Copiii morti pe munte

[viviana]

Comunicatul de presa oficial al Societatilor ghizilor si liderilor montani:

 

Sâmbătă 22 aprilie 2017, în zona alpină a munților Retezat (> 2.000m altitudine) un grup de șapte persoane (patru adulți și trei minori) a fost prins de o avalanșă de zăpadă. În urma ei, doi minori de 12 și 13 ani au decedat, o tragedie cumplită pentru părinții lor.

Copiii erau însoțiți de către părinți, unul din ei fiind chiar organizatorul și liderul grupului. Nu putem decât să ne exprimăm și noi regretul față de cele întâmplate și să transmitem un mesaj de susținere părinților pasionați de munte și celor două familii îndoliate.

În prezent evenimentele sunt anchetate de către autoritățile competente.

În aceste zile se discută foarte mult despre munte în societatea românească, ceea ce este bine, dar tema de discuție este una tristă și foarte gravă: accidentarea mortală pe munte a doi minori.

Totodată, constatăm că o mare parte din publicul român a devenit brusc cunoscătoare a muntelui și își permite să emită tot felul de judecăți.

După un astfel de accident, din punctul nostru de vedere acuzațiile, găsirea și pedepsirea publică a vinovaților nu este cel mai important lucru (există organe ale statului care fac acest lucru), ci analizarea obiectivă și prezentarea publică a cauzelor accidentului, pentru a se învăța ceva și ca astfel de tragedii montane să nu se mai repete.

” …membrii societății nu au o percepție asupra alpinismului formată prin observații directe, ci exclusiv prin filtrul deformant al mass mediei în goană după senzațional și al filmelor văzute la TV.

(Teoria riscului în alpinism, Marian Anghel, 2011)

Comunitatea montană din România a încercat de nenumărate ori, de-a lungul anilor, să atragă atenția asupra problemelor din turismul montan. Din păcate, nimeni nu a dorit să asculte și chiar și acum, senzaționalul este mai important decât educația.

Opinia noastră exprimată mai jos, ca asociație profesională, este formată în urma informațiilor vehiculate în mass media dar nu numai.

Accidentul mortal putea fi evitat?

Da, accidentul putea fi evitat dacă grupul celor șapte persoane respecta câteva principii de bază ale mersului pe munte iarna. Printre acestea:

– informarea în prealabil cu privire la condițiile meteo din masiv.

După cum a precizat, serviciul local Salvamont a transmis public un avertisment cu privire la creșterea riscului de avalanșe în masivul Retezat, ca urmare a ninsorilor din ultima perioadă din toată România.

De menționat că în Retezat nu există un buletin nivologic oficial (ca în masivele Făgăraș și Bucegi, astăzi), practicanții alpinismului fiind nevoiți să interpreteze riscul de avalanșă în mod individual, în funcție de experiență personală, cunoștințele din domeniu și alte informațiile colaterale.

Sunt numeroase situații în care alpiniștii cu experiență consistentă aleg să meargă până la limita zonei de siguranță, pentru a analiza cu proprii ochi situația din teren și de a decide dacă merg mai departe sau se întorc din drum.

– alegerea corectă a variantei de deplasare spre creastă și adaptarea comportamentului la situația din teren

Dinspre cabana Gențiana spre vârful Peleaga există o variantă specifică de iarnă, care este relativ mai sigură la avalanșele de zăpadă.

Un grup mixt de adulți și minori este departe de a fi ideal pentru o tură de alpinism, deoarece diferă foarte mult modul individual de evaluare a riscurile întâlnite, ritmul de mers, viteza, anduranța, etc. în condițiile unei ture de iarnă, la mare altitudine (> 2.000m alt.), cu zăpadă mare și vizibilitate scăzută.

Acest lucru este valabil chiar dacă doi din cei trei minori din grup aveau deja o oarecare experiență de alpinism acumulată ca minori însă (!), adică fără a fi fost implicați vreun moment în evaluarea riscurilor.

Iarna, folosirea unei scurtături de vară – decizie a liderului de grup, cel mai probabil – este total nerecomandată, fiind mult mai expusă la avalanșă. Se pare că exact pe această scurtătură a mers grupul celor șapte, în momentul în care s-a declanșat avalanșa de zăpadă.

Despre ce fel de tură este vorba?

Grupul celor șapte persoane se aflau pe munte într-o tură turistică, comercială, organizată în numele unui club sportiv afiliat federației sportive de profil.

Acest lucru reiese destul de clar din anunțul comercial postat online pe site-ul Clubului Montan ”Altitudine”. De altfel, pe site-ul clubului se întâlnesc numeroase alte anunțuri comerciale, cu privire la activități turistice montane în România și în afara ei.

Acest club nu este nici primul ong și nici singurul care desfășoară activități de turism în România.

Poate un club sportiv sau un ong să organizeze activități comerciale turistice? Nu, dacă nu are licență de turism conform OG 58/1998, art.28.

Cine poate conduce grupul pe munte?

Conducătorul unui grup organizat pe munte are un rol esențial, deciziile luate de el putându-se dovedi salvatoare sau… fatale.

În România, ca în majoritatea țărilor din Europa și nu numai, conducerea grupurilor de turiști pe munte este reglementată, lucru important pentru siguranța turiștilor.

Conform legislației românești în vigoare (HG 77/2003, art. 40 lit. a), doar persoanele calificate și recunoscute de către stat ca ghizi montani (prin intermediul Ministerului Turismului), au voie să conducă grupuri pe munte.

Este liderul grupului prins în avalanșă calificat ca ghid montan, cu competențe legale pentru a conduce grupuri pe munte? El nu apare în baza publică de date cu ghizii montani calificați, realizată și administrată de către Ministerul Turismului.

Există vreun clasament oficial cu recorduri în alpinism?

Nu. Toate așa numitele ”recorduri” și ”clasamente” în alpinism, în cazul adulților ca și în cazul minorilor, sunt create artificial de către mass media și de practicanții înșiși, în diferite scopuri.

Nici o organizație de munte din lume, fie că vorbim de uniuni internaționale ale cluburilor de amatori (UIAA) sau uniuni profesionale (UIMLA, UIAGM) nu recunoaște și nu recomandă goana după ”recorduri” de viteză, de vârstă sau altfel de recorduri.

Alpinismul (mersul pe munte în teren accidentat cu echipament special) nu este o activitate competițională (doar anumite subramuri sunt!), se desfășoară în zone montane înalte, izolate, fără spectatori și fără arbitri.

Performanța în alpinism se măsoară cu totul diferit față de sporturile de echipă sau individuale, care se desfășoară pe terenuri de sport, în fața spectatorilor.

Este muntele riscant?

Așa cum nimeni nu ar trebui să gonească pe autostradă cu peste 100km/oră, fără să aibă habar cum să țină volanul în mână, nimeni nu ar trebui să meargă pe munte vara sau iarna, fără să aibă habar cum se gestionează riscurile specifice.

Alături de părinți, minorii trebuie să descopere frumusețea muntelui și a naturii, precum și propriile abilități fizice și psihice, în toate sezoanele. Există numeroase trasee pe unde se poate merge fără probleme cu copiii.

Dacă se dorește însă ieșirea în afara potecilor de drumeție și pătrunderea în domeniul mult mai complex al alpinismului, atunci acest lucru trebuie făcut doar alături de persoane calificate legal și competente. Există astfel de persoane atât în cadrul federației sportive (pentru activitățile sportiv-competiționale) cât și în asociații profesionale ale ghizilor.

”Timpul petrecut în mijlocul naturii nu este relaxare, ci o investiție esențială în sănătatea copiilor noștri” (Last child in the wood, Richard Louv, 2005).

Un website foarte bine realizat sau numeroasele apariții media, oricât de bună ar fi persoana în cauză (dar cine spune asta?) nu țin locul unui atestat profesional și nu spune absolut nimic despre competența reală.

Mersul pe munte este o aventură pentru adulți și copii în egală măsură.

” Riscul nu poate fi niciodată eliminat de pe munte sau din alpinism și nimeni nu garantează securitatea individuală. Acesta este un adevăr fundamental ce trebuie înțeles ca atare, indiferent de modul în care se desfășoară alpinismul: pe cont propriu, într-un club montan, într-un curs de inițiere cu instructor sau într-o tură cu ghid montan.” (Teoria riscului în alpinism, Marian Anghel, 2011)

Dacă primii sunt capabili să evalueze riscurile la care se expun sau apelează la persoane competente să facă acest lucru în locul lor (ghizii montani), minorii au încredere totală în părinții lor. Iar aceștia au datoria să nu o înșele!

http://ghizimontani.org/accident-mortal-in-muntii-retezat-comunicat-de-presa.html

 

 

 

 

 

 

[ioana]

cu cat citesc mai mult despre acest magnific tata si antrenor cu atat mi se ridica parul in cap de furie ca cineva nu a discutat acest subiect in mod deschis inca de la Coco si ca nu s-a luat atitudine impotriva lui si a tratamentelor inumane la care isi supunea fetele. Poate asa Dor avea  o sansa la o copilarie normala si la o viatza lunga!

 

Dar Coco insasi, de ce o fi lasat-o pe sora-sa sa treaca prin aceleasi experiente traumatizante ca si ea? De ce nu s-a solidarizat cu mama si sa o scoata pe Geta din acest ... nici nu stiu cum sa-i spun... joc mortal?

[CorinaDani]

cred ca e la fel ca in relatiile abuzive dintr-un cuplu. cel abuzat nici nu-si mai da seama de asta, crede ca e normal si merita ce i se intampla, devine dependent de abuzator, samd. si cand in final se rupe, nu stie cum sa fuga mai departe si sa uite, sa stearga orice amintire urata, sa-si refaca viata de la zero.

iar daca fetele or fi fost mai mult plecate in expeditii si antrenamente, ce legatura si destainuiri sa-i faca mamei, cand tatal era cel care guverna viata copilelor si lua deciziile?

[mihaela_s]

 

 

cred ca e la fel ca in relatiile abuzive dintr-un cuplu. cel abuzat nici nu-si mai da seama de asta, crede ca e normal si merita ce i se intampla, devine dependent de abuzator, samd. si cand in final se rupe, nu stie cum sa fuga mai departe si sa uite, sa stearga orice amintire urata, sa-si refaca viata de la zero. iar daca fetele or fi fost mai mult plecate in expeditii si antrenamente, ce legatura si destainuiri sa-i faca mamei, cand tatal era cel care guverna viata copilelor si lua deciziile?

 

Sindrom Stockholm se numeste. 

[mihaela_s]

Foarte bun articolul de pe ghizimontani Viviana!  [flo2]

[speed]

Da, toti eroii astia de pe margine care stiau ei ce rele tratamente primeau fetele astea trebuiau sa deschida gura atunci, nu acum. Au privit in jos si apoi in alta parte si acum se dau viteji ca stiu ei. Plus, unde este mama in ecuatia asta? Am inteles ca au divortat si ca fata nu locuia cu ea, dar chiar nu avea nici un cuvant de spus? 

 

 

Au deschis gura mai demult, ce te face sa crezi ca cei ce comenteaza acuma n-au facut-o si mai demult ??

http://www.libertatea.ro/ultima-ora/fotografia-cu-crina-coco-popescu-si-tatal-sau-pentru-care-a-fost-sesizata-protectia-copilului-1816265

[a_alinta]

faptul ca nu iti impingi copilul la sporturi extreme din pruncie nu are nicio legatura cu dorinta de a-l creste intr-o bula dar tot ceea ce fac copiii o fac datorita sau impotriva parintilor.  

 

eu nu cred ca vreun copil se naste cu pasiunea de a escalda la 14 ani everestul sau sa se arunce din stratosfera doar  ca sa fie primul care face asta!   

 

pentru mine lucrurile sunt clare in acest caz.  faptul ca a fost dat in judecata un stat pentru a obtine posibilitatea de a urca pe un munte la care copiii nu au acces si faptul ca au impins limitele pe un traseu sub conditii meteorologice grele , pentru ca se antrenau pentru a invinge everestul anul asta!!!  , nu arata decat faptul ca uneori pierzi masura in viata. 

[redactor]

un text scris de cineva care a fost cu tata si cealaltata fata intr-o expeditie

 

Claudia Szabo, în mesajul publicată de blogul de călătorii mirceaordean.blogspot.ro.

---

„Ovidiu avea cu el pe fata lui de 14 ani, deşi acest lucru era ilegal, pentru că minorii nu sunt acceptaţi în rezervaţie. Cum a reuşit performanţa? A folosit paşaportul unei românce pentru a doua oară, astfel încât românca respectivă avea două permise emise pe numele ei. Au intrat (el şi cu fata lui) în rezervaţie, dar nu s-au oprit la Confluencia, pentru că nu vroiau să treacă prin controlul medical, care ar fi văzut probabil că fata e minoră. Au dormit noaptea pe valea Horcones sub o piatră (aveau saci, nu ştiu dacă aveau şi cort), numai că în drum spre Plaza de Mulas au greşit cărarea astfel încât au trebuit să treacă răul de câteva ori. Fata era la ciclu şi a trecut prin apa rece de gheţar de multe ori, astfel încât că a răcit. Rău de tot. Au ajuns la Mulas şi aia mică de-abia se mai putea mişca şi îi spunea Cătălinei că . Nici antibiotice nu putea să ia (era la 4300 metri). Nici la doctor nu se putea duce, nici cu elicopterul nu putea fi evacuată. Într-o noapte, băieţii din Arad care aveau cortul lângă cortul pe care îl împărţea cu tatăl ei, Ovidiu, l-au auzit pe Ovidiu cum o înjura pe fată şi îi spunea că trebuie să facă un efort mental să se vindece cu mintea. După care alte înjurături. N-au mai stat mult în tabără pentru că fata se simţea din ce în ce mai rău, aşa că au luat-o din nou pe jos (!) spre ieşirea din rezervaţie. Fata s-a dus la Santiago la doctor şi şi-a revenit. Problema cea mai acută care se pune în acest caz este aceea care priveşte dilema moralitate / imoralitate – adică noţiunile elementare care ţin de etica muntelui (...) despre aspecte care, într-un stat de drept, cum ar fi SUA, n-ar fi scăpat sub nici o formă organizaţiilor de protecţie a copilului şi s-ar fi lăsat cu procese de intenţie usturătoare”, a fost scrisoarea alpinistei Claudia Szabo, publicată în 2012, de blogul de călătorii mirceaordean.blogspot.ro.

[Collins20]

Aha ,deci omul avea o doaga lipsa si nimeni din jur nu a ridicat un deget .

[XIO]

Hai, mai Xio, nu sufera comparatie povestile.

Povestea este sa nu iti pui copiii intr-un pericol anuntat cu probabilitate de producere 100%. Aici nu e vorba de un simplu drob de sare si nici de o nenorocire eventual posibila ci de o catastrofa sigura.

 

Intreaba-ti prietenii daca s-ar duce la escalada sau la ski pe un traseu unde s-a anuntat grad 5 producere avalansa. Si daca si-ar santaja si obliga copiii sa faca un sport extrem daca  ei nu vor  si daca i-ar lovi cu manusa inghetata peste fata daca refuza (declaratiile martorilor)

 

Fii-mea nu a facut catarari niciodata si nici nu schiaza asta nu inseamna ca  a fost crescuta sub clopot de sticla. 

 

 

 

Exact. Sunt vinovati de faptul ca au urcat in ciuda avertismentelor.

 

Restul, cu parerile noastre cum ca fetelor nu le-a placut cand ele spun contrariul (si dovedesc contrariul) sunt de ...cancan. Revista cancan.

 

 

Judoka, deci noi cu totii am fi putut fi sportivi de talie mondiala, am fi putut bate recorduri samd, doar ca nu au avut chef parintii. :)))

hai sa fim seriosi. Nu stiu cum e la tine cu copiii, dar eu am facut sport de cand eram de o schioapa. Crede-ma, performanta nu e atat de usoara si fara vointa nu se face.

Am prieteni care au ajuns la tenis la amatori, care au fost la baschet la amatori si la cluburi sportive, dar nu a ajuns nici macar unul mai sus.

Si ei ar fi vrut, sau na, o parte din ei ar fi vrut.

Dar e vointa, munca si...talent.

Daca te uiti la ce am postat, cred ca toti copiii care au facut alpinism au facut-o pt ca asta era si pasiunea parintilor.

Si eu am mers la Karate pt ca asta a vrut taica-miu. M-a dus, mi-a placut, am facut, si uite ca acum merg la kickbox.