s-a intamplat ! Nu stiu cum sa trec peste asta !

[crisseis]

Spuneam cu ceva timp in urma ca am o relatie la distanta cu un barbat mai mic decat mine, care nu a fost niciodata casatorit si nu are copii(eu fiind divortata si avand 2 copii). A durat 2 ani, timp in care el nu a venit niciodata in orasul meu, doar eu m-am dus si asa ne vedeam cam o data la 2 luni, plus concediile. Demult am simtit ca e cazul sa discut transant cu el problema daca e posibil sa avem un viitor impreuna.Il vedeam ca e retinut in a veni sa-mi cunoasca copiii si familia (asa cum am cunoscut eu familia lui) si am sperat ca o naiva ca daca exista dragoste, nu va fi asa o problema ca trebuie sa-i crestem si pe copiii mei. Veti rade, probabil, la o asa prostie de mare. Mi-am pus chiar problema sa ma mut eu acolo, dar am nevoie de ajutorul parintilor si pe copii nu-i pot plimba asa, prin tara. E dureros.Mi-a spus ca n-ar putea pleca din orasul lui, ca nu poate sta departe de familia lui, ca nu are garantia ca ar gasi aici loc de munca , in fine. Am vrut aceasta discutie cu el, ca sa stiu daca e cazul sa sper ca am putea avea o relatie de viitor impreuna sau nu. Acum mi-a spus. Nu putem. Pentru ca el nu crede ca-si poate asuma raspunderea cresterii copiilor mei. E imatur sau matur si sincer? Oricum nu mai conteaza. Nu-mi gasesc locul de cand am discutat cu el toate astea, stiu ca relatia noastra afectiva din acest moment trebuie sa inceteze, nu pot continua asa la nesfarsit. Cel mai greu e ca, dupa ce-am stat 10 ani langa un barbat lipsit de suflet, acest barbat a fost ca un balsam pentru sufletul meu. Pacat ca nu si-a dorit sa si ramana cu mine. Dar probabil ca, fiind necasatorit, e o lege nescrisa ca fiecare s-o ia de la inceput, in mod clasic.Sa aiba familia lui, copilul lui, sa munceasca pt lingura si mobila lui. Niciodata nu mi-a trecut prin cap sa gandesc"nu stie ce pierde" pt ca am vrut sa fiu iubita pt ceea ce sunt eu, nu pt ce am realizat pana acum (casa, pozitie sociala, etc).Nu e un barbat materialist, desi castiga putin si nu avea pana la varsta lui realizarea unei case. Probabil ca asa trebuie sa fie. Ca oamenii sa aiba experienta vietii(eventual experiente triste) din care sa invete sa vada cand intalnesc pe cineva cu adevarat potrivit. Poate gresesc,acum sunt ceva mai linistita, dar nu ma pot abtine sa nu plang cand vorbesc(inca) cu el la telefon , pentru ca simt ca e o mare pierdere pentru mine. Si totusi, fara copiii mei nu as avea kiar nimic, oricat de realizata as fi in rest. Nu ma descurc sa trec peste asta .Oare toti barbatii se poticnesc, in dragostea lor(declarata) de copiii altora???

[Elle_seb]

Un lucru este de apreciat la el: faptul ca a avut taria sa recunoasca asta, chiar daca un pic cam tarziu. Eu nu gasesc motivatia lui ca fiind imatura. Nu-si poate asuma raspunderea cresterii lor si basta. Mi se pare fair ca ti-a spus asta. Ar fi fost mai greu pentru tine sa-ti spuna ca faptul ca tu ai 2 copii nu este o problema pentru relatia voastra si sa va mutati impreuna si sa constati ca intre vorba si fapta exista diferente. Atunci ti-ai fi pus mult mai multe intrebari. Este o realitate faptul ca nu toti barbatii sunt dispusi sa creasca copiii viitoarei partenere. Se poate sa te placa foarte mult, sa-si doreasca o relatie cu tine, insa sa nu se poata adapta la rolul de "tata vitreg". Intr-o lume in care un mare procent din tatii naturali nu se implica in cresterea copiilor lor, ce pretentie am putea avea de la alti barbati sa faca asta? Crud, dar adevarat. As putea sa-ti spun clasica replica: nu te-a iubit cu adevarat. Insa cum n-am de unde sa stiu sentimentele si motivatiile lui, ma abtin. N-ai ce sa faci... trebuie sa mergi mai departe. La un moment dat vei intalni si barbatul care sa-si asume aceasta responsabilitate. Si acela nu o va face doar pentru tine si doar pentru faptul ca te iubeste pe tine, o va face si pentru copiii tai. Elle

[zepellina]

Da, nu ai ce sa faci, mergi mai departe cu inca o experienta. Eu cred ca a fost balsam pt cit a trecut dar nu se putea pe termen lung pt ca el nici nu a avut curiozitatea sa iti cunoasca familia familia celei pe care spui ca o iubesti..cum o fi. Nu este problema ca trebuia sa creasca el copiii, tu oricum esti ajutata si nu pretindeai efort din partea lui , cred, pt copii. Nu a vrut, nu a putut mai mult. "Cu cit esti mai entuziasmat de viata, cu atit mai multa bucurie vei gasi in ea." zepellina

[crisseis]

Da, mi/a spus ca se simte vinovat pt ca m-a facut sa sufar si pt ca nu a putut sa ofere mai mult, se simte vinovat pt ca mi-am facut vise si nu le pot realiza alaturi de el. Cum o fi asta oare?

[zepellina]

quote:

---

Originally posted by crisseis
Da, mi/a spus ca se simte vinovat pt ca m-a facut sa sufar si pt ca nu a putut sa ofere mai mult, se simte vinovat pt ca mi-am facut vise si nu le pot realiza alaturi de el. Cum o fi asta oare?

---

Si-a cosmetizat fuga, nepuntinta, frica....nimic special. Nu te mai gandi. A fost. "Cu cit esti mai entuziasmat de viata, cu atit mai multa bucurie vei gasi in ea." zepellina

[Ramonika]

incearca data viitoare sa te indrepti spre barbati care au fost casatoriti. eventual care au si ei copii. nu e garantat ca o sa tina, dar macar e mai mult probabil.

---

Ramonika [amoras] si pisicile [url="http://www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550848/"]Vladutz[/url][pis] [url="http://www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601305182027/"]Bubulina[/url][pis] [url="http://www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550510/"]Maritza[/url][pis] [url="http://www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550608/"]Fulgushor[/url][pis]

[Tdi]

cred ca tu ai gresit aici, Crisseis, trebuia ca intai el sa-ti cunoasca copiii si abia apoi sa puneti problema unui viitor toti impreuna. din postarea ta am inteles ca e un om bun si sincer, chiar daca e mai tanar si nu are experienta unei familii proprii. imi pare rau ca s-a terminat asa...sau poate nu s-a terminat...da-i timp, lasa-l sa se cunoasca cu copiii tai si sa vada cum e viata cu ei, sa fie prieteni...eu cred ca se poate. Teddy si [zana]Alyssa (05.05.05)

[szivarvany]

Cris daca nici visa nu mai putem ... [pup][pup] Bine ca a recunoscut ca nu poate, macar nu pierzi timpul. Insa stiu ca doare al naibii de tare. Vestea buna e ca mai sunt barbati care-si doresc sotii ce au deja copii si isi doresc responsabilitatea cresterii si educarii copiilor femeii iubite. Iti doresc sa fii tare, sa poti trece peste asta si sa nu-ti pierzi visele si increderea ! [pup][pup] ________________________________________ Daria & [zana] [url="http://family.webshots.com/photo/2101180020059491989HUtsSY"]GIULIA(2004 08 16)[/url]

[anamaria]

mda... orice barbat se cam sperie de perspectiva aparitiei copiilor! chiar si in cazul cand este vorba de copiii proprii! si eu cred ca aici a fost problema, poate daca reuseai sa-l convingi sa petreaca un timp alaturi de micuti, sa vada ce presupune a trai intr-o familie cu 2 copii, el ar fi putut sa ia o decizie 'in cunsotinta de cauza'. multi barbati se trezesc incapabili sa-si creasca proprii lor copii, isi strang catrafusele si te lasa singura. el macar ar fi avut posibilitatea sa isi dea seama daca viata alaturi de tine, femeia iubita, si copilasii tai ar fi fost sau nu potrivita pt el. eu cred totusi ca i-a fost frica, in primul rand. si ca ii place statutul sau de barbat singur, fara responsabilitati... dar asta este, ce-a fost a fost... daca inca mai tanjesti dupa el, si daca il simti si pe el ca regreta, convinge-l sa va intalniti de-acum 'pe terenul tau', impreuna cu copiii! spui de concedii impreuna, asta poate ar fi fost o ocazie sa stati toti 4 impreuna, departe de grijile cotidiene?! _________________________ ANAMARIA, mami de 2 baieti ca in filme: [bonjovi] Nascut pe 4 iulie (2000) si [cri] Vineri, 13 (iunie, 2003) [url="http://community.webshots.com/user/miremirion"]poze cu frumosii mei (si nu numai [;)] )[/url] ************************ DRAGOSTEA NU INSEAMNA DOI OAMENI CARE SE PRIVESC UNUL PE ALTUL, CI DOI OAMENI CARE PRIVESC IN ACEEASI DIRECTIE ! Antoine de Saint-Exupery

[dora78]

Da, de acord, macar a fost sincer... Numai ca ar trebui sa vezi exact partea buna a lucrurilor: a recunoscut deschis, onest ca el voia o idila (LA DISTANTA) cu tine, nicidecum o iubire trainica, "de zi ci zi", cu tine si evident, cu copiii tai. Daca mai e si in jur de 40 de ani, barbat cu tabieturi bine inradacinate si mofturi de om care isi face singur programul... atunci stai calma... n-ai pierdut nimic, n-a fost vina ta, nu puteai face nimic altceva. Iar daca e vorba de genul de barbat la care ma gandesc eu, atunci e posibil sa nu se poata "implica" nici cu o alta femeie, chiar fara obligatii. Asa sunt unii... Dora, mami de [cri] Ami -- 7 ani - 12 februarie 2007 Quod non potest diabolus, mulier vincit!