s-a intamplat ! Nu stiu cum sa trec peste asta !

[Ramona J]

Ai mai scris despre el si mie mi s-a parut clar dintotdeauna ca evita o relatie serioasa. Cred ca ai realizat si tu, dar ai continuat sa speri. Imi pare rau ca s-a terminat asa, incearca sa nu-ti mai pierzi vremea cu unii care se sperie de responsabilitatea unei familii. The best thing you can do for your children is to love your wife.

[crisseis]

Multumesc pentru sustinere si pentru gandurile voastre.Eu nu reusesc acum sa mai gandesc nimic,"depasita" de situatie e putin spus. Eu am 34 de ani, el 29, nu are inca "tabieturi" de om la 40, e inca nedeprins cu viata in doi. Am venit amandoi din niste relatii anterioare sfarsite prost si ne-au apropiat, cred, discutiile despre propriul esec.Si niciunul n-a stiut la ce se poate ajunge. Rau e ca am impresia ca mi-am pus toata energia si speranta in aceasta relatie, fara sa ma gandesc ca un barbat, desi poate spune ca iubeste, poate sa nu iubeasca "neconditionat".

[tuinea]

Este bine ca ti-a spus din inainte! Mai rau ar fi fost sa incepeti ceva impreuna si sa treci iar printr-un divort. Copiii nu-l cunosc deci nu este chiar asa de grav. Tu estei femeie in toata firea deci nu se pune problema sa nu reusesti sa treci peste asta. De multe ori copiii chiar se 'indragostesc' de posibilii tati vitregi deci mai bine acum!

[A_Iulia]

Intrebai daca toti sunt asa: eu n-am dat de nici unul care sa se fi poticnit de faptul ca eu am un copil si el nu, sau ca eu am fost maritata si el nu. Dar cred ca ai nimerit pe cineva dintr-un "segment" nepotrivit (si anume cei ce nu-si doresc relatii de durata). In rest ar fi pacat sa continui cautarea cu pareri preconcepute despre barbatii necasatoriti, fara copii - si daca ai sa fii deschisa la ideea asta, sper sa-mi dai in curand dreptate. Capul sus [flo] si zi mersi ca stii macar acum ce ai de facut. Adina + Olivia Q1.04

[Elise]

Eu nu cred ca ar fi copiii problema. Cred ca e vb. mai curind de sentimentele lui fatza de tine. De faptul ca nu te iubeste suficient cit sa ii iubeasca pe copiii tai pentru ca sint ai TAI, cit sa fie pregatit sa infrunte viata si responsabilitatile pentru ca TU i-ai fi alaturi, intr-un cuvint: nu iubeste suficient. Nu considera ca ar fi gasit in tine femeia vietii lui. Bineinteles, are un morman de pretexte, ca orice alt barbat in situatia asta: daca n-aveai copii, ar fi spus "nu sint pregatit sa ma insor". Daca ar fi avut 40 de ani, ar fi spus "sint prea batrin". Niciodata nu ar spune realitatea, pentru simplul motiv ca s-ar considera badaran sa faca treaba asta - si poate chiar ar fi. Nu toate femeile digera sa li se spuna in fatza "nu te iubesc ". Sau "nu te iubesc suficient". De fapt, majoritatea oamenilor nu prea digera asta.... Deci, aduna-te, e pur si simplu un barbat care atit a avut pentru tine. Asta a simtit. Rupe-i poza, imagineaza-ti ca e in fatza ta si trage doi pumni in perna, jeleste daca simti nevoia...dar asta e, se mai intimpla. Puteai sa fii perfecta - si "perfectiunile" au esecurile lor. Toata lumea mai trece, din cind in cind, prin asta. Elise & [url="http://i177.photobucket.com/albums/w214/bblisa/63.jpg"]BBLisa[/url]

[iepumic]

Subscriu la ce a spus Elise. Eu am remarcat o chestie:

quote:

---

Am vrut aceasta discutie cu el, ca sa stiu daca e cazul sa sper ca am putea avea o relatie de viitor impreuna sau nu. Acum mi-a spus. Nu putem.

---

Partea cu "ACUM mi-a spus". Poate interpretez eu gresit, dar de aici reiese ca nu este prima data cand aveti aceasta discutie. E bine ca ti-a spus ca nu se poate implica dar....daca ti-a spus abia acum pe sleau, lipsa raspunsului din discutiile trecute nu insemna cumva acelasi lucru? Nici da, nici ba....nu zic nimic, ca imi place situatia asta si poate o mai scald asa o vreme. Daca gresesc, nu te supara pe mine pe aceasta interpretare. Insa voiam sa subliniez ca deja ai pierdut ceva timp cu aceasta persoana si daca s-a terminat, plangi 3 zile sau cat ai tu nevoie si treci mai departe. Esti tanara si viitorul iti poate rezerva multe surprize placute. Si crede-ma, cunosc destule cazuri de barbati care s-au insurat cu femei care aveau copiii altora.....si sunt dintre cele mai fericite familii pe care le-am intalnit. Iepumic [iepu] [url="http://fr.pg.photos.yahoo.com/ph/ankadam_2000/album?.dir=61c2re2&.src=ph&store=&prodid=&.done=http%3a//fr.pg.photos.yahoo.com/ph//my_photos"]Noi pozici cu Iepi-Mici[/url] [url="http://family.webshots.com/album/560575706QeorwD"]CONCEDIU 2007[/url] All's Well That Ends Well.

[lorellay]

Sunt si barbati care iubesc copii altor barbati.... Dar mai toate femeile deobicei se tem de asta....nu stiu cat e de greu sa-i gasesti pe acesti barbati..eu L-AM GAsit... Nu dispera...indreapta-ti gandurile si energia in alta directie...o sa apara soarele... Te pup si fruntea sus... Lorellay si Scumpy Codrin Where there's a will there's a way! http://community.webshots.com/user/lorellay15

[ellinia]

Sunt cazuri si cazuri. Am o prietena care e singura si are o fetita. Dupa cateva incercari a reusit sa gaseasca pe cineva care sa le iubeasca pe amandoua. Eu cresc, pe langa copilul meu si copilul altei femei. In toata chestia asta copiii nu ar trebui sa fie nici o problema, ca nu e vina lor ca sunt crescuti de un singur parinte. Insa, trebuie discutat de la inceput, prezentata situatia asa cum este, cunoscut copii daca se ajunge pana acolo. Nu e usor, pentru nici una din partile implicate, dar, in cele din urma poti gasi pe cineva impreuna cu care puteti forma familia pe care o doriti. Nu renunta, esti tanara, ai toata viata inainte! Succes! Cristina si [aerob] Stefan Costin (25.02.2005) http://www.shutterfly.com/view/pictures.jsp http://community.webshots.com/user/ellinia_c

[MariaG]

Na, ca azi sunt plina de vorbe si scriu posturi kilometrice cam peste tot pe unde citesc. Cred ca imi face bine sa vad ca mai sunt si alte mamici in situatia mea si nu sunt eu anormala ca nu reusesc sa ma impac cu ideea ca barbatul cu care am crezut ca o sa imi petrec restul vietii ne priveste ca pe niste ornamente cu care se mai lauda din cand in cand si le furnizeaza, la cerere, diverse produse de consum. Asta a fost off-topic. Acuma on topic: Incearca sa nu vezi nici in relatia, nici in discutia asta mai mult decat este in realitate. Barbatilor le e frica sa stea in preajma copiilor. Mai ales daca nu sunt ai lor. Le e frica si cand sunt ai lor dar nu prea au de ales. (stiu, exista si exceptii, dar ele intaresc regula). Ma iubeste / nu ma iubeste .... e o dilema pe care orice femeie a avut-o intr-o relatie. Sunt relatii care dureaza ani in sir, exista casnicii care nu stiu inca raspunsul la intrebarea asta. Eu, pentru sanatatea mea, si nu ma refer doar la cea psihica, am hotarat sa nu ma mai intreb. Am raspuns de vreo doua ori la dilema cu da si m-am ars asa de tare incat nu mai conteaza daca ma iubeste sau nu. Acuma ma intreb: il iubesc sau nu? Pare sa fie suficient in privinta iubirii. Dupa aia vin intrebari de genul: ma ajuta? ma asculta? ma aude? ma sustine? si cea mai haioasa cateodata: ma intelege? Apoi vin intrebari de compatibilitate fizica (vin, asta e ca nu-s de piatra). Insa copilul il tin departe de toata framantarea asta. El stie despre copil. Evident ii impui capul toata ziua cu ispravile flacaului meu. Si exista limite, lucruri pe care nu le putem face impreuna pentru ca trebuie sa stau cu copilul, sau sa povestesc cu copilul, sau sa fac aia sau aia cu copilul. La un moment dat s-au cunoscut pentru ca opinia copilului este intotdeauna cruciala. Dar s-au cunoscut casual, adica el e cutare, el e baiatul meu, mami sta putin de vorba si apoi mergem mai departe. Incerc sa nu-i imprietenesc foarte tare ca nu se stie incotro o apucam si nu vreau sa se simta copilul instabil. Pentru copil e suficient sa stie ca eu sunt acolo de fiecare data cand are nevoie, si cateodata chiar si atunci cand el crede ca n-are nevoie. Relatia dintre copil si prietenul mamei/prietena tatei este spinoasa. Si dificil de administrat. Femeilor le e mult mai usor sa accepte copiii. Chiar daca nu sunt ai lor. Facem asta de milenii. Suntem determinate genetic sa purtam de grija copiilor. (Duminica am luat la rost vreo 4 tatici pentru ca desi si-au descaltat odraslele sa intre in locul de joaca, ei erau incaltati in acelasi loc. S-au uitat ciudat la mine, desi logica mea nu putea fi combatuta: daca ei sunt desculti, tu de ce esti incaltat?) Na, sper ca n-am fost foarte off topic Maria http://www.copaculdehartie.ro/

[irisM]

Poate ca la 29 de ani vrea sa ia lucurile in ordinea lor...sa zicem fireasca, desi poate nu e cuvantul cel mai potrivit. E inca tanar,poate ca viseaza o femeie ,de varsta lui eventual, cu care sa inceapa o casnicie de la zero. Trebuie sa recunoastem ca in relatia cu tine lucrule sunt cam...gata facute. Adica el ar veni a continue cam ce-a lasat altul in urma si cu orgliul masculin nu e de glumit.