s-a intamplat ! Nu stiu cum sa trec peste asta !

[Clover]

Mi se pare simplu, te-a iubit pe tine ca femeie dar a ignorat faptul ca esti si mama. Nu este foarte de blamat pentru ca unii barbati la 29 de ani de-abia se lasa insurati, dar sa mai si isi ia responsabilitati ca doi copii. Poate iti trebuie cineva de varsta apropiata. "Orice adevar este mai bun decat o incertidudine continua." - Arthur Conan Doyle

[irisM]

Din cate am inteles eu sunt doi oameni care s-au ajutat reciproc sa treaca peste o periada dificila.S-au dezvoltat si niste sentimente la mijloc din ambele parti.Din relatarea lui Cresseis n-am retinut ca el ar fi avut planuri de viitor legate de ea si nici promisiuni n-a facut.Pe de alta parte fiecare om vrea ceva de la viata lui si poate ca el n-a putut sa intre intr-o relatie cu o sumedenie de responsabilitati pe cap.Nu gasesc ca trebuie sa-i aruncam noroi in cap pentru asta.Este o relatie dintre doi adulti care stiau in ce se baga.Si ea stia ca el e mai tanar,din alta localitate,fara copii si fara un mariaj in urma, si el ca ea are doi copii si toate responsbilitatile aferente.Cam asta a fost ideea.Poate ca nu m-am exprimat bine. P.S.Chestia aia cu rahatul care trebuie spalat m-a dat gata. [:D]

[crisseis]

Exista loc de resentimente aici? Cred ca, inevitabil, primul impuls acesta ar fi. Ma intreb si va intreb, putem ramane prieteni buni, fara ca, din cand in cand, sa-mi "scape" vreo remarca legata de faptul ca daca m-ar fi iubit suficient de mult(incat sa vada in mine femeia care-i trebuie si cu care sa ramana), ar fifacut ce mi-as fi dorit eu?(mutat cu mine, etc...) Vreau totusi sa pastram legatura si am vorbit cu el sa stabilim alte limite ale relatiei.Cum se poate "ajusta" un sentiment mare, fara resentimente? Cumva ar trebui sa pastram respectul, aprecierea si sinceritatea, dar sa evitam discutiile prea "personale" legate de vietile fiecaruia. Cineva-mi spunea despre replica nu stiu carui scriitor, cum ca un barbat si o femeie pot fi prieteni doar in doua situatii:ori sunt suficient de inteligenti, ori sunt fosti amanti. Prefer sa am in el un prieten bun si amandoi sa facem parte din prima categorie(aceea a oamenilor inteligenti). Dar mi se pare foarte greu asta. Si eu si el suferim mult, ne e greu, nu-l pot suspecta de nesinceritate, dragostea nu e un sentiment planificat. Cum sa stabilesc noile limite?(in afara de a stabili ca nu ne mai vedem deloc, nu mai mergem in concedii, nu mai discutam intimitati). Ma simt, intr.adevar, ranita si am tendinta de a crede ca nu merit mai mult, dar stiu ca nu e asa. Nu vreau sa gasesc niciunuia dintre noi vina, doar vreau sa privesc asta ca pe ceva constructiv pentru amandoi. E clar ca fiecare va fi cu viata lui, dar eu consider ca e pretios si un prieten, cata vreme amandoi stiu limitele peste care nu se mai poate trece.

[april]

Ar fi tare greu pt tine sa-l ai mereu in preajma fara a putea fi cu el. Tu il iubesti. De ce sa-ti faci sange rau stiind ca nu poti fi cu el mai mult decat prieten? Daca as fi in locul tau as prefera sa nu-l mai vad. E dureros pt tine cum vrei tu. Parerea mea. [url="http://by.lilypie.com/El06p3.png"]Andrada[/url]

[crisseis]

April, nu suntem in acelasi oras, deci nu ne putem vedea.Ne raman doar telefonul si messengerul.In conditiile astea ma gandeam...

[szivarvany]

Cris si acest gen de prietenie nu te va lega in niciun fel ??? Adica eu inteleg sa nu stergem cu buretele, sa nu ne uram, daaar nici sa ne simtim legate in vreun fel ... Parerea mea. Eu as rari cat mai mult posibil contactul online sau pe cell, mai bine o iesire la cafea peste x zile. ________________________________________ Daria & [zana] [url="http://family.webshots.com/photo/2101180020059491989HUtsSY"]GIULIA(2004 08 16)[/url]

[irisM]

Crisseis e greu sa dai sfaturi cand nu reci prin asa ceva.Ma agandesc insa ca daca relatia te-a multumit pana acum intr-o oarecare masura o poti continua asa cum e ea. Asta daca reusesti sa treci peste dezamagirea pe care ti-a provocat-o discutia cu el. Itr-un fel ,in mod indirect,prin comportametul lui ti-a dat de inteles ca relatia nu poate evolua spre ceva mai stabil,eventual casatorie.Daca reusesti sa accepti asta si daca inca mai exista sentimente intre voi de ce sa va despartiti definitiv acum?Poate daca lasi lucrurile sa decurga de la sine se va lamuri situatia mai bine in timp.Poate ca tu te vei desprinde incet incet de el fara sa suferi foarte tare sau poate ca el, daca nu se va simti presat, va invata sa-ti iubeasca si copiii.Probabil ca s-a speriat de ideea ca ar putea avea dintr-o data responsabilitatile unei familii cu doi copii.

[Candy]

Din cate inteleg eu, e vorba de fapt despre doua probleme: una ar fi distanta si a doua copiii tai cu un alt barbat. N-am inteles insa daca acest barbat i-a cunoscut pe copiii tai si daca da, ce reactii au fost de o parte si de alta? E drept ca exista si pericolul ca acesti copii sa vada in orice barbat care se apropie de mama lor un potential tata. Era mult mai grav, zic eu, daca acesti copii si-ar fi facut iluzii in privinta acestui barbat si ar fi suferit cand relatia s-ar fi destramat. Noi am avut in familie un astfel de caz, o mamica ramasa vaduva cu doi copii de 2 si 4 ani, care dupa cativa ani s-a recasatorit cu un barbat mai tanar, care nu mai fusese insurat. Acum sunt casatoriti de mai bine de 10 ani si au si impreuna un copil, sunt o familie fericita si implinita. Deci, se poate! In locul tau, as rupe total relatia cu acest om. Mai bine sa-ti simta el lipsa si sa te caute, decat sa va complaceti intr-o relatie "fake" care nu poate duce la nimic bun. Sa recunoastem ca sunt putini barbati dispusi sa mentina o relatie reala la distanta, ei au nevoie de stimulente vizuale, tactile, etc. Conversatiile pe mess pot fi destul de pacatoase, fiindca de multe ori femeile tin sa dea o alta conotatie oricarui cuvant sau compliment care ptr un barbat poate nu inseamna mare lucru. Nu siu daca acesta "fericire virtuala" te poate ajuta prea mult, mai bine incearca sa gasesti un barbat din lumea reala, sau mai bine zis fii sigura ca acela exista si te asteapta pe undeva... E doar o chestiune de timp pana o sa-l gasesti! God, if I can't have what I want, let me want what I have.

[crisseis]

El nu mi/a cunoscut copiii si acest lucru, de fapt, a inceput sa ma deranjeze(oricat de bune erau lucrurile intre noi doi).Mi-a trebuit aceasta experienta (prima de dupa divort) ca sa inteleg ca nu ma face fericita un barbat care vede in mine doar femeia, nu si mama.M-am simtit iubita doar pe jumatate. Relatia afectiva, de comun acord cu el, am incheiat-o, insa am convenit, de asemenea, sa pastram legatura prin telefon sau messenger(evident, nu cu aceeasi intensitate ca inainte),dar doar ca prieteni. Am tras concluzia ca, pana la urma, varsta isi are rolul ei,pentru ca si eu si el eram in etape diferite ale vietii.Pentru el realizarile urmau abia de acum incolo(isi dorea un copil al lui, iar eu nu mai pot avea alti copii si nici nu mai vreau, iar pe de alta parte nu se simtea in stare sa creasca niste copii deja mari). Pe de alta parte , eu realizarile in viata le-am cam "bifat", nu ma mai poate "lega " de un barbat faptul ca fac o casa sau un copil(cum probabil, la o varsta mai mica , credeam).Acum am nevoie de cu totul alte confirmari si le vreau de la un barbat care se afla cam tot in situatia mea. Prefer sa spun ca a fost o experienta din care am invatat ceva despre dorintele si nevoile mele de la un barbat, in general, in situatia de femeie divortata si cu copii.

[szivarvany]

Cris sa stii ca undeva este un barbat care exact asa o femeie si mama cauta cum esti tu si exact asa copii vrea cum sunt ai tai si va va iubi si respecta ! P.S. Eu cu convingerea asta merg mai departe :-) ________________________________________ Daria & [zana] [url="http://family.webshots.com/photo/2101180020059491989HUtsSY"]GIULIA(2004 08 16)[/url]