L-am gasit pe James!

[aminna]

 

 

Mianna pregătită sau nu, ei pleaca...

stiu, eu vorbeam de pregatire si de notiunea de "inima usoara" in momentul ala.

[strumphitza]

Stiu ca ai spus, o clipa am ezitat sa intreb apoi mi-am zis ca o sa ai înțelegere pt o baba senila care mai si citeste uneori din 2 in 3 ca nu apuca :)). 

 

haidi domle` ca nici baba nu esti si nici senila, doar eu trancanitoare si ma gandeam ca s-a retinut ca-s ca o moara stricata si repet continuu acelasi nimic continuu  

[aminna]

 

 

Cu adevarat pregatita nu esti niciodata. Imi lipseste foarte mult cand e plecata. Imi place cand sunt singura pentru ca nu mai am responsabilitati imediate. Imi place ca suntem prietene, ca am fost intodeauna si nu regret nicio clipa ca am facut lucrurile in felul asta chiar daca unii gandesc altfel. Ideea este sa ai incredere si mereu, mereu sa gandesti pozitiv. Nu e viata aia in care te temi pentru orice si din orice. In primul rand ca simte copilul si ii stirbessti increderea in el. Aseara venise mama cu ideea sa o bat la cap cu invatatul in facultate, sa-i spun asta si asta, sa o rog pe o profa de a ei sa vorbeasca cu ea in sensul asta. I-am spus ca nu fac nimic din toate astea ca sunt un non sens, ca e viata ei si ea trebuie sa dea piept cu toate astea dupa cum vrea. Adica, mei, e prea mult! Gata, iti ridici mainile la un moment dat. E o tampenie sa-ti bati la cap copilul incontinuu si sa-i impui ideile si starile tale.

 

No, asta-i ceea ce mie mi se pare normal 

[strumphitza]

strumph am primit in urma cu citeva sapt o vedere de la tine de cind ai fost in norvegia...nu stiu daca ti-am mai spus sau nu...iti multumesc.

 

ce-mi place sa vad pe unde calatoriti...

am o prietena buna din valcea, in Bergen ...are un restaurant faimos in zona.

 

Nu cred ca ai mai spus, ori nu am retinut eu. Ma bucur ca a ajuns [flo2] . Multe inca nu-s ajunse, cred ca-s pierdute undeva pe drum. Asa se intampla mai mereu, doar vreo 75% ajung... mereu sunt curioasa pe unde ajung si unde nu.  

 

Sotul cum se mai simte? Ii place lui Will la scoala cu noii profi? Tu te dai pe fb de cand ti-ai facut ori tot numai pentru job il ai?  [soricel]  

[michelle-usa]

Nu cred ca ai mai spus, ori nu am retinut eu. Ma bucur ca a ajuns [flo2] . Multe inca nu-s ajunse, cred ca-s pierdute undeva pe drum. Asa se intampla mai mereu, doar vreo 75% ajung... mereu sunt curioasa pe unde ajung si unde nu.  

 

Sotul cum se mai simte? Ii place lui Will la scoala cu noii profi? Tu te dai pe fb de cand ti-ai facut ori tot numai pentru job il ai?  [soricel]  

 

 

sotul a incercat astazi... sa bea o juma de cupa de caffea si l-a apucat ameteala abia I-a trecut dupa 2 ore...nu mai bause de prin noiembrie si ii era pofta.

 

lui will ii plac noii profesori, dar are teme muuuuulte...deh dupa 6 ani de scoala fara teme, 1-2 ore e calvar.

nu-I place spaniola...greseste la scris ca nu pune accentual bine...si treb sa scrie din nou.

alataieri a treb sa scrie 35 de propozitii scurte de 4x ca le-a tot facut gresit.

 

...si toate de la mine I se trage ca eu l-am inscris la spaniola.

 

fb e f tentant mai ales ca lucrez/cu ei/pt ei...dar nu intru zilnic.

 

cand imi vad vecinele din zona ce viata perfecta au, mai bine lipsa....zau asa....nu ca le invidiez...dar exagerarile si postarile astea "the perfect life"la fiecare 5 min mi se par too much.

 

se plimba lunar, copiii fac nshpemii de sporturi si mai sunt si premianti, au rude si se tot viziteaza...merg la gym zilnic si stau in shape, restaurant in fiecare seara...copiii si sotii stau la pozat...ce sa mai, the perfect fb life!

[strumphitza]

Daca tot vorbiti de pui si increderea in ei, sa va zic si eu ce a mai facut Sophia mea azi. Dupa cum v-am spus am fost in oras sa ne vedem cu Nick si sa luam pranzul impreuna. Am plecat din timp si am ajuns cu vreo juma de ora mai devreme si am spus sa intru a casc gura printr-un department store sa vad poate imi gasesc ceva bluze/camasi. M-am dus sa probez 2 camasi si nu mi-au placut cum se aseaza pe mine una si una era mica si o marime mai mare nu aveau in stoc. Eu dau sa pun camasile la loc, ea vede o tanti si a luat-o la intrebari de ce un manechin pe langa care trecusem nu are cap. Eu intoarsa spre standul cu camasile, nu stiu cand a plecat de langa mine. Eu ii spun stop Sophia, wait for me, tanti o ia de mana sa se duca sa ii arate manechinul fara cap. Eu ii spun sa ma astepte, ea nu ma aude si pleaca cu doamna. Ce m-a suparat, cata morala i-am tinut. Degeaba, eu vorbesc, eu aud. Daca o lua careva de mana si pleca pe bune cu ea? Eu mereu ii spun, ii vorbesc.. ea nu, ca stia ca doamna aia lucreaza acolo. Eu ii spun ca nu toti oamenii sunt buni si amabili, ca pot sa o ia si sa plece sa nu se mai intoarca. Ma tot intreaba ce inseamna oameni rai, ce sa ii faca? Ca ea stie cum o cheama, stie adresa.. si sa ii cumpar un tag sa ii scriu numele, adresa si nr de telefon... Hm, nu mai stiu cum sa o determin sa nu mai plece de langa mine, ma panichez cand intorc capul si o rog sa nu se joace de-a ascunsa pe langa mine ca imi sta inima in loc. Mereu o tin de mana, mai ales la metrou, in statii, locurile foarte aglomerate, dar cand e mai lejer o las sa zburde. Mi-e frica rau, Londra e foarte aglomerata si mi-e frica sa nu o pierd. Nu mai e multa vacanta si nu cred ca mai apuc sa o scot in oras in zonele turistice si aglomerate, dar cum o fac sa inteleaga ca daca pleaca trebuie sa imi spuna? sa astepte cand ii spun stop si chiar sa se opreasca sa nu se mai miste din loc? sa o fac sa inteleaga pericolele? Mi-ar fi de ajutor niste sfaturi daca aveti, ca chiar simt ca sunt o mama nebuna, paranoica puteti sa ma numiti, dar speriata si ..hm, nu-mi vine acum pe limba cum exact sa spun, dar ma simt si putin depasita de situatie, o mama (ne)buna. I-am spus ca trebuie sa ceara acordul daca vrea sa plece cu cineva in afara de noi parintii, bunicii sau profesorii ei. Ea mereu intra in vorba peste tot cu adultii, prefera adultii si le vorbeste despre tot si toate si se imprieteneste cu ei, dar niciodata nu stii cu cine vorbeste si se imprieteneste. Am rugat-o sa imi spuna daca vrea undeva/cu cineva ca eu nu as putea trai fara ea daca ea nu se mai intoarce acasa, ce m-as face eu fara ea? Grija ei a fost: dar tati o sa planga si el? .. si a inceput sa planga si ea pe langa mine.. 

Ma simt exact o mama denaturara in momente de astea, pentru ca ma simt vinovata ca nu stiu, nu fac exact ce trebuie, dar sincer nu mai stiu cum sa ii vorbesc si ce  si cum sa ii mai spun....

 

Acum ce face, desi i-am spus de nu stiu cate ori sa inceteze ca e periculos, dar o las ca poate o sa o doara si nu o sa mai faca. Si-a adus vreo 2 brate de maimutoaie de plus si le-a pus langa canapea. S-a cocotat pe canapea si striga in gura mare: Sophia, the mountain climber... si puf se tranteste in plusuri!  [fri]  [alcool]  am intrebat-i daca vrea sa isi rupa vreun picior acum inainte de inceperea scolii si cica nu.. eu sper sa nu! 

[michelle-usa]

eu ti-am spus sa ii cumperi o alarma din aia sa o poarte cind plecati in oras.

 

o prietena a speriat-o pe fiica-sa , ca o fura hotul si o puna sa faca curat for the rest of her life...

a mers sperietura citiva ani buni...

 

trebuie sa stai de vorba cu ea si sa-i spui ca sub nici o forma nu pleaca decit cu mamai si tati...nimeni , absolut nimeni altcineva.

si sa o incerci, eventual sa vorbesti cu vinzatoare sa se duca la ea sa vezi daca pleaca cu ele de mina.

 

e f serios...si f grav ce face.

Editat de Septembrie 1, 2016

[mihaela_s]

 

 

mihaela tu mi-ai trimis o vedere "pe un picior de plai"? cu atitea mihaele, chair nu stiu...dar tu ai fost recent in Romania. mi-au dat lacrimile.asa dor mi se face de tara cand vad vederile astea.

 

da, de la mine e piciorul de plai :). Cu drag! 

 

O sa scriu Mihaela suedeza :). 

[michelle-usa]

strumph si eu sunt la fel...simt un gol in stomac daca il pierd pe William din vedere pt o secunda.

cand il las la playdates nu ami spun cata grija imi fac....

[mihaela_s]

 

 

Cu adevarat pregatita nu esti niciodata. Imi lipseste foarte mult cand e plecata. Imi place cand sunt singura pentru ca nu mai am responsabilitati imediate. Imi place ca suntem prietene, ca am fost intodeauna si nu regret nicio clipa ca am facut lucrurile in felul asta chiar daca unii gandesc altfel. Ideea este sa ai incredere si mereu, mereu sa gandesti pozitiv. Nu e viata aia in care te temi pentru orice si din orice. In primul rand ca simte copilul si ii stirbessti increderea in el. Aseara venise mama cu ideea sa o bat la cap cu invatatul in facultate, sa-i spun asta si asta, sa o rog pe o profa de a ei sa vorbeasca cu ea in sensul asta. I-am spus ca nu fac nimic din toate astea ca sunt un non sens, ca e viata ei si ea trebuie sa dea piept cu toate astea dupa cum vrea. Adica, mei, e prea mult! Gata, iti ridici mainile la un moment dat. E o tampenie sa-ti bati la cap copilul incontinuu si sa-i impui ideile si starile tale.

 

nu pot decat sa spun ca exact așa gandesc si eu, așa am simtit si eu si simt mai departe.