Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

A la recherche du π trouve


Recommended Posts

  • Răspunsuri 705
  • Creat
  • Ultimul răspuns

Cei mai activi membri în acest subiect

Cei mai activi membri în acest subiect

Posted Images

 

 

de la mine s-a vazut un pic altfel: - copilul a fost invatat asa din cauza atitudinii partinitoare a politiei in fata unei persoane de culoare (pe cel de la care a pornit discutia nu l-au crezut ca voia sa intre pe geam in propria-i casa) - medic transgender - dap, faina faza! - n-am vazut acolo tipar patriarhal, ci o atitudine de prietenie (refuzata), incerca s-o determine sa nu se faca de minune, nu o trimitea la cratita - partea asta cred ca mi-a scapat, desi am vazut episodul cu infarctul

 

1. Nu vad unde difera ce am zis eu ;) Parintii albi nu isi invata copiii sa tina mainile la vedere daca ii opreste politia pe strada.

 

3. Mda, dar nu isi arata asa grija fata de Karev, de ex. Ptr ca nu e ok ca o femeie sa bea cu prietenii si sa fie mahmura, nu? Nu e lady-like. Pana la urma internii aia nu faceau misto de April ci cu ea.

 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Va multumesc de sfaturi. O voi sustine cat si cum pot!

Anja, multa putere prietenei tale!

 

cancerul de san cu afectare mamelonara se numeste boala Paget; prognosticul e in functie de prezenta sau absenta unei tumori palpabile in san, pe langa afectarea mamelonara.

Mianna, dupa mamo si eco nu mai are alte tumori la sani..insa stiu si eu... cum v-am zis, nu am crezut o clipa...

Hai ca am gugalit.. mi se face rau... nici nu pot sa citesc...

Editat de
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Va multumesc de sfaturi. O voi sustine cat si cum pot!

Mianna, dupa mamo si eco nu mai are alte tumori la sani..insa stiu si eu... cum v-am zis, nu am crezut o clipa...

Hai ca am gugalit.. mi se face rau... nici nu pot sa citesc...

 

anja, multa sanatate prietenei tale.

stiu e shocul care il ai cidn primesti astfel de vesti, dar sa stii ca nu e pronosticul asa de intunecat , mai ales daca nu are alte tumori.

probabil e stagiu mic si  cu tratament, operatie/sau fara...va fi ok.

am avut la biserica , citeva prietene cu cancer la san, la unele nici operatie radical nu a fost nevoie...la altele nu a fost nevoie de chemo...deci depinde de stagiu.

  

conteaza mult sa fie sustinuta, incurajata...sa fie spiritual strong. asta o va ajuta si influenta f mult mult pozitiv. 

 

Doamne ajuta !

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

hallo doamnelor

 

 

vine primavara? sau incepe iarna din nou?  [il]

 

cum mai sunteti voi? nu am intrat de multa vreme aici, sper ca sunteti bine cu totii si ati intinerit. 

 

nu stiu cum sa spun, asa ca voi spune direct. de curand mama mea a plecat spre alte zari. 

si-a dorit sa moara, de cateva luni numai asta spunea cand telefonam cu ea, ne asteptam sa se intample, partea buna e,  ca nu a fost la pat decat  vre-o trei zile, trei zile in care a primit morfina si s-a stins in pace cu zambetul pe buze. eu am ajuns la ea cu cateva ore inainte sa moara, i-am spus ca poate sa plece, ca nu trebuia sa ma astepte. 

tata a fost tare, neasteptat de tare, ma asteptam sa faca urat, dar era foarte impacat cu toata situatia. 

asta este viata..... pentru mine despartirea de mama nu a fost asa de grea, nu stiu de ce.... stiu ca acuma e bine, e libera, nu mai are dureri, e mai bine asa pentru ea. 

 

 

 

sa aveti parte numai de bine.  [il]

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

1. Nu vad unde difera ce am zis eu ;) Parintii albi nu isi invata copiii sa tina mainile la vedere daca ii opreste politia pe strada.

 

3. Mda, dar nu isi arata asa grija fata de Karev, de ex. Ptr ca nu e ok ca o femeie sa bea cu prietenii si sa fie mahmura, nu? Nu e lady-like. Pana la urma internii aia nu faceau misto de April ci cu ea.

1. pai da, da' asta pentru mine nu-i o chestie care sa-mi placa

 

3. discutia de la "impinge tava" ti s-a parut misto cu ea, nu de ea? (e drept ca la tema asta-s subiectiva in urma recentelor experiente proprii, cand am apreciat la maxim ca am prieteni corespunzatori - chit ca nu mi-a facut niciunul vreun copil [:)] ). baut cu prietenii e ceea ce au facut multi dinre ei cand ieseau la barul de langa spital, ce a facut ea a fost nitel mai mult.

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Am scris si eu un mesaj de sustinere pentru Anja si prietena ei dar vad ca nu s-a postat.

Ziceam ca am o prietena de familie operata acum mai bine de 30 de ani si sora ei, la fel, operata mai demult ca ea, si sunt amandoua ok, fara recidive, isi cresc nepotii.

 

Sunt obosita si fara chef. Zilele trecute a nins iar la noi, imi luasem ieri o zi de concediu (mda, concediu dupa vacanta de o saptamana... avem un anumit nr de zile personale si trebuie sa le consumam) si dimineata totul era alb. Cum n-aveam chef sa deszapezesc masina la 7, am tinut si copilul acasa. Asa ca azi tot obosita sunt....

 

Voiam sa scriu si parerea mea despre amintirile diferite despre acelasi eveniment (nu am citit nimic despre efectul Mandela). Carteziana ce sunt, cred ca intotdeauna ezista o explicatie. Creierul nu e un aparat de filmat, nu inregistreaza fidel ci selectiv, in functie de ce ne intereseaza pe fiecare, la ce reactionam mai intens, de ex. vizual sau auditiv, olfactiv, etc. Asa ca e cu totul normal ca doua sau mai multe persoane sa si aminteasca diferit evenimente la care au fost de fata impreuna. Si mai cred ca creierul poate sterge amintiri intregi, cu cauza sau fara, poate total aleatoriu. Cred ca suntem cu toti de acord ca evenimentele marcante raman in memorie mult timp, chiar toata viata si inregistrezi fara sa vrei toate detaliile, si cele nesemnificative. De ce n-ar fi la fel si invers, ceea ce creierul percepe ca nesemnificativ, sterge dupa o perioada, chiar total. 

Eu am goluri maaari de memorie. Imi povesteau parintii de ex despre calatoriile noastre in Europa, facute cand eu aveam intre 10 si 14 ani. Foarte foarte putin imi amintesc, am facut distante mari in timp scurt, am vizitat orase si tari la rand si la varsta aia si prea putin interesata fiind, am ramas dupa ani cu foarte putin franturi de amintiri. Parisul de ex., e intr-o mare nebuloasa. In loc de turnul Eiffel samd imi amintesc de un mare magazin de unde mi-au cumparat ai mei blugi si tricouri. Amsterdamul? nimic, desi am trecut prin el. 

Cred ca memoria are viata ei proprie desi face parte din noi.

Si desi fiziciana de formatie, nu cred in universuri paralele. Chiar daca ar exista, s-ar intersecta, cum? Si chiar daca s-ar intersecta, cat de des ar face-o incat sa depanam impreuna amintiri comune dar din universuri diferite?

 

AM scris o poliloghie, se vede ca am pauza si nimic de corectat.

 

A, imi place ideea cu fi-urile si epsiloanele si alte litere grecesti, pentru ca fiecare are o simbolistica si o istorie in spate. Abia astept sa trecem la miu, sigma si altele.

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Oaspete
Acest subiect este acum închis pentru alte răspunsuri.

×
×
  • Adaugă...