Nu mai stiu cum sa procedez

[Alizee]

Parerea mea e ca sotul tau deja a luat hotararea sa divorteze de tine, dar, pana atunci, vrea sa isi dea timp sa te pedepseasca, atragand copilul spre el. 

 

Nu discuta cu sotul, care deja si-a facut planul pe termen lung, ci vorbeste cu copilul tau zi de zi si fii sincera cu el. Este mare; va intelege si nu se va mai lasa manipulat de tatal lui, mai ales ca va iubeste pe amandoi.

 

Contribuie cu bani la tot ce inseamna copil, la fel ca pana acum; altminteri va crede ca il abandonezi si ii va fi greu sa te creada cand vei incerca sa te apropii, din nou, de el.

[Alizee]

Am citit tot.

 

Cel mai cinstit pt voi, ar fi sa divortati, sa va separati cu casa, iar ingrijirea copilului sa urmeze regulile impuse de judecator, nu dupa cum ii vine sotului tau.

 

Este o situatie toxica; niciodata nu se va redresa relatia cu sotul tau.

Daca nu pt tine, macar pt linistea copilului, separati-va legal si fizic; fiecare sa fie cu locuinta si viata sa.

[ana3333]

Cel mai cinstit pt voi, ar fi sa divortati, sa va separati cu casa, iar ingrijirea copilului sa urmeze regulile impuse de judecator, nu dupa cum ii vine sotului tau.

 

Este o situatie toxica; niciodata nu se va redresa relatia cu sotul tau.

Daca nu pt tine, macar pt linistea copilului, separati-va legal si fizic; fiecare sa fie cu locuinta si viata sa.

 

Copilul are deja cincisprezece ani, pana s-ar termina procesul cred ar ajunge la majorat si de aceea cred ca un proces privind custodia copilului nu ar mai avea rost.

 

In rest toate sfaturile voastre sunt binevenite, ocupata fiind cu munca si alte probleme si cu speranta ca lucrurile se vor redresa cred ca nu am realizat adevarata situatie. Acum desi imi e din ce in ce mai clar ca situatia nu se va redresa imi este totusi greu.  Si cel mai important e copilul si cred ca indiferent de decizia pe ca o vom lua si pe ce drum vom merge pentru copil nici o varianta nu va fi una perfecta.

[Alizee]

Chiar daca procesul ar dura pana ar ajunge copilul la 18 ani, el tot va vrea sa stea cu unul dintre parinti; la 18 ani inca nu ai mijloacele sa te intretii singur, chiar daca ai un salariu.

De aceea ti-am scris sa discuti cu baiatul, sincer si deschis.

[marius]

Nu dureaza atat... in cazuri bune cam 6-7 luni

[Toni2015]

ana3333 din cate observ din ce scrii, ca tu esti destul de echilibrata si ca trairile prin care treci sunt procesate foarte bine de tine. Treaba cu copilul mai ales ca este destul de mare, cred ca este mult mai usoara decat crezi. Copii/adolescentii la varsta de 15 ani inteleg mai multe decat crezi. 

 

Este clar ca situatia nu este usoara, mai ales cand amandoi incercati sa "echilibrati" relatia, prin separarea lucrurilor. Cineva trebuie sa ia initiativa si pentru ca tu ai scris aici, cred ca ar trebuii sa iei initiativa pentru lucruri care va poate aduce impreuna.

 

In loc de discutii aprinse si certuri recomanda o metoda care am incercat-o eu in trecut si anume, impune-ti tie insuti sa nu duci o discutie mai departe de X minute. Nu mai da curs discutiilor interminabile, cu acuzatii, ci impune-ti sa termini argumentele in sa zicem 10 minute de la inceperea unei discutii si apoi fa in asa fel incat saptamana (sau peste 2 saptamani) viitoare sa fie 9 minute, iar minutul celalata inlocuiste-l cu lucrurile bune de spus. Si tot asa, scade timpul de certa si inlocuieste-l cu timp de reflexie asupra ce se intampla cu adevarat. Spune ceva ce ti-a picat bine ziua sau saptamana respectiva despre el. Realizeaza-ti lipsurile, greselile facute si spunele fata de el. Spune ce apreciezi la el, sau spune ce ai vazut ca a facut bine si spune ca apreciezi. DOAR DACA SIMTI TREABA ASTA. 

 

Eu reprosam fostei sotii lucruri, din dorinta de a fi inteles si din dorinta de a cauta intelegere din partea ei si din dorinta de a o face sa inteleaga si punctul meu de vedere. Sotia mea nu m-a intrebat cum a fost ziua mea (nici o data) si cand dintr-un cuplu de prieteni comuni (ea) mi-a spus: "Pari obosit... Ai avut o saptamana grea?" am fost socat si m-am balbait cand am raspuns... :) Barbatii sunt mult mai simplii si nu avem prea multe butoane de apasat si oricat relatia cu sotul tau este cum este acum, ai un panou de comanda cu doar cateva butoane. 

 

Multa grija ca discutiiile sa se termine cu lectiile invatate, cu concluzii si ce ar trebuii facut in viitor ca sa nu mai fie discutii.

 

De asemenea in loc sa va certati, inlocuieste o cearta cu o comunicare a lucrurilor care te/va afecteaza. Treaba cu banii, treaba cu programul de dormit al copilului, etc si CEL MAI IMPORTANT este faptul ca SUNTETI diferiti si este important sa realizati ca fiecare ii ofera copilului ce este mai bun din el insusi. Din punctul meu de vedere, nu este importanta ca amandoi sa oferiti aceleasi lucruri, ci lucruri specifice fiecarui din voi, insa in acelasi contex de intelegere intre voi.

 

In ceea ce tine de voi doi, sigur situatia in care sunteti, nu este ok. Separarea fizica si incet incet setarea mentala ca nu mai sunteti impreuna... si faptul ca sunt zile cand nu va intalniti poate si anumite zile cand va intalniti va certati... singurul lucru care il pot spune este ca focusul trebuie sa fie pe tine insuti. Trebuie sa schimbati certurile cu un "tras de linie", stabiliti realitatea si trebuie sa intelegeti ca si dupa un posibil divort, tot o sa fie o legatura intre voi pentru tot restul vietii. 

 

Cateodata o despartire poate fi o oprtunitate pentru o relatie diferita dar mai buna. Fa un exercitiu mental: un cuplu cu un copil divorteaza si parintii se hotarasc sa se intelega totul jumatate/jumatate si se hotarasc sa pastreze o relatie stransa si de fiecare data cand se intalnesc discutiile si certurile nu mai au sens pentru ca sunt deja divortati. Acum... de ce dispare posibilitatea de argumente si certuri? Pentru ca nu mai sunt casatoriti? Nu!!! Pentru ca nu mai are sens o cearta sau o discutie aprinsa. Nici unul nici celalat nu mai are responsabilitate fata de celalt ca si sot/soti doar ca parinte. Automat relatie se schimba. De ce nu incerci treaba asta acum in relatia cu sotul tau, inainte sa ajungeti la un divort.

 

Sper ca ma fact inteles... insa ca sa se schimbe ceva in situatia ta acum, trebuie sa se schimbe ceva.  

 

Daca vrei fa un exercitiu mental: ce te deranjeaza cel mai mult la el, pune lucrul asta pe hartie si incearca sa vezi ce poti sa faci sa il ajuti tu pe el cu treaba asta. Paradoxal.. stiu. 

[ana3333]

Intre timp situatia s-a mai imbunatatit, am reusit sa comunicam mai bine, chiar sa ne ajutam si sa ne certam mai rar. Si de cand ne-am mai imbunatatit relatia nu mai este atat de preocupat sa ,,atraga,, copilul de partea lui, astfel incat acuma nu ma pot plange in legatura cu asta.

 

Toni2015 iti multumesc pentru mesaj si pentru sfat. Eu nu sunt adepta certurilor, desigur ca de fiecare data incerc sa le evit sau le reduc intensitatea si de obicei daca am ceva de spus spun in cateva cuvinte. El e exact invers, spune de zece ori acelasi lucru, e adeptul discutiilor interminabile si fara o finalitate, isi schimba mereu opinia, etc.

Si sa-mi impun ca o discutie mai aprinsa sau o cearta sa dureze doar cateva minute, la mine nu functioneaza ca pe urma se supara ca nu il ascult/ca nu ii acord atentie/ca nu este destul de important pentru mine/etc., dar asta nu inseamna ca uneori nu scurtez certurile prin simplul fapt ca plec si nu il mai ascult.

Dar desigur ca are si calitati pe care le apreciez si ii spun asta. Si desigur si eu am defecte.

[Toni2015]

ok, tu sti oricum mai bine. 

 

experienta mea de viata este ca nu am reusit sa inteleg cu adevarat lucrurile decat atunci cand am ajuns jos de tot si cum se spune am dat cu capul de jos...

 

treba asta cu repetitia... sa sti ca am facut-o si eu, in mintea mea era ca mi se parea ca eu am dreptate si fosta nu avea... incercam sa repet anumite lucruri si deveneam din ce in ce mai bun doar pentru ca vroaim sa pot sa simt ca sunt superior si vroiam sa arat ca inteleg cum stau lucrurile cand de fapt si eu ma detasam. Poate te ajuta cu ceva treaba asta.

 

success