Prieten fals...

[Pepco]

Spuneam in alta parte ca imi place sa organizez playdates pentru copil. In timp, dintre grupul de copii, s-a apropiat in mod deosebit de un vecin, cu care petrecea mai mult timp, si la noi, si la el, si in afara casei, si cu parintii lui. Ii cunosc parintii, intra in categoria "familie buna".

 

Toate bune si frumoase pana cand copilul meu a descoperit in casa acestui prieten o jucarie preferata, pe care o socoteam pierduta inca de anul trecut. Din pacate, faptul ca acea jucarie se afla acolo nu este ceva intamplator. A fost sustrasa (si modificata pentru a nu fi recunoscuta) cu buna stiinta. Si nu este prima fapta de genul. Tabloul este completat cu minciunele.

 

Copilul meu este in acelasi timp dezamagit, necajit si furios. Si eu sunt, dar stiu ca au copiii mecanismele lor pentru a-l pune pe faptas la locul sau, de ceva vreme il evita, il marginalizeaza.

 

Totusi, vad ca si-ar dori prietenul inapoi.

 

Problema este... cum? Sunt sigura ca acest copil va dori sa mai vina la noi/il va chema pe al meu la el.

 

Parintilor copilului nu le-am spus nimic. Nici copilul nu stie ca eu si copilul meu stim.

Editat de Iunie 23, 2016

[mianda]

Eu cred ca ai o abordare gresita. 

Acest prieten fals, asa cum i-ai spus tu, nu e decat un copil care a facut o greseala copilareasca. Fii sigura ca in mintea lui de copil n-a facut mare lucru daca si-a insusit jucaria altui copil sau daca a spus vre-o doua sau trei minciunele.

Tu ca adult, trebuie sa vorbesti cu mama lui si sa-i prezinti situatia. 

Sunt sigura ca impreuna veti gasi o solutie astfel incat copiii sa treaca peste acest incident.

[Pepco]

Nu stiu daca este o greseala copilareasca. Le planifica si le ascunde apoi. Jucaria in cauza a "disparut" subit, dupa ce al meu si-a manifestat interesul in a o studia mai indeaproape. Cand se simte incoltit, incepe cu minciunelele. De asta si este acum evitat de ceilalti copii.

 

Cumva, merge pe principiul "ce imi place, iau, poate nu-si da seama". A durat un an sa gasesc de unde sa cumpar inapoi acea jucarie. Nu sunt jucarii de duzina, vreo chinezarie sau ceva. Si copilul acesta nu duce lipsa de resurse pentru a-si cumpara jucarii. Mai pusese ochii pe alte doua, dar copilul meu a reactionat prompt si am remediat situatia.

 

Mi-e cumva sa vorbesc cu mama lui, imi par niste parinti mai stricti... In plus, "dovada" a si disparut, dupa ce fusese modificata pentru a nu fi recunoscuta.

Editat de Iunie 23, 2016

[Marox]

Pai si ce daca vrea copilul ala sa vina din nou la voi? Daca tu nu esti de acord, nu-l lasi si gata. N-ai decit sa invoci scuze, nu acum ca e tirziu, nu acum ca nu am timp, nu acum ca tocmai trebuie sa plecam,...Fata ta ori trece peste incident si-l accepta in continuare, ori nu trece si rupe legatura. Dar in acelasi timp nu mai lasi nici copilul tau la celalalt.

 

Daca parintii copilului te intreaba de ce exista schimbarea de atitudine din partea voastra, le explici. Daca inteleg, ok. Daca nu, paguba-n ciuperci.

 

Eu asa am facut cind mi-am dat seama ca nu (mai) sint de acord cu prietenia lui fii'miu cu un vecin. De fapt, nu-mi placea de la inceput familia lui, dar la inceput am zis treaca de la mine, copilul n-are nici o vina. Dar nu l-am lasat decit poate o data sa mearga la el acasa. Si cu timpul, cind am vazut mai mult copilul respectiv, mi-am dat seama ca sint mai multe lucruri care nu-mi plac si n-am ezitat sa nu-l mai invit la noi. Se puteau juca afara, daca voiau. Cu timpul si fii'miu s-a departat de el.

[ab5174]

Pepco, concluzia mea - ai prea mult timp liber.

E vorba de o jucarie chiar daca nu 'chinezarie' tot jucarie e.

Si chiar un topic pe un forum?

 

Stiu, stiu e jucarie foarte importanta 

[mamica11]

Eu nu inteleg cum de copiii intre ei nu vorbesc despre aceasta problema. Copilul tau cand a vazut jucaria nu a spus: vai, dar asta e a mea? SI daca da , celalalt ce a spus? Adica ei intre ei cum gestioneaza situatia? Daca ar fi fost ai mei copii eu stiu clar ca ori nu le ar fi pasat ori si -ar fi cerut jucaria inapoi urgent.

Cat despre joaca impreuna personal daca as gandi asa despre o familie sigur as taia orice pod  in privinta copiilor.

 

Edit : am recitit si vad ca al tau nu a spus nimic celuilalt nici atunci nici dupa. Zau ca nu inteleg , eu i-am cresct altfel deci orice sfat as da nu ar merge la voi.

Ai mei si -ar fi cerut jucaia clar inapoi in diverse moduri in functie de varsta la momentul respectiv daca era o jucarie de care le pasa  :)

 

Cand am trecut de la faza dat cu fundul de pamant pentru ce e al meu la faza te rog sa imi dai jucaria inapoi m -am simtit ca primul om pe luna dar ideea e aceeasi.  

Editat de Iunie 23, 2016

[Cristina_C]

Si baiatul meu avea un prieten care, cand venea in vizita, ii tot sustragea oameni sau piese de lego. Erau mici, cam 5-6 ani. Cand ii intorcea vizita, le gasea la el. Mi-a spus ca l-a intrebat odata si ca i-a raspuns ca le-a primit de la un verisor (!), deci tot o minciuna. Al meu s-a suparat pe moment, dar nu atat de tare incat sa nu mai vrea sa aiba de a face cu el. Ii era ciuda ca nu putea demonstra ca-s ale lui! Dar se pare ca, dupa ce l-a confruntat, celalalt a inteles. E drept ca si eu, cand a mai venit la noi, am fost atenta sa nu bage ceva in buzunar cand al meu era la baie, de exemplu. In rest, i-am spus si lui sa fie atent la jucarii  sa nu dispara cand se joaca impreuna. Dar, foarte interesant, de atunci n-a mai luat nimic! Si nu am fost noi cu ochii pe el chiar non stop. In schimb, a inceput sa imprumute de la noi jucarii pe care, bineinteles, la urmatoarea intalnire le dadea inapoi. Sau sa faca schimb cu al meu. Cat despre discutia mea cu mama...nu a mai avut loc, din moment ce nu s-a mai intamplat nimic. Si nici al meu nu a tinut mortis sa recupereze lego-urile acelea. 

[roxanaz]

Nu stiu daca este o greseala copilareasca. Le planifica si le ascunde apoi. Jucaria in cauza a "disparut" subit, dupa ce al meu si-a manifestat interesul in a o studia mai indeaproape. Cand se simte incoltit, incepe cu minciunelele. De asta si este acum evitat de ceilalti copii.

 

 

 

 ba e fix copilarie. ei vor, isi iau, apoi incearca sa ascunda. daca te deranjeaza tare vorbeste cu parintii.

[Rufus]

E copilarie. Am intalnit des astfel de cazuri. Nu constientizeaza fapta pe de-a-ntregul. Le trebuie, le place, actioneaza.

Sigur ca nu toti, insa nu trebuie facute mari scenarii.

Cel mai bun sfat mi s-a parut cel dupa care ar trebui sa tai vizitele cu respectivul. Daca se sesizeaza cineva, explici, daca nu...nu.

Si treceti mai departe.

Eu asa as face.

[Pepco]

Copilul meu a incercat sa rezolve pe cont propriu situatia, fara sa invinuiasca direct, celalalt a negat. Atunci mi-a spus mie. L-am sfatuit sa nu strice o prietenie daca nu are dovezi clare. Intre timp, am mai aflat si altele, copiii s-au indepartat. Acum oricum nu mai e nimic material de recuperat.

 

Imi era de copilul meu, ca e necajit din cauza chestiei asteia. Dar, la urma urmei, paguba-n ciuperci, cum a spus si Marox.

Editat de Iunie 24, 2016