Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

🎉 Alătură-te Comunității Noastre! 🎉

🔹 Membrii înregistrați beneficiază de:

  • ✨ Funcționalități suplimentare
  • 💬 Participare la discuții active
  • 🏆 Puncte pentru tombole lunare cu premii atractive
  • 🗣️ Oportunitatea de a-ți exprima opinia
  • 🤝 Ajutor reciproc între părinți
  • 🎁 Șansa de a câștiga premii

🚀 Ce te oprește?

Clubul "babelor FIV-oase",capitolul 148


Recommended Posts

  • Răspunsuri 980
  • Creat
  • Ultimul răspuns

Cei mai activi membri în acest subiect

Cei mai activi membri în acest subiect

Posted Images

Velvet iti doresc multa fericire....si sa ti se implineasca dorinta cea mare.... [flo2]

 

Pana acum niciun simptom.....de data asta....sotul e mai grijuliu cu mine..se uita sa imi faca toate poftele....ce frumos ....imi place rasfatul acesta...

sper sa tina 9luni [alap]

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Am vrut sa va mai scriu un lucru, tinand cont de discutiile de aici. Sigur, sunt si suntem subiective, fiecare ne stim interesul nostru sau ne lasam inflentate de multe alte aspecte.

Cert este ca viata trece si noi, ca femei, nu mai putem sa ne realizam anumite dorinte. Copilul fiind unul dintre ele. 

Eu am "amanat" mereu momentul ba ca o sa apara Fat-Frumos, ba ca nu am banii, serviciu, ca ajutam pe altii si uitam ca mai am si eu ceva de facut in viata asta. Si uite, am ajuns la 45 ani, cand menstra a inceput sa faca figuri, m-am panicxat si am fugit la doctor. Am facut FIV. Dar sunt cam batrana. am fost intrebata: de ce nu ati venit la 40 macar, mai aveati o sansa. Dupa esecurile initiale, am zis ca rennt, ca nu mai am banii, sunt inglotata pana la gat. Dar iar ma agat de speranta. Ca limita este de 50 ani fara o zi. Oi mai apuca sa am un copil pana atunci?

Nimeni nu ne garanteaza ca un barbat va fi langa noi si maine, cum nici noi nu putem garanta ca mai stam si maine langa el.  Dar copilul il vom avea mereu. Cu cine l-am facut, nu importa! Cred ca daca Dumnezeu ne da sansa sa avem un copil, doi, ne va da si resurse sa il crestem.

Velvet, eu l-am iubit pe fostul enorm. Am stat putin impreuna dar sentimentele au fost puternice. Poate nu ii erau destinate doar lui, poate era si pentru el si pentru ideea de cuplu, familie, nevoia de iubire, afectiune, tot ce implica un doi-intr-unul!. Mi-au trebuit cativa ani sa ma repar. Am mers de-a valma si cu durerea si cu viata lui ostentativ refacuta si cu dorinta de a avea un copil. M-am vindecat cu cicatrici, mi-e greu sa mai am incredere, deschidere spre altcineva, maia les ca intalnesc oameni la fel ca el dar cel putin ceea ce eu pot, fac. Si serviciu, si cursuri, si oi mai vedea ce. 2 ani eram rupta de tot, vedeam doar pustiu in fata ochilor. Dupa esecul FIV-urilor si cu 46, respectiv 47 si 8 luni cat am acum, nu vad decat o viata care se intinde in fata, servici-acasa si tot asa. De aceea incerc. 

Repara-ti sufletul, ranile si gandeste-te la tine. De ce ai nevoie. Ca maine, poimaine poti ramane iar singura. Si iar vei regreta ca  nu ai avut curajul sa ai un copil. Daca ai cu cine, nu mai amana, nu mai gasi explicatii. Daca inca nu te simti pregatita, citeste, fa orice poti si gasesti, si repara-te. Ca viata trece cu un ritm uluitor.

Acum 7 ani, o tipa mi-a zis ca viata intre 40 si 50 de ani trece intr-o clipa si sa fiu atenta cum mi-o traiesc. Au trecut deja 7 si eu ma gandesc unde am fost intre 20 si 47 de ani! Cum au trecut?

Fetelor va imbratisez tare, tare, tare.

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Oaspete
Acest subiect este acum închis pentru alte răspunsuri.

×
×
  • Adaugă...