Relatie paralela

[XIO]

Inteleg ca e tanara specialista, probabil se pune si la spital presiune pe ea, are o responsabilitate pe umeri si toata lumea se asteapta sa stie si sa faca tot.

Daca vrea sa faca cariera, trebuie sa stea sa scrie articole pt sefii de sectie, sa documenteze tot, sa faca studii samd.

Cum era inainte? Ca presupun ca si cand era rezidenta era interesata si pasionata de ceea ce facea.

[szivarvany]

Eu cred ca trebuie sa intelegem ca exista si oameni pentru care viata nu inseamna a avea sot + 2 copii (neaparat pereche, da?), ci pot trai cu dedicatie si pasiune pentru munca lor. Sunt putini cei care aleg o asemenea viata, dar mie tot minunati mi se par.

[BlackCat4evR]

Am avut candva un sef minunat a carui sotie este medic oncolog (nu radioterapeut). Ce pot sa-ti spun despre ei doi, este ca singura cale de a putea merge mai departe impreuna a fost ca ea sa se opreasca din povestit acasa. Pentru ca el efectiv nu putea sa asculte toate dramele pe care le aducea ea de la spital. Despre volumul de munca al ei... ce sa zic, primariat, specializare, acea femeie (cu care m-am imprietenit binisor) si-a petrecut o gramada de vreme invatand.... O gramada.... Nu, serios, o gramada! Plus stresul cu nesiguranta locului de munca, fiindca dupa rezidentiat esti aruncat in viata, ca sa ma exprim necolocvial...

 

Am avut prin ea ocazia sa iau contact cu universul oncologic din partea cealalta a bariecadei. Radioterapeutii femei pe care i-am cunoscut, cu o singura exceptie, nu-si doreau copii, de teama efectelor pe care le-ar fi avut iradierile repetate asupra bebelusilor. In ciuda sorturilor de plumb, se considerau expuse, si spuneau ca nu doresc sa riste... 

 

Acum, detasarea profesionala apare foarte tarziu, prietena mea (sotia sefului meu) imi spunea ca ea a fost efectiv bolnava la inceputuri, pentru ca se incarca cu toate suferintele graite si negraite ale pacientilor ei. Acum s-a mai desensibilizat, dar continua sa-i apara cate un caz care o scoate de pe circuit, mai ales pacientii tineri.

 

Am o intrebare... ea are o prietena buna cu care sa poata sa se descarce? Pe prietena mea o ajuta mult faptul ca-mi putea povesti mie o gramada de lucruri pe care nu le putea povesti acasa. 

 

Dintr-un alt punct de vedere, este cu adevarat important ce face ea acolo... Pot sa-i inteleg pasiunea si dedicarea, si, repet, desensibilizarea va veni doar in timp. Este minunat sa auzi de un medic dedicat...

 

Nu stiu ce sa mai cred. Din felul in care a decurs conversatia la inceput... credeam ca se va trezi la o cotitura... acum cred ca singura ei cale este sa se raceasca usor-usor si sa nu mai puna ATATA suflet in ce face, dar asta nu inseamna ca va elibera o bucatica pentru tine... ci doar ca in timp va fi mai putin afectata de munca ei.

 

Cum vad lucrurile acum... Dar inainte de asta... s-a mutat inapoi cu tine? Sau e tot la ai ei? Este important raspunsul acesta.

 

Legat de ciondaneli si reprosuri... Acum o inteleg de ce nu are energia si resursele sa se certe cu tine. Si de ce a ales linistea caminului in care nu ii cere nimeni socoteala. Pur si simplu nu are resurse de investit intr-un conflict. 

 

Eu, personal, nu cred ca situatia ta in aceasta relatie se va schimba. Ea este un om puternic. Tot ce poti tu sa faci, daca VREI, este sa-i ramai aproape si sa o sustii cand se clatina. Nu cred ca vei deveni vreodata centrul preocuparilor ei. In gluma fie spus, nu poti rivaliza cu un copil de 7 ani cu metastaze osoase... Asta, cred eu, este realitatea. In functie de ce simti tu pentru ea, poti alege sa ramai langa ea, sau sa renunti la aceasta relatie. Daca alegi sa ramai, parerea mea este ca va trebui sa accepti starea de fapt actuala. Imi pare tare rau daca nu este ceea ce doreai sa auzi... Este doar parerea mea...

[Letitia1]

Black a zis clar omul ca s-a intors din nou la el. De aia ziceam, daca mai pleaca, sa nu o mai primeasca inapoi atit de usor. Ea crede ca el va fi tot timpul disponibil pentru ea. Trebuie sa-i arate ca nu va mai fi asa. Ii convine bine, nu, ura si la gara.

[BlackCat4evR]

Eu am ramas la faza ca ea a plecat, si de-atunci plecata a ramas...

[372018]

Ea poate sa schimbe multe, inclusiv specializarea la un moment dat. S- au mai vazut cazuri. O asezare, previzibilitate ar fi de pe la 40 de ani incolo in ceea ce o priveste. Ea e ft entuziasmata de ceea ce face, faptul ca povesteste despre copiii pe care ii trateaza dovedeste dedicatie pt ei, asta e clar, cariera probabil ca inseamna invatat la nesfarsit tocmai ca sa ii ajute, nu titluri pt functii care ar tine- o departe de ei, in vreun birou.

Desigur, poate sa ramana asa,fara ca sa isi doreasca familie ( dar eu tot zic ca pt o femeie e o decizie "tare", radicala ) si pe specializarea aceasta. Dar cu el, aici sunt de acord cu Black, lucrurile vor ramane asa, cel putin muuuuulti ani de acum incolo, daca nu va fi chiar ea cea care va rupe pisica si va pune capat relatiei.

Si poate sa faca diferenta casatoria intre exemplul lui Black si perechea discutata aici....stiu, stiu, nu hartia conteaza. Eu vorbesc de ideea de casatorie/ familie ( nu neaparat cu copii ) si o relatie pur si simplu, care poate tine cativa ani buni, fara sa insemne ca e pe viata, decizia de  la inceputul relatiei de gradul de implicare si felul implicarii. Plecarile ei, modul de a i se adresa, nebagatul in seama, cand era un timp cand toate acestea nu existau, semnifica mai mult decat o carenta de resurse de investit intr- un conflict. Dimpotriva ea este cu partea de conflicte, ii sare mustarul rapid... intr- un cuvant nu mai are rabdare cu el, dar nici apasari la cum il face sa se simta cand ii tranteste cate una si pt ce? Pt ca el vrea sa fie impreuna, ea odihnita cat de cat si in regula, sa se bucure unul de celalalt? Absurda enervare in cazul in care ea ar mai simti la fel pt el. :(  

El este inca prins sa ma exprim asa   ( a verificat- o sa vada dc nu exista altcineva ), ea nu stiu cat a fost ( el spune ca identic cu el si prefer sa il cred caci stie ce a trait, nu e  un adolescent care isi imagina doar ), cert e ca ea acum e prinsa de ceea ce face la munca, e prea mare schimbarea din partea ei pt el, ca sa mai o poti banui de sentimente puternice, pasiune, pt el. :(  Asta cumva o face disponibila la un moment dat pt altcineva. :( 

Editat de August 24, 2016

[Kerniz]

...si-a petrecut o gramada de vreme invatand.... O gramada....

...Radioterapeutii femei pe care i-am cunoscut, cu o singura exceptie, nu-si doreau copii, de teama efectelor pe care le-ar fi avut iradierile repetate asupra bebelusilor. In ciuda sorturilor de plumb, se considerau expuse, si spuneau ca nu doresc sa riste... 

 

Acum, detasarea profesionala apare foarte tarziu, prietena mea (sotia sefului meu) imi spunea ca ea a fost efectiv bolnava la inceputuri, pentru ca se incarca cu toate suferintele graite si negraite ale pacientilor ei. Acum s-a mai desensibilizat, dar continua sa-i apara cate un caz care o scoate de pe circuit, mai ales pacientii tineri.

 

Am o intrebare... ea are o prietena buna cu care sa poata sa se descarce?...

 

... acum cred ca singura ei cale este sa se raceasca usor-usor si sa nu mai puna ATATA suflet in ce face, dar asta nu inseamna ca va elibera o bucatica pentru tine... ci doar ca in timp va fi mai putin afectata de munca ei.

.. s-a mutat inapoi cu tine? Sau e tot la ai ei? Este important raspunsul acesta.

 

Acum o inteleg de ce nu are energia si resursele sa se certe cu tine. Si de ce a ales linistea caminului in care nu ii cere nimeni socoteala. Pur si simplu nu are resurse de investit intr-un conflict. 

 

Eu, personal, nu cred ca situatia ta in aceasta relatie se va schimba. Ea este un om puternic. Tot ce poti tu sa faci, daca VREI, este sa-i ramai aproape si sa o sustii cand se clatina....Asta, cred eu, este realitatea. In functie de ce simti tu pentru ea, poti alege sa ramai langa ea, sau sa renunti la aceasta relatie...

Ai sesizat foarte bine, pertinent anumite aspecte pe care care unii le-au ignorat sau nu le-au dat importanta. A lucra in mediu radioactiv este un risc continuu...ar zice unii acceptat. Indiferent de masurile de precautie cum ar fi halatul de plumb, manusi speciale etc. chiar si apropierea de pacientii injectati cu substante radioactive este nociva. Acesta este motivul pentru care nu isi doreste copii. 

Ai zis de invatat si m-a umflat risul...chiar azi dupa ora 2pm ma duc sa iau de la print 4 volume de aprox 1400 pagini care trebuie "dovedite" pina undeva in jur de 7 sept...Deci da ai dreptate si cu asta, se invata la maxim...

Apropos de prietena raspunsul este nu. Nu are pe cineva in sensul in care ai spus. Eu sint paratrasnetul universal. Eu le preiau pe toate si asa cum am mai spus chiar ma afecteaza de multe ori...

Acum s-a intors la mine de cind am revenit in tara.  Asa cum a facut-o de fiecare data cind a plecat. Are apartamentul ei nu impreuna cu parintii. La un moment dat a vrut sa lase o prietena sa stea acolo dar s-a razgindit. SIncer m-as fi bucurat oarecum... Asta e motivul pentru care uneori fuge...sa gaseasca liniste. Acolo e doar ea cu ea fara factori "perturbatori" care sa ii spuna ca nu a mincat sau ca exagereaza.

Exact asta astept si eu acea desensibilizare cu toate ca imi dau seama ca anumite lucuri nu se vor schimba niciodata. Nu sint exagerat. Sint un om absolut normal cu dorinte si nevoi normale. Cel mai greu imi este sa stabilesc o limita pentru ca observ odata cu virsta ca sint mai permisiv. Probabil ca o sa vina de la sine...

[BlackCat4evR]

Ai sesizat foarte bine, pertinent anumite aspecte pe care care unii le-au ignorat sau nu le-au dat importanta. A lucra in mediu radioactiv este un risc continuu...ar zice unii acceptat. Indiferent de masurile de precautie cum ar fi halatul de plumb, manusi speciale etc. chiar si apropierea de pacientii injectati cu substante radioactive este nociva. Acesta este motivul pentru care nu isi doreste copii. 

Ai zis de invatat si m-a umflat risul...chiar azi dupa ora 2pm ma duc sa iau de la print 4 volume de aprox 1400 pagini care trebuie "dovedite" pina undeva in jur de 7 sept...Deci da ai dreptate si cu asta, se invata la maxim...

Apropos de prietena raspunsul este nu. Nu are pe cineva in sensul in care ai spus. Eu sint paratrasnetul universal. Eu le preiau pe toate si asa cum am mai spus chiar ma afecteaza de multe ori...

Acum s-a intors la mine de cind am revenit in tara.  Asa cum a facut-o de fiecare data cind a plecat. Are apartamentul ei nu impreuna cu parintii. La un moment dat a vrut sa lase o prietena sa stea acolo dar s-a razgindit. SIncer m-as fi bucurat oarecum... Asta e motivul pentru care uneori fuge...sa gaseasca liniste. Acolo e doar ea cu ea fara factori "perturbatori" care sa ii spuna ca nu a mincat sau ca exagereaza.

Exact asta astept si eu acea desensibilizare cu toate ca imi dau seama ca anumite lucuri nu se vor schimba niciodata. Nu sint exagerat. Sint un om absolut normal cu dorinte si nevoi normale. Cel mai greu imi este sa stabilesc o limita pentru ca observ odata cu virsta ca sint mai permisiv. Probabil ca o sa vina de la sine...

 

Stii? Mi se pare ca amandoi sunteti niste oameni minunati. Si norocosi ca v-ati gasit unul pe altul... Si cred ca ea are nevoie de tine, chiar daca nu pare pregatita sa recunoasca asta... Mi-ar placea sa intri peste 5 ani pe forum, sa ne spui ca lucrurile intre voi s-au linistit.... In esenta totul depinde de cat de elastice sunt limitele tale...  

Din punctul ei de vedere... atunci cand ai de-a face cu o viata care va mai exista doar cateva saptamani, si alea de chinuri... chiar o cred ca o cafea, sau mancarea isi pierd din importanta... Ce i-as spune eu, daca as fi in locul tau.... Ceva de genul: "Ai nevoie de tine ca sa ajuti pe cat mai multi. Daca tu te pui pe butuci, cine o sa-i mai ajute pe ei?" Cred ca ar functiona mai bine decat niste chestii care pentru ea ar putea sa para (Nu spun ca sunt, doar ca pot parea in ochii ei) egoiste...

E bine ca ne-ai povestit mai multe despre voi, acum tind sa-ti dau dreptate, la voi diferenta de varsta chiar nu e o chestie. 

[mcoca]

Ai sesizat foarte bine, pertinent anumite aspecte pe care care unii le-au ignorat sau nu le-au dat importanta. A lucra in mediu radioactiv este un risc continuu...ar zice unii acceptat. Indiferent de masurile de precautie cum ar fi halatul de plumb, manusi speciale etc. chiar si apropierea de pacientii injectati cu substante radioactive este nociva. Acesta este motivul pentru care nu isi doreste copii. 

Ai zis de invatat si m-a umflat risul...chiar azi dupa ora 2pm ma duc sa iau de la print 4 volume de aprox 1400 pagini care trebuie "dovedite" pina undeva in jur de 7 sept...Deci da ai dreptate si cu asta, se invata la maxim...

Apropos de prietena raspunsul este nu. Nu are pe cineva in sensul in care ai spus. Eu sint paratrasnetul universal. Eu le preiau pe toate si asa cum am mai spus chiar ma afecteaza de multe ori...

Acum s-a intors la mine de cind am revenit in tara.  Asa cum a facut-o de fiecare data cind a plecat. Are apartamentul ei nu impreuna cu parintii. La un moment dat a vrut sa lase o prietena sa stea acolo dar s-a razgindit. SIncer m-as fi bucurat oarecum... Asta e motivul pentru care uneori fuge...sa gaseasca liniste. Acolo e doar ea cu ea fara factori "perturbatori" care sa ii spuna ca nu a mincat sau ca exagereaza.

Exact asta astept si eu acea desensibilizare cu toate ca imi dau seama ca anumite lucuri nu se vor schimba niciodata. Nu sint exagerat. Sint un om absolut normal cu dorinte si nevoi normale. Cel mai greu imi este sa stabilesc o limita pentru ca observ odata cu virsta ca sint mai permisiv. Probabil ca o sa vina de la sine...

 

Numai eu sesisez aberatiile care se scriu in subiectu asta????

[Collins20]

Eu cred ca omul arenevoie de putin ridicol in existenta lui si din cauza asta cauta niste raspunsuri pe care le are demult. De ce sa nu citeasca si altii o confesiune necenzurata iar Kerniz sa primeasca laurii pentru sinceritate si altruism . Ca a devenir deja plictisitor sa sari in avion pentru un party la Miami sau sa te trezesti langa o partenera cu 20 de ani mai tanara .