Citim impreuna Povestea Cameristei

[mihaela_s]

Mersi Fleur, chiar ma gândeam de unde scăderea așa drastică a copiilor născuți sănătoși...in film nu se specifica motivul și in carte probabil nu am ajuns acolo. 

[Marion9]

Ioana, multumesc pentru recomandare!

Am citit cartea, am vazut filmul facut in '90 si serialul....toate mi-au placut foarte mult. In filmul din '90 mi-a placut alegerea personajului Serena Joy, a fost mult mai aproape de ceea ce mi-am imaginat citind cartea.

[Ioana_Pos]

 

 

Ioana, multumesc pentru recomandare! Am citit cartea, am vazut filmul facut in '90 si serialul....toate mi-au placut foarte mult. In filmul din '90 mi-a placut alegerea personajului Serena Joy, a fost mult mai aproape de ceea ce mi-am imaginat citind cartea.

 

Cu placere [flo] (dar recomandarea a fost colectiva)

 

nu stiam ca e si un film. Ia sa il caut. Gasit. Faye Dunaway mi se pare si mie credibila ca Serena. Inca nu am vazut serialul cel nou.

Editat de Septembrie 6, 2017

[danielag]

Am terminat cartea. Nu știu dacă aș vrea să văd filmul, mai ales dacă e bine realizat, sunt unele scene pe care prefer doar să mi le închipui.

 

Scriitura mi-a plăcut mult, Atwood nu-ți dă toate informațiile de la început, trebuie să citești atent, să recompui, e totul ca un puzzle. Planurile temporale intersectate dau mai multă greutate poveștii (”ieri” și ”azi” prezentate tot timpul în contrapunct).

 

Subiectul în schimb e dens, are multe fire care se țes unele din altele:

- Discriminare și oprimare versus libertate (libertate care apare ca noțiune relativă: ”Sunt mai multe feluri de libertate, zicea Mătuşa Lydia. Libertatea să faci un lucru şi cea de a fi eliberat. În vremurile anarhiei, exista şi libertatea să faci diverse lucruri. Acum am fost eliberate. Să nu subestimaţi acest tip de libertate.”, ”Libertatea unui şobolan într-un labirint: e liber cât timp se menţine în interiorul labirintului.”, ”Ce sfidare păcătoasă la adresa Mătuşilor, să te etalezi aşa, câtă libertate! Ca toate celelalte, libertatea e relativă.”)

- Oprimatul devine și el la rândul lui o rotiță în tot mecanismul oprimării (scena linșării bărbatului acuzat de viol, care se dovedește a fi de fapt un deținut politic)

- Modul cum se ajunge la această societate autocrată și paternalistă. Drepturile femeilor sunt pierdute unul câte unul, în virtutea unei siguranțe pe care autoritatea susține că o impune, în condițiile în care povestitoarea ne spune că nu a participat la marșurile de protest (”Eu nu m-am dus la nici unul din marşuri. Luke a zis că ar fi inutil şi că trebuie să mă gândesc la ei, la el şi la ea, la familia mea.”)

- Eroina povestitoarei (Moira) devine o anti-eroină (e înfrântă de sistem)

- Dacă citim infertilitatea generalizată ca un ”deficit” de resurse, ne-am fi așteptat ca posesoarele acestor resurse (femeile fertile) să fie bine tratate de către societate. Partea interesantă este că ele nu au nici un control asupra lor în această societate, fiind controlate de către bărbați, care pot să dicteze ce au voie să facă, cu cine și în ce condiții. Dacă erai o cameristă erai obligată să fii fertilizată în cadrul unei ceremonii stricte, dar nu te puteai culca cu comandantul tău, sau cu oricare alt bărbat, în nici o altă condiție. De unde tragem concluzia că în societate e important cine controlează, nu cine deține ”resursa”.

[danielag]

Fiecare vede in felul sau, in functie de bagajul emotional. 

Un posibil viitor ca in carte nu poate fi altceva decat o involutie. Asa ceva nu este posibil, nu dupa enormul salt facut de omenire in ultimele decenii.

 

PS.

Fertilizarea in vitro este solutia pe care o vad eu. Nu e o solutie mult mai viabila decat toate balariile din carte?

 

“Inseminarea artificială” și “clinicile de fertilizare” erau privite ca păgâne în societatea respectivă și au fost scoase în afara legii. A rămas ca singură metodă acceptabilă metoda ”mamelor suplinitoare”, singura acceptată de Vechiul Testament.

 

Deci degeaba ai acces la un moment dat la tehnici noi, dacă ele sunt declarate indezirabile de statul respectiv (sunt sigură că sunt state islamice astăzi unde nu se practică inseminare / fertilizare in vitro, deși tehnica este disponibilă și acolo, dar nu este aprobată de către statul teocrat).

[antmil]

Luata ca total, cartea socheaza insa daca iei fiecare situatie in parte si o separi de "tot", devine extrem de plauzibil si pare relativ inocent. 

 

Edit sa adaug: termenii folositi in carte sint total opusul la ceea ce gindim: "Angels/Ingeri" pentru temniceri...cam ca "valori traditionale" ceea ce se traduce printr-o reintoarcere la o viata unde femeia nu are valoare propriu zisa ("doublespeak" din 1984).

Editat de Septembrie 6, 2017

[danielag]

Apropo de drepturi și libertăți, am văzut un interviu cu Margaret Atwood adineauri și spunea că am putea vedea societăți ca cea descrisă de ea în Povestea Cameristei mai ales din perspectiva faptului că societatea actuală își privește drepturile ca pe ceva firesc (”for granted” zice ea) și în marea majoritate a ei, societatea n-a luptat pentru drepturile respective, nu are exercițiul acestei lupte. 

[Mik]

Gasesc stilul foarte precis si cinematografic. Imi place forma, subiectul (daca mi l-ar povesti cineva). Aseara am blocat pe episodul la cimitir si nu pot trece mai departe. C'est insoutanable.

[Ioana_Pos]

 

 

Dacă citim infertilitatea generalizată ca un ”deficit” de resurse, ne-am fi așteptat ca posesoarele acestor resurse (femeile fertile) să fie bine tratate de către societate. Partea interesantă este că ele nu au nici un control asupra lor în această societate, fiind controlate de către bărbați, care pot să dicteze ce au voie să facă, cu cine și în ce condiții. Dacă erai o cameristă erai obligată să fii fertilizată în cadrul unei ceremonii stricte, dar nu te puteai culca cu comandantul tău, sau cu oricare alt bărbat, în nici o altă condiție. De unde tragem concluzia că în societate e important cine controlează, nu cine deține ”resursa”.

 

Pai ele nu detineau resursa, ci erau resursa. Atata timp cat nu aveau control asupra niciunui lucru, nici macar a propriului corp, nu putem zice ca detineau ceva. Zic eu.

[danielag]

Pai ele nu detineau resursa, ci erau resursa. Atata timp cat nu aveau control asupra niciunui lucru, nici macar a propriului corp, nu putem zice ca detineau ceva. Zic eu.

 

Eu ziceam din punct de vedere conceptual, conform cu drepturile din societatea în care trăim acum :).

 

E aceeași poveste ca cea cu resursele din teritoriile exploatate în diverse timpuri de diverse imperii (de ex. condimentele din Orientul Mijlociu, diamantele din Africa etc. etc. etc.). Populațiile băștinașe aveau resursa, dar resursa era controlată în mod artificial de alții. Poți să spui că populațiile din Orientul Mijlociu nu dețineau resursa doar pentru că alții s-au hotărât să o controleze și să o exploateze?  Conform drepturilor universale așa cum le cunoaștem acum, ele dețineau cu siguranță resursa, eu așa zic.