de la curatenie ca aici n-am cazut de acord) - cati bani economisim pe luna, aici iar e greu Inclusiv de cate ori se duce sotul in vizita la soacra, se ducea zilnic, am hotarat sa fie 1-2 pe saptamana si acu tb sa-l mai imping eu sa se duca! Si muuulte compromisuri: fetelor va vine sa credeti sau nu da lenesa de mine ca dormeam in weekend pana la pranz se trezeste la 6-7 dimineata si noi pe la 9-10 venim de la cumparaturi, piata, eventual am si alergat in parc! E placut aerul dimineata si nu e aglomerat. sosete inca gasesc in toata casa, dar a devenit amuzant. a, si m-am intins si nu i-am raspuns lui Lorelai: pana la urma nunta e doar o petrecere mareeee! Mie mi-a palcut dar nu a modificat relatia pe care o aveam, nici nu avea cum! cristiama

[Tisina]

He-he-he! si noi ne-am luat din pasiune, insa dupa multi ani de "prietenie" din care ultimul locuind impreuna. Nu stiam sa gatesc, dar am invatat "de nevoie", iar cand el mi-a spus ca pilaful meu de pui cu legume e mult mai bun decat cel "alb" pe care il face mama lui, m-am simtit in al noualea cer! (iar soacra-mea s-a mirat: cum, baiatul meu mananca pilaf?) Si desi ne cunosteam de multa vreme (si chiar si parinti nostri se intelegeau foarte bine), inainte de a face marele pas, am avut (noi doi) discutia referitoare la viitorul nostru. Pe vremea aceea eram studenti si locuiam cu chirie, ultimul meu an impreuna (el a terminat inaintea mea), ca sa reducem cheltuielile [:D]. E adevarat ca si pe noi ne cam luase valul si eram hotarati sa facem un bebe in luna de miere (ma rog, sa il concepem). Daca nu s-a prins, am zis ca bebe e mai intelept decat noi si ca ar trebui sa asteptam pana ne luam casa noastra, ceea ce am si facut ( nu asa repede cum pare). Ideea e ca tot timpul am luat impreuna deciziile importante. cat despre casatorie, in afara de petrecerea aferenta si costumatia deosebita, nu ne-a schimbat cu nimic. Suntem tot noi, cei dinaintea hartiei printate frumos. Nu inteleg de ce ne-am schimba. Este adevarat ca ai nostri nu au incercat niciodata sa intervina in "familia noastra" si ca ne-au ajutat cat au putut, iar noi am acceptat ajutorul lor fara discriminare, si fara sa ne gandim ca urmaresc ceva (pai doar ne sunt parinti!) In concluzie, nu cred ca NUNTA in sine e de vina, ci gradul de pregatire sufleteasca a celor doi implicati pentru a forma doar ei doi (ma rog, mai apoi si copiii) o familie, in afara celei in care au fost pana atunci, cand erau copiii altei familii (cea a parintilor lor). Adica probabil e vorba de maturitatea lor, sau lipsa acesteia. Tisina

[andrath]

Io daca as fi putut n-as fi facut nunta! Pe bune acu' avantaje: nu prea vad dezavantaje: oboaseala cat cuprinde, mofturi ale parintilor idem, bani cheltuiti pe tampenii gen lumanari, piscoturi, brazi, baloane, papusi, etc. Mama: " Cum sa nu faceti nunta? Sa nu mergeti la biserica?" Ma-sa: "Esti singurul nostru copil, cum sa nu fiu soacra mare?" Si am facut, ce era sa facem? Dar noi stateam impreuna de 2 ani si aruncasem la cosul de GUNOI suficiente sosete murdare ca sa afle locul cosului de RUFE... si io invatasem in sfarsit sa gatesc [:D] Andreea si Tefanu' nazdravanu'(8.12.2005) [url="http://www.flickr.com/photos/andrath/1202034620/"]Stefan[/url][copil]

[iepumic]

1.Sunt de parere ca nu mai suntem in epoca de piatra si concubinajul este nu numai acceptat, dar mi se pare esential pt. a putea lua o decizie in cunostinta de cauza. Nu de alta, dar daca descoperi ca nu e cazul, nu faci pasul. Hartie, hartie....dar bunurile dobandite in timpul casatoriei implica partaj etc...si n-are rost sa iti complici viata daca din start descoperi ca nu e cazul. Si vice-versa: daca descoperi ca ESTE cazul, atunci nunta, casatoria, vin ca ceva firesc, fara sa puna presiune pe cuplu si fara sa ii faca pe parteneri sa "se schimbe" odata cu semnarea hartiei. 2. Eu as face nunta in fiecare an.....pt. ca mi-a placut si nu mi-a ajuns, s-a terminat prea repede......si pt. ca as vrea sa verific in fiecare an daca ma mai incape rochia. [:D] Iepumic [iepu] [url="http://fr.pg.photos.yahoo.com/ph/ankadam_2000/album?.dir=61c2re2&.src=ph&store=&prodid=&.done=http%3a//fr.pg.photos.yahoo.com/ph//my_photos"]Noi pozici cu Iepi-Mici[/url] [url="http://family.webshots.com/album/560575706QeorwD"]CONCEDIU 2007[/url] All's Well That Ends Well.

[IreneCAM]

Pentru mine si sotul meu nunta a fost un eveniment extrem de stresant si obositor, o data pentru ca a trebuit sa o organizam noi, si apoi pentru ca nici macar nu am putut sa o facem intru totul cum am fi vrut. Dupa nunta insa...de doua ori mai stresant! Eram impreuna de 5 ani, dar am locuit impreuna inainte de nunta doar 2 zile! Primele luni au fost un calvar, ne-am certat cat nu ne certasem in toata relatia. Nu pentru ca am fi avut noi probleme de adaptare. Marea problema au fost parintii, care tot comentau, fiecare familie considera ca "copilul" este exploatat in casnicie, ploua cu sfaturi si incercari de a "ajuta" nesolicitate. Dupa vreo 2 luni am ajuns cu sotul meu la concluzia "ori noi ori ei". Parintii suparati foc, ca nu le acceptam ajutorul, ca ei sunt bine intentionati etc. Ne-am detasat si bine am facut, cred ca nu aveam sanse de a evolua ca si cuplu cu parintii pe post de observatori permanenti. Din experienta mea, cred ca majoritatea cuplurilor au mici probleme cand se muta impreuna, legate de adaptare, obiceiuri diferite etc. Dar dupa nunta mai apare un element surpriza[:D], care poate strica uneori totul: interventia parintilor. "Daca pamantul pe care il cauti nu exista, Dumnezeu il va crea pentru a-ti rasplati indrazneala" - Isabela de Castilla catre Cristofor Columb