Santaj Băiat 5 ani :)

[Arina21]

Buna mămici,

 

Am pus 'fata vesela' la subiect dar sincer, nu prea mi-a ars de ras când băiețelul meu de 5ani si 2 luni ne-a spus hotărât că el pleacă la alta familie. Asta după ce mă suparasem ca nu vrea să mănânce felul 2. Pur si simplu s-a încălțat si hotărât, a plecat pe poarta. Bineînțeles că mi-am dat seama că nu ar fi ajuns până 'la colt' si ca se aștepta ca noi să-l imploram să se întoarcă, dar totuși...E un copil foarte deștept care a știut foarte clar ce face.

 

Voi ați avut parte de genul asta se santaj din partea copiilor voștri?

 

Mulțumesc și aștept cu foarte mare interes răspunsurile voastre.

 

Arina 

[BlackCat4evR]

Ia incearca asta: fie-mea 2 jumate. Eu... imi place sa cred ca sunt isteata... dar n-am mirosit-o pe asta... nici pe departe.

 

Am primit acum 100 de ani de la sotul meu o jucarie SpiderMan pe care am instalat-o acum pe biblioteca. La un moment dat a pus fie-mea ochii pe ea si zor nevoie sa i-o dau.

Eu nu, si nu, ca o strici, ca nu e de copii, etc.

 

Am ramas pe baricada circa 2 saptamani. Pisat la cap non stop. Eu pe pozitii, nu cedam nici un centimetru. 

 

Apoi o saptamana de pauza. M-am felicitat in sinea mea. Vezi ce bine e sa ai consecventa? 

 

Ar fi trebuit sa stiu mai bine...

 

Stateam si eu ca omul pe ... tron... si la usa, ca o floricica, vine fie-mea. Cu cea mai dulce voce din lume... (ma repet, asta venea dupa o saptamana de pauza, asa ca efectiv nu am stiut ce m-a lovit...)

 

-Mami, asa-i ca noi impartim jucariile cu alti copii?

 

- Oh, sigur ca da... si cateva minute am trecut-o prin tot manualul... E bine, pentru ca, si pentru ca..

 

M-a ascultat linistita, si atenta. Cand am terminat, a pus o mana in sold... (Nu stiu cu cine o semana... ), s-a incruntat usor, si mi-a trantit-o:

 

-Pai atunci imparte-l pe SpiderMan cu mine!!!

Editat de August 13, 2016

[andaghe]

Aaa, eu plecam de acasa, ceream o sacoșă sa mi iau lucrurile cand nu mi convenea ceva. Eu asta nu-mi amintesc exact, mama zice ca ma lua in ras, mai facea o gluma, imi trecea... Chestia e ca si ca adult am tendinta sa fug când e groasa si simt ca nu fac fata. Ce am considerat ca e de facut: cresterea increderii in fortele proprii ca sa simt ca fac fata, ca ma pot descurca in loc sa fug. Am dat atatea detalii ca sa vezi oarecum in ansamblu toata intamplarea. Fuga nu e neapart santaj, poatr fi o eliberare, o solutie. Urmareste-l mai indeaproape si vezi daca are slaba toleranta la frustrare, cum facr fata situatiilor neprevăzute, cum se priveste pe el... o mica analiza asa, si daca ti se pare ca se poate imbunatati ceva pe undeva, poti cere ajutorul unui consilier/psiholog care sa te invete PE TINE cum sa procedezi mai corect!

[Arina21]

Mulțumesc mult pentru răspuns. M-am mai liniștit în sensul că văd ca nu e singurul :) Incredere în el și forțele proprii are, la frustrări nu stiu ce sa zic, cu siguranță că are. Ne-am luat un pui de lup si cred ca e un pic cam gelos pe el. 

Dacă mai zice asta, o să încerc și eu s-o dau la gluma si sa discutam apoi să vedem unde e cu adevărat supărarea.

 

Merci mult!

Arina

 

[marius]

Am o singura intrebare. De ce te superi pe el daca nu vrea sa manance? Si daca te superi va manca? Daca o va face va fi vesel?

[Arina21]

Marius, corect. Cateodata însă, mă mai supăr ca nu mănâncă pentru că el oricum e foaarte selectiv cu mâncarea, eu mă chinui să-i gătesc ceva ce stiu ca-i place si el nu mănâncă :)) Asta e, nu suntem roboti, ne mai si suparam! Si sincera sa fiu, nu mă așteptam la o așa reacție din partea lui. Dar promit să nu mai fac :D

 

Numai bine tuturor si multa intelepciune!

Arina

[marius]

Nu e vorba de a promite sau nu. Insa cred ca daca suntem mai maleabili uneori, are toata lumea de castigat. Mai ales cand nu sunt motive ... prea obiective. Ne incarcam si-i incarcam pe altii gratuit cu ceva ce nu merita cu adevarat.

[Arina21]

Marius, chestia cu promisul era să ne mai si relaxam :)

Acum, sunt diferite contexte pentru care un părinte se poate supăra ca nu-i mananca copilul, în cazul de fata destul de obiective.

Te asigur că nu încarcă nimeni pe nimeni gratuit :) Nici el pe mine, nici eu pe el.

 

Sper sa mai scrie părinți cu exemple din propria experienta sau a altora:)

 

Arina

 

[Pepco]

 

Voi ați avut parte de genul asta se santaj din partea copiilor voștri?

 

Mulțumesc și aștept cu foarte mare interes răspunsurile voastre.

 

Arina 

 

Da, de mai multe ori.

 

Ce am facut?

 

I-am pus la dispozitie un troller si i-am spus sa-si puna in el lucrurile de care crede ca va avea nevoie.

 

L-am lasat sa indese ce-a vrut in el.

 

L-am condus la usa.

 

Dupa care m-am lasat la nivelul lui si i-am spus ca, in orice alta familie va ajunge, va fi un alt stil de viata, cu drepturi si obligatii care s-ar putea sa nu-i convina.

 

Asta a functionat mereu, am avut de fiecare data cate o discutie despre mersul lucrurilor si al lumii si aia a fost.

 

Nu te ingrijora chiar din orice, nu transforma chestii marunte in suparari. Daca ai un copil perseverent, te "face" din perseverenta.

Editat de August 13, 2016

[a_alinta]

Buna mămici,

 

Am pus 'fata vesela' la subiect dar sincer, nu prea mi-a ars de ras când băiețelul meu de 5ani si 2 luni ne-a spus hotărât că el pleacă la alta familie. Asta după ce mă suparasem ca nu vrea să mănânce felul 2. Pur si simplu s-a încălțat si hotărât, a plecat pe poarta. Bineînțeles că mi-am dat seama că nu ar fi ajuns până 'la colt' si ca se aștepta ca noi să-l imploram să se întoarcă, dar totuși...E un copil foarte deștept care a știut foarte clar ce face.

 

Voi ați avut parte de genul asta se santaj din partea copiilor voștri?

 

Mulțumesc și aștept cu foarte mare interes răspunsurile voastre.

 

Arina 

 santaj de genul asta nu, o sa afii pe parcurs multe altele ( cateodata imi venea  mie sa imi i-au  bagajul si sa plec) [il] . 

 

dar oare de ce trebuie sa manance si felul 2 daca l-a mancat pe primul?   greseala asta am facut-o si eu, recunosc.  un singur fel de mancare la masa e sufiecient.