De ce m-am bucurat ca baiatul meu nu a fost ales seful elevilor

[redactor]

da confirm, cei mai scortosi nu sunt profesorii englezi - de fapt ei sunt cei mai grozavi, deschisi la minte, plini de glume, corecti. La scoala copilul meu cei mai scortosi sunt profesorii greci si canadieni.

[Alexia27]

Deci, daca inteleg bine, copiii au 75% din "valoarea" votului, profesorii 25% si directoarea drept de veto. Adica, un fel de hai sa ne prefacem ca tinem cont de toti, da numai cat alegeti cum vreau eu.

[miriama]

Am citit pe aici si inteleg foarte bine ce povesteste redactor, desi eu nu as fi fost fericita. Dimpotriva, mi-as fi pus mari semne de intrebare.

 

Fara sa fiu in vreun fel rasista, nationalista sau partinitoare, sa va povestesc despre noi: in clasa a 9-a si a 10-a (Year 10-11 in sistem britanic), fata mea a mers la o scoala, buna de altfel ca si rezultate, in care nu britanicii si nici europenii erau majoritari. Era jale mare daca fetele nu aveau parul strans in coada, sau sosetele erau albe si nu negre....

 

Fata mea e o minte sclipitoare, ambitioasa, muncitoare cu o inteligenta si memorie peste medie, care deseori ridica provocari profesorilor (nah, orice cioara isi lauda puiul, dar va spun asta ca sa intelegi contextul  ), si la sfarsitul anului se dadeau diplome pentru elevii care meritau pentru rezultate, evolutie, harnicie etc. Acestea sunt importante sa fie scrise in CV pentru aplicatii la universitaati. Ea avea cele mai mari note, cel mai bun parcurs, la sedinte toti profesorii o calificau ca "excellent", si totusi la diplome n-a primit nimic, la nici un subiect, la nici un capitol. Toate diplomele au fost oferite celor majoritari. Pana cand, a venit si m-a intrebat "mami, dar unii meritau diplome, dar unii nu, absolut deloc, eu totusi n-am primit nimic, cum or fi socotit". Nu va spun ce greu mi-a fost sa explic ca dreptatea nu e intotdeauna dreapta, si ca e o notiune abstracta. N-a mai pomenit nimic, dar dezamagirea ei nu s-a atenuat.

 

In clasa a 11-a, am mutat-o intr-o scoala britanica, unde totul era complet diferit in abordare. Erau acceptati si cei cu parul lung, dar decent, si cele vopsite dar in culori rezonabile, nu verde, roz, si cei cu barba de 1 mm, si cele cu unghii vopsite discret.... La sfarsitul anului fata mea a luat toate diplomele posibile, la toate subiectele pe care le studia dar si pe cea de cel mai bun student al anului. Intr-o scoala in care de-abia venise, unde n-o cunostea nimeni de dinainte, unde si-a luat singura avant si s-a impus. Si a fost recunoscuta. Se acorda valoare valorii! Si erau in scoala si membri din familia prezidentiala. Ce vreau sa spun este ca sunt mentalitati si tipologii inchistate, ca sa nu le spun inguste, ca sunt unii care ajunsi in functii inalte li se pare lor ca le stiu pe toate si pot decide distrugand increderea in sine si in cei din jur, evolutia, iesirea din tipare.

 

Asta e povestea noastra, asa ca inteleg prea bine ce e in scoala despre care spune redactor.

[redactor]

Am citit pe aici si inteleg foarte bine ce povesteste redactor, desi eu nu as fi fost fericita. Dimpotriva, mi-as fi pus mari semne de intrebare.

 

>>>

 

DIn experienta mea in diverse tari am ajuns oarecum la 'intelepciunea calmanta" ca ... mai peste tot oamenii sunt la fel. Nedreptati sunt si in tarile sofistificate, si in tarile in curs de dezvoltare. Oamenii sunt peste tot la fel, au aceleasi umbre de caracter sau piscuri de suflet... eu insa am incercat sa imi invat copilul sa nu vada unele nedretati ca fiind adversitati in drumul lui ci momente in care invata ceva. Fie ca acel lucru este despre caracterul oamenilor, fie despre el insusi.

EU nu am considerata ca al meu copil a fost ne-indreptatit ci m-am gandit ca a fost un moment care l-a facut mai puternic.   [flo2]

[dana vio]

Eu zic ca de aici poate invata sa-si adapteze speech-ul / atitudinea in functie de interlocutorul pe care doreste sa-l impresioneze in principal.  [flo2]

[miriama]

Am citit pe aici si inteleg foarte bine ce povesteste redactor, desi eu nu as fi fost fericita. Dimpotriva, mi-as fi pus mari semne de intrebare.

 

>>>

 

DIn experienta mea in diverse tari am ajuns oarecum la 'intelepciunea calmanta" ca ... mai peste tot oamenii sunt la fel. Nedreptati sunt si in tarile sofistificate, si in tarile in curs de dezvoltare. Oamenii sunt peste tot la fel, au aceleasi umbre de caracter sau piscuri de suflet... eu insa am incercat sa imi invat copilul sa nu vada unele nedretati ca fiind adversitati in drumul lui ci momente in care invata ceva. Fie ca acel lucru este despre caracterul oamenilor, fie despre el insusi.

EU nu am considerata ca al meu copil a fost ne-indreptatit ci m-am gandit ca a fost un moment care l-a facut mai puternic.   [flo2]

 

Ma rog, eu nu vad cum o nedreptate te poate face mai puternic. O infrangere da! Dar o nedreptate? Te poate face mai ambitios, te poate invata sa joci teatru si sa spui oamenilor ce vor sa auda, dar cu siguranta iti produce dezamagire si lehamite. Ca nu intotdeauna e oportun sa o arati, asta e alta discutie, dar nu inseamna ca te face mai puternic. 

[viviana]

Fiecare persoana reactioneaza la nedreptati in felul ei propriu. Si aici nu exista nimic de comentat.

 

Nu exista o reteta universala ci numai reteta proprie prin care fiecare reuseste sa inteleaga si sa tolereze anumite situatii dificile.

[anja]

Abia acum am vazut subiectul.

Felicitari Mirela pentru Andrei si pentru creativitatea si determinarea [flo2] . Ca si tine cred ca premiul in sine este mai putin important decat drumul spre premiu.