Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

Clubul "babelor FIV-oase",capitolul 147


Recommended Posts

Piscotel  [flo2] 

Ligiutza fetele de aici sunt neprețuite. E mare lucru bunătatea unor oameni care să te susțină la greu și să înțeleagă prin ce treci. Multe fete au reușit și datorită acestui suport. Bărbații au creierul setat diferit de al nostru pe problema reproducerii, al meu mi-a spus că e uimit să vadă cât de tare doare infertilitatea în cazul unei femei. Și mă susține și înțelege, dar are o cu totul altă atitudine, deși și el are probleme de fertilitate.   

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • Răspunsuri 950
  • Creat
  • Ultimul răspuns

Cei mai activi membri în acest subiect

Cei mai activi membri în acest subiect

Posted Images

Gata Annak, m-am dezmeticit, daca ma mai auziti in urmatoarea perioada cu texte de genul ,,sa plangem in avans ca e gratuit,, sa nu-mi mai faceti galerie!

Ligiutza, draga mea, caci voiam sa ti adresez si tie un mesaj..Am citit ca esti speriata de un alt FIV. Nu stiu cum esti tu , dar iti spun,..si toata familia mea poate sa-ti confime, ca ,daca eu am reusit sa nu ma poticnesc, ORICINE poate..Acum vreo 8-9 ani, dupa ce am terminat facultatea, m-am avantat intr-un domeniu in care iti trebuie nervi tari sa rezisti..Nu numai nervi, dar si noroc sa nimeresti un superior cu care sa poti comunica, bafta pe care eu n-am avut-o, si asa am devenit sclavul ,,de provincie,,. Si am rezistat vreo 4 ani jumatate, dar m-am intors acasa un alt om...Depresiv..cum nu credeam ca poate ajunge cineva..Pe fond nervos am dezvoltat si o frumusete de afectiune daca o pot numi asa...care a incununat depresia mea si a dus-o pe culmile cele mai inalte!! (intre timp m-am vindecat si de asta, Slava Domnului).Norocul me a fost ca sotul ( pe atunci prieten) dar si mama au actionat rapid si am incaput pe mainile unui psihiatru pentru care am avut si o sa am tot respectul ( dupa el , am mai vizitat vreo 2, dar a fost ca si cum vorbeam cu mine in oglinda). Dupa aproape un an de tratament si 5-6 sedinte la psihiatrul mentionat, am inceput sa dau semne ca as vrea sa ies la mal..Cu ajutorul familiei si al celui mai extraordinar barbat pe care l-as fi putut intalni in viata asta,(actualmente sot) ,care mi-a canalizat toata atentia catre un hobby mai vechi al meu , mi-am revenit. Hobbyul a devenit o mica afacere si, usor ,usor, prin prisma lui, am ,,scos capul in lume,,. Am schimbat domeniul, m-am inscris la alta facultate, si mi-am gasit un alt job, total opus ! In plus, in timpul liber, puneam pe picioare mica afacere care s-a dovedit a fi cel mai bun lucru pe care l-am fact vreodata! Dar pentru asta am fost ,,impinsa,, de la spate..n-am crezut ca pot fi in stare de ceva..Cine a trecut prin vreo depresie ,,oficiala,, stie despre ce vorbesc! Ei bine, cu ajutor, am reusit! Si ceva timp a fost cea mai frumoasa si linistita perioada din viata mea! Pana cand norii iar s-au abatut! Si cu 6 luni inainte de nunta am fost instiintata ca AMHul meu e la fel de mare ca stima unui depresiv pentru Sine. Aici a intervenit din nou sotul, din nou familia..si fara sa-mi dau nici eu seama cum, m-am aruncat in valurile primului FIV. Eu, care sustineam ca nu m-as injecta in viata mea cu hormoni sintetici sa-mi stirbesc sanatatea.(deh..acumma gasise pretuitul)

Eh,..si cine credeti voi ca se injecta cu spor la putin timp dupa spusele astea pline de duh ? Cat am jelit la primul FIV v-am mai povestit..mama saraca a crezut , si pe buna stiinta ( a se vedea episodul de mai sus cu depresia )ca nu voi rezista , stiindu-ma atat de sensibila ,ma suna dimineata, la pranz si seara si de 5-6 ori intre aceste intervale. Dar am dus primul Fiv la capat..a urmat si transferul nereusit..l-am dus si pe ala..N-a fost sa fie..dar mama m-a sunat intr-o zi , dupa toate astea sa-mi spuna ca eu sunt eroina ei.

Recunosc , mi-a cam luat piuitul..nu ca nu m-ar complimenta, sunt cel mai rasfatat copil (in curand fac 31 de ani si de cate ori vin in tara,ea insista sa-mi aduca mancarea la pat, ,,ca destul gatesc si ma stresez in Anglia,,) dar abia atunci am realizat cate griji si-a facut pentru mine.

Daca inainte de depresie eram sensibila,..credeti-ma ca acum as putea deveni studiu de caz..la mine daca ridica cineva tonul ma bufneste plansul! Cred ca si un copil de gradinita ar avea mai multa prezenta de spirit decat mine. Dar constatarea ei m-a facut sa-mi dau seama ca ea, sotul meu, familia mea, toti cred in mine..mult mai mult decat cred eu..si poate pe undeva, datorita lor, m-am autodepasit..sa-mi fi spus acum 9 ani ca urmeaza sa trec, si sa mai si ies teafara din toate astea, m-as fi tavalit pe jos de ras!  Cu timpul am devenit mai puternica..normal ca mai am momente in care cred ca ma inec ,dar stiu ca acolo unde am fost acum ceva ani nu voi mai ajunge..e o datorie morala a mea sa merg mai departe, nu numai pentru mine ci si pentru ei..

    Ligiutza..sper ca nu te-ai pierdut printre randuri si nu ai cascat larg la tot romanul meu de aici , am vrut sa sintetizez un pic ( al naiba de pic) doar ca sa intelegi ca oricat de lovit crezi ca esti ,tot timpul poti sa te ridici, pare imposibil, uneori poate chiar este..dar daca unii pot imposibilul, noi de ce nu am putea??

Mi-am imaginat odata ca sunt batrana rau.. . stau langa sotul meu si ii iau mana aspra in mana mea si o mangai usor ,gandindu-ma:,, Doamne, de ce suntem tot singuri si nu am luptat mai mult sa avem copii,,?

 Si apoi era si varianta doi : Intru in camera noastra si il vad pe el dormind, cu mana invaluita protector pe un trup mic si cald, care viseaza si el, pentru ca simte si in vis cat este de iubit . 

Ei..in ce varianta credeti ca am ales sa cred??Desi ma mai zburlesc pe aici , lacrimogen??

Ligiutza,..atata timp cat traim, trebuie sa incercam. ( Velvet, stiu ca esti in colt si ma aprobi). Nu-ti fie frica..frica ne paralizeaza si nu ne lasa sa ne indeplinim visele, iar noi nu vrem asta , nu? Spui ca il ai pe sotul tau..ai prea mult crede-ma..iarta-mi brutalitatea ( culmea, vine din partea uneia tot cu un sot cum rar cred ca mai exista..bun, sa-l pui la rana) altii se au doar pe ei..si cu toate astea reusesc! Noi nu suntem singure..

Tine doar de noi sa trecem de baricada cealalta!

Si haideti ca plec de la masa asta ca intregul personal se uita chioras!  

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Love you back, ladies, în frunte cu șeriful Dea, fără al cărei măturoi multe am sta pe fundul butoiului, precum euglena verde. Apropos, cred că euglena se reproduce asexuat, deci iată o șansă nesperată [:-)))]

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Love you back, ladies, în frunte cu șeriful Dea, fără al cărei măturoi multe am sta pe fundul butoiului, precum euglena verde. Apropos, cred că euglena se reproduce asexuat, deci iată o șansă nesperată [:-)))]

[:-)))]  [:-)))]  [:-)))]

Editat de
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Mia te am citit si nu am cascat....ai trecut prin multe....si ai iesit cu capul sus. Bravo. Acum esti foarte puternica. Stiu ca fiecare incercare peste care treci te fac mai puternica....am avut si eu parte de multe chestii (ca sa nu le zic altfel)...peste care am reusit sa trec bine....doar ca asta cu FIV mi a pus capac....cred ca orice as fii facut si as fii dat gres mi ar fii pus capac....probabil nu am reusit sa imi revin dupa moartea mamei....

Hai sa nu mai fim pesimiste....sa nu ne mai plangem de mila....sa vb de lucruri frumoase....imi pare rau ca v am perturbat

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

    Ligi,nu ai perturbat pe nimeni,de aia e Clubul,sa mai vorbim si de altele...nu doar de proceduri.La odisei nu ne putem baga,la topicurile de barfe ni se da peste nas ca nu avem prunci si sa ne abtinem...aici putem turui cate in luna si-n stele.

    Si apropo,tu nu mai ai mamica...eu o am si ma condamna ca nu adopt si ca arunc banii.Eu nu o condamn ca nu stie ce vorbeste,dar ma doare tare...si-mi trece in final pt ca va am pe voi.

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Anna si Mia, scrieti asa frumos incat v-am citit pe nerasuflate! Am plans si ras in acelasi timp :)

si eu sunt campioana la plans in avans, dar acum incerc sa imi pastrez calmul. Ma chinui sa fac asta, nu-mi iese constant. Astept cu mare frica ziua de vineri sa refac beta. 

Ligiutza, nu esti singura delic. Pe langa minunatul sot, ne ai pe noi. Suntem aici mereu, te sustinem si te intelegem perfect!  [flor]

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Oaspete
Acest subiect este acum închis pentru alte răspunsuri.

×
×
  • Adaugă...