Cum raspundem crizelor de nervi ale adolescentilor

[Luna75]

La mine inca liniste totala,insa astept crizele aferente,se apropie de 14.

[ingridnen]

Hop si eu....

Fi-miu are 15 ani jumate si eu sant dusmanul indiscret :)

Nu povesteste mai nimic, foarte rar e dispus la discutii (si atunci profit).

E vesnic pe telefon, whatsapp, youtube etc., raspunde obraznic. La ordinea de zi sant "lasa-ma in pace" si "taci din gura".

 

Mie cel mai mult mi-e teama de anturaj, de idei tampite, glume proaste etc. Este o varsta cand nu-l mai poti controla ce face in timpul liber. Incerc sa-i deschid ochii dar am senzatia ca vorbesc la pereti. Sant expirata, penibila etc pentru el....

 

Ceva sfaturi de la mame de baieti ?

 

Ingrid

[michelle-usa]

 

 

Ceva sfaturi de la mame de baieti ?

 

Ingrid

 

sfatul meu e sa te rogi, pt el sa fie safe, sa ia decizii bune...si pt tine pt rabdare.

 

al meu are aproape 15 ani. mereu are ceva de spus, o replica de dat dar consider ca e ceva normal atita timp cat nu vorbeste urit si pastreaza limitele respectului.

nu are anturaj, nu are timp liber necotrolat, telefonul, computerul sunt f limitate pe timpul scoli.

acum a inceput clasa 9-a , liceul e f greu, notele conteaza asa ca din pacate nu va avea timp liber...

stam f mult de vorba ii repetam  saptaminal sa stea departe de cei cu probleme, droguri etc...

i-am spus ce sa zica cand e pus in diferite situatii...am facut chiar scenarii.

vorbim despre ce se intimpla la scoala dar  mai aflu si din alte surse ce se intimpla pe acolo. 

Editat de August 7, 2018

[Cris_N]

Oameni in devenire. Asta sunt adolescentii nostri. Si ca au 10 sau 12 sau 14 sau 16 sau intre sunt personalitati care pornind de la baza genetica pe care o au incep sa se modeleze prin relatiile interpersonale, mediul social in care se desfasoara activitatile lor. Familia are primul impact. Apoi va veni scoala, colegii, profesorii, apoi orice fac in afara acestora . Spre deosebire de noi un impact major il au acum activitatile desfasurate in mediul virtual, fie retele de socializare sau pur si simplu navigare pe internet via multiple aplicatii disponibile.

 

Culeg informatii care uneori sunt atat de contradictorii cu ceea ce stiau de acasa, de modul de raportare al adultilor la problemele actuale incat nu stiu sa le gestioneze. Daca se raporteaza la cum se manifesta si gandesc adolescentii pe care ei ii cunosc, daca se raporteaza la ceea ce le explicam acasa, sau ce li se explica la scoala, daca se raporteaza la ceea ce vad online.. Intr-un cuvant sunt bombardati de informatii valide sau nu.

 

Pe langa toate aceste dileme vine furtuna hormonala care le da peste cap orice sistem ar putea sa isi creeze.

 

Sunt astfel adolescenti care gestioneaza corect toate aceste probleme. Si altii care nu fac fata. Au fond foarte bun,se dezvola f bine dar vor apare scantei.

 

Am o adolescenta si una in preadolescenta.

 

Adolescenta a avut momente "furtunoase" intai cu mine . Apoi cu tatal ei. E in proces de calmare :) . De la neinteles, comentarii "pe text" si iesiri "furtunoase" din camera la lacrimi si regrete. Le-a avut pe toate. Am adoptat atitudinea de mama prietena sau mama severa in functie de nivelul iesirilor. Am stat mult de vorba si asa am ajuns la concluziile din primele paragrafe. Si am discutat orice cu ea. In primul rand punand accent pe incredere, pe faptul ca orice ar spune si ar face , orice ganduri ar avea poate sa le spuna fara sa se simta judecata sau criticata. Cercetand in paralel modurile noi de raportare la societate, citind carti si articole despre mediile in care se "invart" tinerii adolescenti. Dand exemple pe care la prima vedere nu le agrea , "certandu-ne" si incheind cu imbratisari si reconfirmari si incurajari. Si mai ales incercand sa cobor de la adunt la adolescent ca maniera de a gandi si actiona. Orice ar deveni, orice ar gandi, orice ar alege stie ca ii sunt mereu aproape si o voi sprijni.

Preadolescenta a asistat de cele mai multe ori la discutiile acestea. Poate va avea si ea aceleasi trairi sau poate altele, fiind la randul ei o personalitate diferita si un om diferit :).

Cu tatal inca mai au neintelegeri. Poate pentru ca adultul din el se raporteaza la "iesirile" si cuvintele lor ca si cum ar avea de a face cu un alt adult. 

 

Nu este o lupta. Este o evolutie a lor si a noastra. Eu simt ca m-am dezvoltat la fel de mult alaturi de ele. Simt ca parte din prejudecati pe care poate le aveam nu mai exista. Am inteles altfel lumea si nu e rau deloc.

 

nota: la scoala nici una nu a avut probleme niciodata . Una a teminat gimnaziul cu 10 fara sa ii pun nici un fel de presiune, este pasionata de citit si de educat , invata mereu singura lucruri noi, este autodidacta si ambitioasa. Cealalata a terminat primara la fel fara probleme. Le -am fost alaturi daca mi-au cerut ajutorul, m-am implicat in proiecte scolare daca au vrut, le-am pus la dispozitie lucrurile pe care le-au simtit ca sunt pasiuni si relaxare.

 

Si inca ceva . Cred sincer ca nu este suficient doar sa te rogi...

[ingridnen]

cred ca fetele sant mai predispuse la dialog.

Baietii nu prea....majoritatea. Am senzatia ca imi racesc gura degeaba.

Michelle are dreptate, nu ramane decat sa te rogi sa fie totul bine.

 

Cu controlul e mai greu de la o anumita varsta, noi lucram, el e in vacanta trei luni. In casa nu-l poti inchide (desi uneori sta toata ziua pe calculator).

Avem si noi concedii, dar mai mult de 3-4 saptamani in aceste trei luni nu se poate.

 

Sa auzim de bine !

 

Ingrid

[anja]

Sper ca ati glumit cu rugatul, nu????

 

Ingrid, eu sunt cam in aceeasi barca cu tine, dar la puterea a doua, adica am doi adolescenti de 15 ani juma, acasa:))) 

 

Rabdarea este cheia...si sa renunti la cicaleala si discutii inutile..Am hotarat sa inchid ochii la multe lucruri, uneori chiar iesiri furtunoase. Important ca ei sa inteleaga ca suntem acolo pt ei si ii iubum si ii sustinem indiferent de ce se intampla, dar ca exista o conduita a fiecarei familii, pe care toti tb sa o respectam., ca suntem prieteni dar mai ales ca noi suntem parinti si ei inca ne sunt copii. Incerc sa ii fac sa inteleaga cat  de important este sa invate sa gandeasca siguri, sa judece de 10 ori pana fac un lucru, sa fie mereu in control, sa nu se ia dupa altii..

 

Eu nu as renunta la incecarea de a vb cu ei...Daca ii pisalogesc, imediat imi spun ca stiu ce o sa zic, si ca nu are rost sa mai zic:))) insa ii antrenez in discutii despre colegi, despre ce li se intampla la scoala sau ce se intampla in lume, si atunci se pornesc sa imi povesteasca.

 

Despre vacanta, nu prea avem ce face, tot vor sta pe youtube:)) asa ca tb sa facem un compromis:))) ca sa mai minimizez timpul pierdut,  i-am lasat sa isi gateasca,cand ziceau ca sunt plictsiti le-am sugerat tot felul de activitati cu prietenii: pescuit/piscina/tenis/baschet/film, am avut tot felul de copii care au stat la noi peste zi si noapte, si in plus, le-am dat tema de vacanta: sa citeasca, sa repete la pian si sa faca in plus la matematica:))))

[Letitia1]

Ce baieti mari ai Anja! Ma gindeam ca au vreo 12 ani! Ma mir ca te mai asculta la virsta asta cu repetatul la pian, cititul, matematica! [fal] Felicitari!

[michelle-usa]

Sper ca ati glumit cu rugatul, nu????

 

nu, cum sa glumesc!!!

dar si restul...cam tot ce ai spus si tu in mesajul tau....vorbit, rabdare…

 

si al meu a avut "teme" in vacanta...altfel ar fi stat pe youtube si fortnite non stop

[Collins20]

nu, cum sa glumesc!!!

dar si restul...cam tot ce ai spus si tu in mesajul tau....vorbit, rabdare…

 

si al meu a avut "teme" in vacanta...altfel ar fi stat pe youtube si fortnite non stop

 

Bine, dar in afara de youtube si fort.. trebuie sa ii oferi variante .

[mianda]

Bine, dar in afara de youtube si fort.. trebuie sa ii oferi variante .

Foarte adevarat, insa alte variante costa in general timp si bani. Cunosc destui parinti care nu sunt dispusi sa faca aceste investitii in copiii lor.