Dezamagire

[dianama]

 

 

Rufus, daca am fi doar eu si cel mic, cred am fi una din cele mai fericite familii. Doar ca iar ma gandesc, ca daca ma iubeste pe mine atat de mult, de ce nu imi respecta ceea ce eu iubesc cel mai mult pe lume...copiii mei

Ufff ce greu mi.a picat. ...

[Rufus]

Rufus,

daca am fi doar eu si cel mic, cred am fi una din cele mai fericite familii.

Doar ca iar ma gandesc, ca daca ma iubeste pe mine atat de mult, de ce nu imi respecta ceea ce eu iubesc cel mai mult pe lume...copiii mei

 

Cred ca are impresia ca ii ceri ce nu poate da.

Cred ca a fost sincer cand a incercat sa se apropie de copil, a facut ce orice adult face, orice barbat incearca sa-si apropie copilul partenerei ca sa-i intre in gratii mamei. Fiind refuzat constant, dar vazandu-si si sacii in caruta, nu se mai oboseste sa-si apropie copilul, adica trece in starea initiala, cand esti dragalas cu copilul altuia, dar nu esti nevoit sa-ti spargi tu capul cu el...ca are parinti care sa o faca.

Cred ca are impresia ca il obligi la ceva si asta-i protestul lui...se ia de copil.

Acuma ce sa zic, cateodata iti vine sa-l iei de gat si pe al tau...dar pe al altuia?

Eu as vorbi cu el si i-as spune franc: ok, inteleg ca nu-l consideri al tau, nu agreezi comportamentul lui, insa el e copilul si tu adultul, in plus el nu poate lipsi din peisaj, deci te rog hai sa gasim impreuna solutii concrete, fara acuze inutile, ca sa putem coexista in 4, si fara a impune copilului solutii ce nu se potrivesc varstei. Ca degeaba ii gasesti vina copilului pentru diverse, chiar adevarat de ar fi, dar nu poti pretinde sa ai in el un interlocutor cu varsta ta, experienta ta, rationamentul tau, e doar un copil.

In plus de toate astea, ma poti crede ca la varsta asta ( a copilului) problemele sunt asa, ca un parfum...cand va fi pre-adolescent, nici macar nu veti sti ce v-a lovit.

Asa ca eu zic ca voi doi sa discutati, sa va lamuriti si sa conlucrati impreuna daca vreti sa aveti o familie, iar orice problema trebuie rezolvata intre voi, in  privat, fara prezenta copiilor. Adica sa fiti o echipa nene, nu jucatori individuali...

[BlackCat4evR]

Mie mi se pare ca tu de fapt ai trei copii, nu doi. 

Iti inteleg frustrarea, dar trebuie sa fiu de acord cu Rufus, nu cred ca e cazul de ceva drastic, precum o despartire. Mai degraba de niste lugu-lugu pe langa sotul tau. 

 

De exemplu, cand iti spune ca el a incercat deja, eu l-as lua cu "Puiule ( / dragule / pisoias, sau oricum ii spui tu in momentele de tandrete... ) ,stiu, si apreciez eforturile pe care le faci, dar cel mai mult apreciez ca nu renunti! Vad ca nu-ti e usor, daca crezi ca pot sa-ti fiu de ajutor, sa-mi spui! Este important pentru mine ca noi suntem o familie." 

 

Adica da, porti o lupta, dar poti sa-ti tragi manusile de catifea. In loc de reprosuri, sa-i lauzi realizarile (chiar si pe cele mici la inceput). Da, e obositor, mai ales cand tu te astepti ca el sa stie deja niste lucruri, dar ajuta mereu sa mai fie spuse inca o data... Si daca e orgolios, gadila-l acolo, cred ca rezultatul final va merita. 

 

Si jucati-va mult, nimic nu aduce mai aproape oamenii ca o portie buna de ras impreuna. Poate ca nu vor ajunge cei mai buni prieteni, asa cum ti-ai dori tu, dar pot sa ajunga sa se respecte, si sa aprecieze anumite lucruri unul la celalalt.

Editat de August 5, 2016

[Hipp]

El mereu spune ca baiatul est foarte pregatit, ca este istet si ca este smecher, ca are mereu raspunsurile potrivite si sincer, el chiar crede ca poate avea un interlocutor pentru varsta lui, ceea ce e total gresit, e doar un copil de 8 ani. Mereu l-a facut mai mre, cum a trecut copil de 8 ani si acum, deja el il face de 9, desi i-a implinit de aproape 3 luni.

 

Duminica va merge baiatul la mare cu tatal lui si trebuie dus la frizerie. 

C. este destul de ocupat si m-am gandit initial sa merg eu, dar cred ca voi face cumva ca baietii sa ajunga doar ei la tuns, eu imi fac treaba pe acasa cu cel mic.

[Hipp]

BlackCat, m-ai facut sa zambesc.

Cred ca ar fi o varianta. Pentru ca el chiar cauta un suport la mine. 

Si i-am si spus, ca nu e o problema sa-i spuna daca are ceva de spus, adevarata problema este faptul ca nu se joaca cu el, ca nu e si bun si prietenos.

Mai face eforturi, dar vad ca nu-s naturale.

I-am si spus, "i-ati mana de pe el", ma lasi numai pe mine. Dar nu poate sa stea deoparte.

[BlackCat4evR]

Pai ideea e sa nu faci si tu cu el cum face el cu cel mic, adica, asa cum bine spuneai chiar tu in primul tau mesaj, dai si "calde", nu numai "reci".

[flo2]

[Rufus]

Adica da, porti o lupta, dar poti sa-ti tragi manusile de catifea. In loc de reprosuri, sa-i lauzi realizarile (chiar si pe cele mici la inceput). Da, e obositor, mai ales cand tu te astepti ca el sa stie deja niste lucruri, dar ajuta mereu sa mai fie spuse inca o data...

 

 

 

De unde sa stie? Nu stie!

O prietena de-a noastra e oripilata ca omul ei, cu care taman a facut un copil, prefera sa lucreze la ma-sa in apartament, acolo avea el si are biroul, si mai si spune ca-l obosesc cei doi copii ai ei, iar el vrea sa se relaxeze. Cum mai sa-l oboseasca? Ce, n-a stiut ca am doi copii, credea ca aia dispar si ramane doar al nostru?

Ba da, a stiut. Si se ocupa si de ei. Chiar foarte temeinic. Doar ca om la aproximativ 40 de ani, fara copii, se pomeneste cu doi baieti de 7 si 11 ani, cu energiile lor, cu experientele si traumele lor, cu rautatile lor...

Da, stii ca o sa fie greu...dar adevarul e ca nu stii nimic. Absolut nimic.

Si atunci reactionezi cum poti. Stii cum trebuie, vrei s-o faci...dar nu-ti iese.

Ce faci? Te desparti?

[oana_s]

Hipp,

 

eu am fost in aceeasi situatie, despartita cand fii-mea avea un an jumatate, cunoscut partener bland si bun cand fii-mea avea 5 ani etc.

 

El un tip mai degraba mohorat si taciturn, dar compensa (credeam eu) prin blandete si tact.

 

La inceput fata nu l-a dorit in viata noastra, ceea ce era firesc, noi doua fiind mereu impreuna pana atunci, ea a simtit ca vine un strain si ii ia mama. El nu prea matur si nici cu inteligenta emotionala prea ridicata, n-a reactionat cum mi-as fi dorit eu, insa am sperat mereu ca va fi bine, ca ma iubeste pe mine atat de mult incat o va iubi si pe ea...ca iubesti copilul care creste in curtea ta etc...

 

Ca si al tau se lauda la toata lumea ca ce fetita avem noi (!).

 

Toate dilemele s-au rezolvat si sperantele mele intr-o viitoare relatie frumoasa a lor s-au spulberat cand s-a nascut fi-miu...si atunci am vazut clar ca nu era cu fii-mea rece si mut pt ca asa e el, ci pt simplul fapt ca n-o dorea prin preajma.

 

Am avut sute, mii de discutii, i-am amintit ca mi-a jurat de mii de ori ca nu va face diferente intre copii, dar pur si simplu n-a putut...

 

Ajunsesem la momentul la care el maraia la ea sau o ignora, in timp ce pe cel mic il adora..

 

S-a terminat previzibil, adica prost pt relatia noastra.

Am ramas sa-mi cresc copiii si el sa-si vada de drum.

 

Acum avem o relatie buna, chiar le-a luat cadouri ambilor copii, se poarta frumos cu fii-mea cand se intalnesc, o intreaba de sanatate, asa ca pt mine a fost cea mai buna cale....n-am avut o alta alegere...fi-mea avea deja 11 ani si suferea tare.

 

N-am niciun sfat pt tine, pt ca situatiile in viata seamana pana la un punct, insa consider ca responsabilitatea relatiei intre un adult si un copil (mai ales unul de 5 anI) o poarta adultul.

Editat de August 5, 2016

[oana_s]

 Desigur, chiar daca nu e buna, relatia cu fiul tau ar trebui sa fie una corecta, in sensul ca nu trebuie sa se regaseasca vreun abuz, cat de mic- si aici trebuie sa discutati, sa-i explici sotului tau. Daca n-are nimic bun de dat, macar sa se abtina sa dea ceva rau.

 

[flo2]

 

Daca macar asta ar fi reusit...