Adolescentii de astazi intre mai mult stres si pregatirea pt viata

[monicabo]

Pe "vremea noastra" in Romania somajul era 0. Nu era nevoie de agentii de recrutare.

Daca nu aveai loc de munca erai pasibil de puscarie - toata lumea trebuia sa munceasca.

 

Din pacate rata falimentului este foarte mare pentru companiile medii si mici, la fel si reducerille de personal. 

Azi ai loc de munca,  il gasesti mai usor decat ieri, si deodata nu il mai ai, deci stabilitate nu exista.

Viviana, cred ca Letitia se referea la anii '90 cu joburile cand spunea ca era mai dificil, nu existau agentii de recrutare ca acum, internet si fel de fel de siteuri. De baza erau anunturile din ziar si reteaua de cunostinte (recomandari - care sunt valabile si astazi). Eu nu am prins acei ani cu jobul, insa stiu ca era f greu...

[viviana]

Viviana, cred ca Letitia se referea la anii '90 cu joburile cand spunea ca era mai dificil, nu existau agentii de recrutare ca acum, internet si fel de fel de siteuri. De baza erau anunturile din ziar si reteaua de cunostinte (recomandari - care sunt valabile si astazi). Eu nu am prins acei ani cu jobul, insa stiu ca era f greu...

Nu stiu la ce perioada s-a referit Letitia. Am presupus pentru ca dupa 1990 pana prin 2000, 2000 si un pic. nu era mai dificil.

 

Imediat dupa 1990 s-au vandut, desfiintat, fabrici, uzine, intreprinderi, zeci de mii de oameni au ramas fara joburi, dar pe de alta parte a fost explozie de joburi noi, au aparut zeci de mii de mici afaceri, ziare, reviste, televiziuni, ce ofereau joburi multe si generoase inclusiv conversie profesionala.

 

Da, anunturile de joburi erau in ziare. Numai in Bucuresti erau vreo 10 publicatii specializate numai pe astfel de anunturi. Nu era greu sa citesti o tiparitura si sa obtii un loc de munca.

 

Prima firma de recrutare a aparut in 1992. Prin 1993 a aparut un catalog tiparit cu peste 100 de firme de recrutare. Apelau la agentiile de recrutare in special firmele. 

 

In 1993 a aparut Eunet Romania cu internet prin dial-up.

Besjobs site de recrutare a aparut in anul 2000. Deja internetul prin dial-up era in multe locuri istorie.

 

Din anul 1991 nu am mai lucrat decat la privat. Inclusiv la ziarele de anunturi.

 

Dupa 1990 piata joburilor era mai deschisa. Azi s-a subtitat mult si este o problema si un stress.

[Letitia1]

Viviana, cred ca Letitia se referea la anii '90 cu joburile cand spunea ca era mai dificil, nu existau agentii de recrutare ca acum, internet si fel de fel de siteuri. De baza erau anunturile din ziar si reteaua de cunostinte (recomandari - care sunt valabile si astazi). Eu nu am prins acei ani cu jobul, insa stiu ca era f greu...

Da, dupa revolutie. In Iasi nu era deloc cum povesteste Viviana, daca nu aveai pile nu intrai usor nicaieri. Si eu tot la privat am lucrat dupa 1990, am intrat prin pile si cunostinte in aceste joburi.

[andacos]

Nici la Galati nu era nimic din ce povesteste viviana...dar mi s epare normal, intii noutatile astea au aparut in cpaitala si muuult,muult mai tirziu in restul oraselor.

[monicabo]

Eu nu am trait din punct de vedere al joburilor perioada 1990-2000, eram in scoala, dupa 2000 am inceput sa lucrez.

Eu aam senzatia ca joburile noi aparute nu acoperea nici pe departe forta de munca numeroasa, disponibilizata in urma concedierilor masive din anii aceia.

 

Stiu de la parinti si alti oameni din generatia lor cat de disperati erau sa reuseasca sa-si pastreze jobul vechi (cel din 1989, sa nu intre pe lista neagra a concedierilor - se faceau pe etape, seful face liste si propunea oameni pt disponibilizare, nu vroiai sa fii acolo). In paralel, fiecare isi cauta altceva, inaintea unei potentiale concedieri.

 

Ai mei aveau la revolutie 38-40 de ani (cam cat am si eu acum) deci nu f tineri, cu ceva ani de munca in spate. Si la fel ca si acum, cam ce era pe la 40 de ani sau trecut de 40 de ani, era considerat expirat. Se cautau tineri, 20 + ani, pt diverse joburi. Stiu ca au incercat si ei cu CV-uri, interviuri si nu au reusit nimic. "Va cautam noi" ura si la gara. A fost o perioada f stresanta in casa, ce mai auzeam si eu...

Nici stofa de comercianti nu au avut, nu si-au deschis firme, buticuri, sau sa faca curse in Turcia, Iugoslavia (pana sa inceapa razboiul), Bulgaria, dupa marfa si sa o vanda in targuri, consignatii sau propria firma. Se castiga f bine asa, daca reuseai sa vinzi, nu plateai taxe, impozite, era mai haiducie asa, tot ce incasai era al tau :))

Plus salariile care erau la stat erau mici, se tot indexau periodic... dar inflatia era mult peste, cresteau preturile ca fat frumos.... A fost o perioada tare grea, ca si copil am resimtit-o un pic. Bine nu am dus-o rau, nu am murit de foame, nu am ramas in "fundu' gol", aveam tot ce imi trebuia pt scoala, meditatii in clasa a 8-a pt admitere la liceu, dar ne mai scazuse standardul de viata fata de anii anteriori: de ex. nu am mai plecat in concedii, ca pe vremuri, vreo cativa ani (eu mai mergeam pe la bunici, dar imi lipseau mare, muntele de pe vremuri, cand era lege concediul "de la stat" - bine, platit de noi, dar decent ca pret), nu aveam acces la tot felul de haine (blugi, adidasi si ce aparuse pe atunci) decat asa din cand in cand (si iti cam lua ochii tot ca aparuse atunci)... Oameni din jurul meu, mai intreprinzatori (comert) o duceau mult mai bine :))

 

In timp lucrurile s-au mai aranjat, dar ai mei tot prin cunostinte au mers mai departe cu joburile pana la urma (la tata un fost coleg de serviciu plecat mai demult, si-a facut firma si l-a cooptat ulterior pe tata, mama la fel, a intrebat in stanga si in dreapta de vreun job functie de competentele pe care le avea, si asa a fost cooptata in diverse joburi in decursul timpului).

 

Scuze de off topic: Insa legat de subiect, cred ca nu poti sa detii adevarul absolut si sa zici clar ca intr-o anume perioada era mai greu sa nu. Depinde f mult de conjunctura din acel moment, de oportunitati, de varsta, de aptitudini, de ce se cauta pe piata la un moment dat, de presiunea la care esti supus (de cei din jur sau de tine insuti).... e greu de dat un verdict.

In nici o perioada nu este usor: mie (si prin ochii de copil, dar si privind in urma, cu mintea de adult) mi s-a parut f grea tranzitia din anii '90, insa nici perioada de acum nu mi se pare usoara... sunt multe de spus...

Editat de August 2, 2018

[viviana]

Tranzitia din anii '90 a fost grea. Pentru ca aproape nimeni nu era pregatit sa fie pe propriile lui picioare si sa-si ia viata in maini. S-a invatat din mers. Unii au invatat mai repede, altii poate nici azi nu s-au dumirit.

 

Nu cred ca cineva crede ca detine adevarul absolut. Fiecare descrie perioadele asa cum le-a trait. 

Si sunt convinsa ca Bucurestiul s-a dezvoltata altfel si mai repede in perioada aia.