Sunteti influentabili???

[bobocel_07]

In relatia cu partenerul atunci cand vi se pare ca totul merge ok din punctul vostru de vedere, si vine cineva din afara si spune vai dar nu este deloc bine ceea ce face , nu are un comportament adecvat sau nu imi place ca nu te ajuta in casa sau mai stiu eu alte exemple care sa il puna intr-o lumina proasta.Si atunci ce faceti ignorati parerea celui care afirma toate astea sau va puneti niste semne de intrebare influentat fiind de persoana respectiva desi este normal ca relatiile sa fie diferite de la cuplu la cuplu.Nu se poate sa nu vina cineva sa spuna ca nu ii place ce face indiferent daca este mama, soacra, prietena sau vecina de la scara si atunci ce faceti incepeti sa vedeti cu alti ochi persoana de langa voi sau va ganditi ca fiecare om are comportamentul diferit si atat timp cat nu va afecteaza asta si vi se pare ok nu va intereseaza alte pareri. alexia_07

[babyblue]

Eu am facut niste greseli in trecut, la capitolul asta...si concluzia mea este ca fiecare trebuie sa-si traiasca viata asa cum pofteste, pentru ca oricum parerea altora nu prea te ajuta (ma refer la rude), mai rau te chinuie, parintii devin insistenti, te judeca, te someaza sa iei decizii cand tu nu esti inca pregatita, au reactii ciudate, reactioneaza ei in locul tau si cum nu trebuie etc. Motiv pt care eu de ceva timp multisor nu mai dau ocazia nimanui (ma refer la rude/prieteni apropiati) sa imi poata da vreun sfat. Pt simplul motiv ca nu le mai zic nimic despre ce simt eu cu adevarat si ce experiente traiesc eu. Prefer sa scriu pe un forum, decat sa vb cu mama. Eu fac doar ce am eu chef, bine sau rau, ramane de vazut. Pe mine m-au bulversat foarte mult asa zisele sfaturi bune primite, aproape cu forta, de la parinti si am fost f nefericita, pt ca m-au tot somat sa fac ca ei, ca ei imi vor binele! Nici acum nu sunt convinsa ca am facut cele mai bune alegeri. Si dc au fost bune, degeaba au fost, pt ca 80% nu au fost alegerile mele, ci niste alegeri impuse de "binele cu forta"...si am fost extrem de nefericita si plina de indoieli. Si sincer, nu vreau sa dau vina pe nimeni, nici acum, nici pe viitor... Adevarata liniste interioara mi-am capatat-o in momentul in care m-am decis ca din clipa aia sunt pe cont propriu, nu mai spun nimic la nimeni, nu mai cer niciun sfat si cu Dzeu inainte. Eu nu mai vorbesc nimic cu nimeni, cu parintii absolut nimic, pentru ca au un stil infect de a se baga si a scormoni si apoi a soma sa se faca ca ei...cu prietenele nici atat...asa ca ceea ce se petrece in viata mea, cu adevarat, doar eu stiu, doar eu decid. Si este fff bine! Nici nu cer sfaturi, nici nu ma mai plang la nimeni. Prefer sa ma dau cu capul de sus de 1001 de ori, dar cand iau o decizie, chiar si prea tarziu, mkr sa fie deciza mea!!! Numai atunci sunt convinsa ca am ales bine si pot merge mai departe. Altfel raman ancorata in trecut si in indoieli si ma chinui f mult. _______________________________________________________________________ Babyblue va pupa pe toti!! "Dorintele neimplinite sunt sursa dramatismului interior. (Cioran)" -

[babyblue]

aaaaa si inca ceva, cand cineva vine pe nepusa masa sa-ti dea sfaturi e pt ca ii permiti! eu am retezat scurt la toti care au mai indraznit sa-mi comenteze alegerile. sfaturi eu NU cer, asa ca sfaturile necerute le retez dupa prima replica. dc persoana insista, e pusa pe ignor zile bune. pe la spate nu au decat sa comenteze ce vor. dc eu am chef sa-mi fac borsh din viata, pai sa ma lase toti sa pun si patrunjej deasupra...ca e treaba mea! dc stai sa asculti pe fiecare, ajungi o minge de ping pong..cand te iei dupa unii, cand dupa altii...cale sigura spre balamuc. _______________________________________________________________________ Babyblue va pupa pe toti!! "Dorintele neimplinite sunt sursa dramatismului interior. (Cioran)" -

[Elise]

la ultima discutie de genul asta pe care am avut-o cu familia, am ascultat cu condescentza tot ce au avut de zis si dupa aceea i-am intrebat; ok, tot ce fac eu nu e bine, e radical si fundamental gresit - sint dispusa sa schimb, da' imi spuneti voi cum am trebui sa procedez? Vreo solutie aveti? Sau doar asa, faceti praf niste realitati, bune, rele, cum sint ele, da' nu construiti nimic in loc? Deci, ce propuneti? Si... propuneri n-aveau. Bineinteles. Doar critici. Multumesc frumos, da' nu-mi pierd timpul doar asa, sa ma indispun... in caz ca as fi fost prea bine dispusa. Elise & [url="http://i177.photobucket.com/albums/w214/bblisa/63.jpg"]BBLisa[/url]

[GGina]

Eu ascult toate sfaturile ,asta nu inseamna ca le si urmez.Sint unele chestii care poate au trecut neobservat si pentru mine e important sa imi formez o idee, sa stiu cum sa iau o decizie buna. si cu ocazia asta imi dau seama si despre felul cum gindesc oamenii vis a vis de relatia mea. Deobicei primesti sfaturi de la cei apropiati ,de la cei care te iubesc .Un necunoscut ,nu prea da sfaturi si nici nu-l inereseaza ce faci cu viata ta. Daca nu vrei sa primesti sfaturi ,e mai bine sa nu discuti despre problemele tale.Sau ii spui din start ca nu vrei sa afli ce parerea are.sau si mai bine te "descarci "in fata oglinzii ,si oglinda o sa-ti raspunda inapoi.Exact asa cum iti doresti tu.[:D]

[bobocel_07]

Eu nu prea am luat in seama nici parerea parintilor, a fratilor,nici a prietenilor mei pur si simplu am facut ceea ce am considerat eu ca e mai bine.Si nu numai in casnicie in general.Am postat subiectul asta pentru ca o amica de-a mea spunea ca sotul o ajuta la orice si m-a intrebat daca al meu face la fel.Eu am spus ca ma ajuta dar numai cand are chef.La care ea imi spune ca pe ea barbatul o protejeaza si o iubeste asa de tare incat prefera sa faca si el curatenie cu ea.Ca multi barbati de exemplu al meu nu este asa de protector si de iubaret ca al ei.Ca daca m-ar iubi ar face cot la cot cu mine.Asa ca am spus ca nu ma intereseaza parerea ei despre el, mi-am luat geaca, sotul si am plecat imediat.Si pe drum ma gandeam ca daca eu luam in serios toate astea si ma lasam influntata incepeam sa ma cert cu sotul si sa il acuz ca nu ma ajuta pe cat as dori eu, desi chiar ma ajua, cand are chef nu ma lasa sa fac nimic.Asa ca am pus capat relatiei cu acea prietena bine intentionata care credea ca ii merge cu mine. alexia_07

[cristiama]

Am vrut sa zic eu repede: Nuuu draga, eu nu-s influentabila. dar am inceput sa ma gandesc, e greu sa nu faci comparatii. sotul meu, ca mai toti sotii romani din pacate, nu prea stie/face nimic in casa. Dar munceste mult, castiga bine, curatenie face o tanti, la cumparaturi ii place, dar cam atat. Ei si vine sora-mea cu prietenul ei suedez. Fetelor, i-am spus sotului ca data viitoare ma marit cu un suedez. Pai asta: gateste, calca, are grija de gradina, face curat, mai zic o data ca gateste f bine, si mai are si job bun, castiga bine etc. Daaa mi-ar place si mie! Asa ca da sunt influentabila. Nu inseamna ca acu nimic nu-mi convine acasa ca altul o ajuta mai mult pe nevasta. cristiama

[gabi_fer]

Draga Alexia 07, Vreau sa-ti spun ca m-am confruntat si eu cu o problema asemanatore cu a ta.Sotul meu este un tip care mestereste zilnic prin casa, eu nu chem niciodata un instalator, tamplar, parchetar sau zugrav. El le face pe toate. Chiar si aerul conditionat la montat singur in vara asta. Eu eram multumita de el pana a aparut sotul surorii mele, asa de iubitor si de atent incat eram putin geloasa. Imi doream si eu sa ma ajute mai mult la gatit si curatenie, sa imi faca mai multe surprize gen lumanari, petale trandafiri, etc. Vine si momentul cand se muta in casa noua si ei. Bomba, nu e in stare sa bata un cui, ptr orice el tb sa cheme un specialist. S-a ars o siguranta, tb sa vina un electrician, stam toata vara si asteptam sa ne vina randul la montat aer. Cand am vazut eu toata astea mi-am dat seama ca eu nu as fi fericita cu un asa sot, am avut impresia ca in casa locuiesc doua femei, din clipa aia a disparut toata invidia si am devenit f mandra de sotul meu. El face toata treaba de barbat, se joaca cu copilul in timp ce eu imi fac treaba si il iubesc chiar dc nu imi spala vasele sau pe jos. Cand are el chef ma mai rasfata cu un gratar dar eu fac salata. Noua ne este bine asa iar eu am invatat sa-i iubesc defectele. Poate ca am deviat putin de la subiect, dar eu m-am lasat influentata de relatia lor si am fost putin mai uracioasa cu sotul meu in perioada aia. Gabi si Alexandru-Ionut 19.04.2006

[iuliana_2007]

Eu nu m-am lasat niciodata influentata de nimeni.Am ascultata sfaturi care poate de multe ori nu le-am cerut dar am preferat sa iau eu deciziile nu sa fac ce face altul,sa fiu influentata de nu stiu ce prietena ca ea face si drege.Eu intotdeauna mi-am zis ca eu sunt asa si sunt unica si ca atare fac ceea ce cred eu de cuviinta.Eu de mic copil am fost mai rebela,chiar daca parintii au incercat sa se impuna foarte mult am luat din sfaturile lor ceea ce am crezut eu ca este cel mai bine,asa si cu socrii.
"Cand vrei sa lauzi un copil lauda-i faptele, nu-l lauda pe el. Facand astfel vei incuraja comportamentul, nu mandria."

[Tisina]

quote:

---

Originally posted by alexia_07
Eu nu prea am luat in seama nici parerea parintilor, a fratilor,nici a prietenilor mei pur si simplu am facut ceea ce am considerat eu ca e mai bine.Si nu numai in casnicie in general.Am postat subiectul asta pentru ca o amica de-a mea spunea ca sotul o ajuta la orice si m-a intrebat daca al meu face la fel.Eu am spus ca ma ajuta dar numai cand are chef.La care ea imi spune ca pe ea barbatul o protejeaza si o iubeste asa de tare incat prefera sa faca si el curatenie cu ea.Ca multi barbati de exemplu al meu nu este asa de protector si de iubaret ca al ei.Ca daca m-ar iubi ar face cot la cot cu mine.Asa ca am spus ca nu ma intereseaza parerea ei despre el, mi-am luat geaca, sotul si am plecat imediat.Si pe drum ma gandeam ca daca eu luam in serios toate astea si ma lasam influntata incepeam sa ma cert cu sotul si sa il acuz ca nu ma ajuta pe cat as dori eu, desi chiar ma ajua, cand are chef nu ma lasa sa fac nimic.Asa ca am pus capat relatiei cu acea prietena bine intentionata care credea ca ii merge cu mine. alexia_07

---

Ha, ha! recunosc scena de parca as fi fost in locul tau. Desi nu as avea de ce sa ma plang de sotul meu, la o intrebare asemanatoare (daca si sotul tau e "atat de perfect" ca al meu), eu am raspuns privindu-l gales pe alesul meu: "nu, el nu ma ajuta prea mult... dar compenseaza..." apoi amandoi am inceput sa radem. Nu am plecat nervosi ci am ramas si ne-am tot facut ochi dulci de parca eram adolescenti. Iar chestia asta a reusit sa o irite pe individa chiar mai tare decat m-a iritat pe mine intrebarea ei. Tisina