Dacă un copil nu-şi vede niciodată părinţii citind, nici el n-o va face

[redactor]

Imi place mult ce spune Cartarescu.

 

Desi, trebuie sa recunosc, copilul meu adolescent nu citeste decat cartile de scoala. Si compune muzica. Desi eu citesc, nu am reusit sa il fac si pe copilul meu sa ia cartile in mana. Eu cred ca generatia actuala are o alta modalitate de a se culturaliza. Prin muzica, prin arte vizuale. Desigur si prin citit - insa acum copiii au mult mai multe optiuni.

 

 

Ce rol (mai) joacă literatura în viaţa copiilor, a tinerilor astăzi?

 

Nu sunt dintre cei care cred că azi se citeşte mai puţin. Mi se pare un mit că altădată toată lumea citea. În comunism, e drept, se citea ceva mai mult (dar şi mai superficial) pentru că nu existau alte mijloace de divertisment. Dar numărul celor care citesc a rămas constant. Copiii au multe mijloace de distracţie azi, dar cărţile rămân unul dintre ele. Se publică şi se cumpără enorm de multe cărţi pentru copii, e o industrie întreagă. Ar fi absurd să ne gândim că aceste cărţi nu sunt citite.

Cum facem să îi apropiem mai mult de lumea cărţilor într-o lume acaparată de tehnologii?

 

Nu prin constrângere, ci prin exemplu personal. Dacă un copil nu-şi vede niciodată părinţii citind, nici el n-o va face. Apoi, prin entuziasmul celor care le vorbesc despre cărţi. Prin aducerea lor la evenimente culturale. Sunt multe feluri neinvazive şi necoercitive de a-i deschide unui copil lumea cărţilor.

Ce cărţi v-au marcat copilăria? Şi ce cărţi credeţi că n-ar trebui să lipsească din biblioteca unui copil sau adolescent?

Două dintre ele, pe care le-am făcut ferfeniţă de atâta citit: „Toate pânzele sus!” de Radu Tudoran şi „Contele de Monte-Cristo” a lui Al. Dumas. Mai citeam cu pasiune şi „Winnetou” de Karl May.

 

Cărţile ne pot fi, de foarte multe ori, cei mai buni învăţători. Cum facem să readucem literatura adevărată, cărţile valoroase în şcoală - într-un sistem care pare să-şi propună să îngreuneze accesul copiilor la adevărata educaţie?

E o discuţie foarte complexă, căci în acest moment nu ştim să definim bine scopul educaţiei. Se confruntă un punct de vedere naţionalist şi tradiţionalist, care favorizează autorii canonici mai vechi, uneori indigeşti şi chiar de neînţeles pentru copiii de azi, şi unul populist şi funcţionalist, care pune accentul pe plăcerea lecturii în detrimentul istoricităţii şi etnicităţii. interviul complet aici

[Pepco]

o mare parte dintre copiii romani nu citesc pentru ca situatia materiala nu le permite. cartile nu tin de foame.

[redactor]

Pepco - dar nu  mai exista biblioteci in Romania? Acolo cartile nu costa nimic. 

Nu cred ca ROmania e o tara atat de saraca incat cartile sunt un obiect de lux.

[Marox]

o mare parte dintre copiii romani nu citesc pentru ca situatia materiala nu le permite. cartile nu tin de foame.

Nu mai exista biblioteci in România? Nu mai exista anticariate?

 

Cartarescu este un om din generatia noastra, 40-50 ani. Cartile au reprezentat o evadare din griul comunist. La ce visam...la cresterea productiei la hectar? Nu, mai bine la reginele lui Dumas. Dar copiii de azi nu mai au timp sa viseze, sa-si imagineze eroii unui roman. Imediat "gugalesc" si afla tot, inclusiv ce filme s-au facut dupa un roman si atunci care-i interesul sa-l termine cind intr-o ora jumate au vazut toata actiunea?

 

Romanele lui Jules Verne sint un big NO, caci prea plictisitoare cu decrierile lor. Ce importanta pentru ei ca noi am invatat geografia dupa ele? Ei se duc pe Google Earth si vad cum arata pampasul.

 

Ciresarii? Pfuiii...Scris in anii 50. Karl May? Serios? Citi adulti mai citesc astazi romane scrise in secolul XIX?

 

Si totusi tinerii citesc. Carti moderne, unele, (majoritatea) fara pretentii literare. Recomandarea prietenilor tine mai mult decit cea a parintilor. Harry Potter (ce are deja 20 ani de la aparitie!), Hunger Games, faintaisy, Jurnalul unui pusti, Cabana magica. Cartea preferata a fii'mi e Phoneplay, scrisa de o adolescenta de 17 ani si publicata intii pe Wattpad.

 

Reteta de succes: carti scurte, in mai multe volume, multe dialoguri, fara descrieri, stil simplu fara arabescuri si alert.

[redactor]

foarte bine ai spus Marox.

 

Eu am fost asaltata de carti pentru Andrei de la rudele din Romania - cu colectiile Jules Verne si alte romane de pe vremuri - insa dupa ce m-am rugat la el sa le citeasca si a incercat de multe ori mi-a spus ca sunt depasite si boring.

 

Vremurile se shimba, informatiile evolueaza, copiii se schimba.

La fel si oferta de cultura pentru ei - ia alte forme.

[oana_s]

 

Si totusi tinerii citesc. Carti moderne, unele, (majoritatea) fara pretentii literare. Recomandarea prietenilor tine mai mult decit cea a parintilor. Harry Potter (ce are deja 20 ani de la aparitie!), Hunger Games, faintaisy, Jurnalul unui pusti, Cabana magica. Cartea preferata a fii'mi e Phoneplay, scrisa de o adolescenta de 17 ani si publicata intii pe Wattpad.

 

Reteta de succes: carti scurte, in mai multe volume, multe dialoguri, fara descrieri, stil simplu fara arabescuri si alert.

Asta imi aduce aminte de ce ne-a zis la vremea ei invatatoarea fiica-mii, nu conteaza ce citesc, daca va convine sau nu, dar lasa-i sa citeasca.

[mianda]

 Jules Verne nici mie nu mi-a placut. Am avut nenumarate tentative, dar niciodata finalizate. Iar eu sunt din generatia lui Cartarescu.  [:-)))] Asta nu inseamna ca nu mi-am chinuit copilul cu Ciresarii, Legendele Olimpului si multe, multe altele.

Editat de Octombrie 27, 2017

[Marox]

Asta imi aduce aminte de ce ne-a zis la vremea ei invatatoarea fiica-mii, nu conteaza ce citesc, daca va convine sau nu, dar lasa-i sa citeasca.

Dupa ce am inteles si eu ca nu se termina lumea daca ii las sa citeasca benzi desenate sau manga atmosfera (culturala) in casa a fost mult mai calma.

 

Fii'miu are 14 ani si in afara de astea desenate si de cartile impuse de scoala nu mai citea mare lucru. Din cind in cind venea la mine si-mi cerea cite o carte. I-am propus "Micul Lord" - plictistor. "Tom Sawyer"-idem. "Cei 3 muschetari"-niet. Am trecut la "2 ani de vacanta", cica l-a citit. Apoi i-am propus Agatha Christie. Cred ca a trecut (ca trenul) prin "Crima in Orient Express", dar altul n-a mai vrut. Exbrayat-esec.

 

Bref, dupa alte incercari nereusite, pina la urma m-am plictisit si i-am dat o carte despre 11 septembrie. Nu e un roman, ci o non-fictiune unde relateaza ora cu ora ce s-a intimplat in ziua aia. Ei bine, in 3 zile, in vacanta de vara, l-a terminat. Nu-mi venea sa cred! I-am dat apoi alte carti de acelasi fel, scrise de jurnalisti - despre scoala, somaj, "infernul celor bogati", "a year in the merde". De fapt, aproape tot ce nu e fictiune, citeste. Vad ca a inceput sa citeasca si "L'Express". Asa ca, din experienta spun ca nu trebuie sa ne suparam daca la 13 ani nu citeste "Shogun", ci sa-i oferim mai multe alternative, nu se stie unde isi va gasi interesul.

[viviana]

Mircea Cartarescu are 62 de ani. Ca sa nu il mai fixam pe la 40-50 de ani.

 

 

[mianda]

Mircea Cartarescu are 62 de ani. Ca sa nu il mai fixam pe la 40-50 de ani.

N-as fi crezut! Acum am cautat si eu pe Wikipedia. Este nascut la 1 iunie 1956 (61ani). nu-si arata varsta. Confirma ceea ce se spune, cum ca la barbati 10,15 ani nici nu se simt.