Zacusca-n plapuma din puf de pinguin

[viviana]

Mickyyy, dupa cei 14 ani ai fetei  am incercat pe cat mi-a fost posibil sa nu ii mai spun cand sa se culce. Cu mici exceptii cand era prea tarziu si ma apucau dracii. Si atunci aveam parte in toiul noptii de "crize".

 

Procedam asa cand aveam parte de lasa-ma si nu-mi da pace: o mangaiam pe par, o sarutam unde apucam ca se smucea si ii spuneam: te astept in dormitor daca vrei sa stam la povesti. Si nu intrebi ce are. Cel mai bine e sa o lasi singura sa-si revina si sa se autoregleze.

Alteori doar o tineam in brate fara sa vorbesc.

Alteori nu mai puteam si mai ma enervam. Si bine nu faceam.

 

Pe cat mi-a fost posibil am incercat sa tac si sa o las in pace. Sa ma detasez de ceea ce face ea si nu mi se pare ok. Si cel mai important decat toate sa nu sufar cand aud vorbe aiurea, pentru ca nu sunt decat vorbe spuse la suparare, ca sa raneasca atunci pe moment (o defulare) nu sunt vorbe pe care ei le gandesc, le cred.

 

Toate vorbele astea gen stai, pleaca, de ce nu ai stat, de ce nu ai plecat, te descumpanesc pe moment, nu stii ce sa faci.

[viviana]

Am uitat sa va spun ca aseara, pana pe la ora 2 dimineata ne-am uitat la un film coreean cu zombi.

Eram nerabdatoare sa vedem cum arata zombii coreeni.

 

Filmul chiar bun, au fost 2 scene oleaca teatrale, dar ce mai, ne-a placut. Si acuma am vorbit despre el.

 

Train to Busan - Trenul spre Busan ii zice.

[Ioana_Pos]

Ioana tu ai fost adolescenta? :))

 

 

Da . Dar eram prietena cu mama si nu o 'frecam' asa. Adica, ce povesteste Micky e un fel de santaj, ba te vreau ba nu te vreau dar nu pleca inca...

[Ioana_Pos]

Inteleg. Ioana intreba daca adolescenta e "adio dar ramân cu tine"? :)) Adevarul e ca in afara de uși trântite eu nu mi-am tratat parintii cu altceva, iar de la fete am primit cam la fel. Tratamentul primit/dat a fost lăsatul in pace :). Trece de la sine. La noi așa a fost/e. Stiu ca nu e regula generala.

 

Exact, ai mei ma lasau in pace, stiam care sunt limitele, le mai incalcam si in rest liniste.

[CorinaDani]

viv, ce mai face suspi ? n-ai mai povestit despre el de ceva vreme.

sper ca n-am pus o intrebare nelalocul ei ...in acest caz, scuze si inteleg daca nu vrei sa raspunzi [flo2]

[viviana]

viv, ce mai face suspi ? n-ai mai povestit despre el de ceva vreme.

sper ca n-am pus o intrebare nelalocul ei ...in acest caz, scuze si inteleg daca nu vrei sa raspunzi [flo2]

Suspi e  la datorie. El cu rolele ea cu bicicleta.

[mihaela_s]

Viviana scrie foarte bine. Eu n-am darul ei. Eu tin perfect minte ca rezonam cu ce scria ea despre adolescenta lui Silvi (pe atunci nasparlia :)) pentru ca o aveam pe Diana cam la aceeasi vârsta. Chiar daca a mea nu era atat de nasparlie :). Dar în cuvintele ei ma regăsesc de foarte multe ori.

 

 

[mihaela_s]

 

 

Exact, ai mei ma lasau in pace, stiam care sunt limitele, le mai incalcam si in rest liniste.

 

exact. Limitele insa sunt si de o parte si de alta. Multi părinți nu vad așa :). 

[mihaela_s]

Am zis ca nu fac nimic azi dar pana la urma m-am dus la magazin sa cumpar vopsea. V-am zis ca vreau sa vopsesc gardul. Acolo am dat de un tanar care era la secția de vopsele si stiu ca astia se pricep. I-am zis ce vreau, mi-a spus ce imi recomanda. Ei bine nu e deloc usor de vopsit, adica nu e așa simplu, cumpar vopsea si gata! Gardul e nevopsit de foarte multi ani. Are baza, deci nu trebuie sa dau cu nimic inainte. Dar e plin de licheni si de mușchi. Mi-a recomandat o soluție concentrata, se diluează cu apa si se spala gardul cu soluția asta cu o perie. Am facut cam o cincime de gard cu un litru de soluție diluată. Trebuie lăsat sa acționeze min o zi, apoi spălat cu apa si cu peria, lăsat sa se usuce si apoi apucat de vopsit. N-am avut ce lucra :). Bărbatul e acasă saptamana viitoare, poate poate il înduplec sa ma ajute. Desi nu vrea :).

[viviana]

Da . Dar eram prietena cu mama si nu o 'frecam' asa. Adica, ce povesteste Micky e un fel de santaj, ba te vreau ba nu te vreau dar nu pleca inca...

Nu e santaj. Nu stie ce vrea. Trece printr-un amalgam de emotii si trairi noi pe care nu le poate defini. Nu stie ce le genereaza, nu  poate numi de ce ii vine sa planga de exemplu. De aici apare nehotararea: vrea ca mama ei sa ii fie aproape pentru a o alina, apoi o respinge ca isi da seama ca ar vreasa fie singura in zeama ei pentru ca ii place mai mult sa fie trista sau sa abordeze rolul de drama queen.

In felul asta se cauta, se gaseste si reuseste sa se dfefineasca.