Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

Liviu Dragnea - delir in direct la Antena 3


Recommended Posts

De pe FB 

 

Balada celui plecat cu sorcova

 

Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai, 
Iată vin în cale, se cobor la vale, 
4 răi străini, Născuți asasini
 
Unul e dentist,
Unu-i ziarist,
Restu-s din #Rezist.
 
Mări, se vorbiră, 
Ei se sfătuiră
Cum să mă strecoare
Chiar la închisoare.
 
Că-s mai ortoman
Că-s cam cleptoman,
Şi am capre multe
Ca să am ce păpa.
 
Vasilico laie,
Nu vreau la pârnaie!
De trei zile-ncoace
Cartea nu-ți mai place??
Ori ești bolnăvioară,
Doamna profesoară?
 
-Drăguțule bace,
Vor să mi te-nșface.
Și l-apus de soare
Vreau să mi te-omoare
Zic pe scurt, sintetic,
Cu dativul etic.
 
Stăpâne, stăpâne, 
Îţi cheamă ş-un câine, 
Poate pe Vâlcov.
Lasă-i un hrisov
Cu instrucțiuni,
Cum să te răzbuni.
 
-Nu fi prostovană!
Am altă șicană!
Și ca să nu mor
Ca un servitor,
Dă o Ordonanță
Și le-o trag în clanță!
 
Dar dacă n-apuci
Să le dai la buci,
Eu mă duc la turci,
Să-nvăț să deșel
Statul paralel.
De mă prind pe drum,
Mă-mbraci în costum.
Fără predicate,
Doar în flaușate.
 
Iar la cap să-mi pui
Din ăia verzui
Poate reușesc
Să-L mai îndulcesc.
 
Iar tu de omor 
Să nu le spui lor. 
Să le spui curat 
Că m-am săturat
Și că m-am predat.
…Să fie distruși,
Le zici că la ruși.

 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • Răspunsuri 35
  • Creat
  • Ultimul răspuns

Cei mai activi membri în acest subiect

Cei mai activi membri în acest subiect

Posted Images

Și alta 

 

Pe-un picior de plai,

 
La doi pași de Splai,
 
Și alți doi de MAI,
 
Iată vin în cale,
 
În blugi și sandale,
 
Patru asasini,
 
De lovele plini
 
De Soroș plătiți
 
Și bine hrăniți.
 
Cu ordin precis
 
Dat oral și-n scris:
 
Ca să mi-l omoare
 
La apus de soare
 
Pe Liviu-cioban,
 
Că-i teleormănean
 
Și-are oi mai multe
 
Proaste și-ncrezute
 
Și porci deputați
 
Și câini mai turbați
 
Care latră, nene,
 
Seara la Antene.
 
Dar cea mioriță
 
Blondă, premieriță,
 
De trei zile-ncoace
 
Gura tot îi tace,
 
Prin concedii zace
 
Și tare-i mai place!
 
– Veorică laie,
 
Neuroni de oaie,
 
De trei zile-ncoace
 
Gura tot îți tace
 
Ori te-ai pus pe carte,
 
Ori tu ești pe moarte?
 
Zi, ești bolnăvioară,
 
Drăguță Veoară?
 
– Me-he-he! Me-he-he!
 
Drăguțule bace,
 
Dă-ți oile-ncoace
 
Adu-i și pe boi,
 
C-au votat cu noi.
 
Stăpâne, stăpâne,
 
Îți cheamă și-o javră
 
Gâdea sau Palavră
 
Sau ăla-n șpagat,
 
Că-i cel mai turbat.
 
Că-n sfârșitul zilei,
 
La „Sinteza silei”
 
Vor să mi te-omoare
 
Patru complotiști:
 
Killeri soroșiști
 
Cazați la hotel
 
Plini la portofel.
 
– Veorică, nană,
 
Nu ești zdravănă?
 
Și de-a fi să mor
 
La televizor,
 
Să spui lui Soroș
 
Al dreacu de moș
 
Ca să mă îngroape
 
Pe-aice, pe aproape
 
Pe mal la Belina,
 
Să fiu cu Irina,
 
Ori la Fortaleză
 
Cu tot cu proteză.
 
În țara de oi
 
Pavieni și boi
 
Să fiu tot cu voi.
 
În dosul Belinii
 
Să-mi aud toți câinii.
 
Așa să le spui,
 
Iar la cap să-mi pui
 
Fluieraș de fag
 
Banul mi-a fost drag
 
Fluieraș de os
 
Și-am furat vârtos
 
Fluieraș de soc
 
N-am avut noroc!
 
Vântul când o bate
 
Prin ele-a răzbate
 
Și-o să se audă
 
Vâjâind și-n Lună
 
Doar două cuvinte
 
Să mă țineți minte
 
Când nu m-oți mai vede:
 
**** PESEDE!

 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Tot de pe FB...

 
Suntem atât de triști...
 
Trăiesc într-o țară care are, teoretic, de toate. Este frumoasă. Bogată în resurse naturale. Are oameni deștepți. Istorie. Tradiție. Cultură. Gastronomie genială. Inventatori. Cu toate acestea suntem triști. Râsul în hohote zgârâie. Zâmbetul este doar un banal mișto. Suntem atât de triști încât nu putem nici să plângem. Ne chinuim să supraviețuim de la o generație la alta. Ne împrumutăm pe 6 luni să plecăm în concediu. Nu avem în minte decât ideea de a emigra. Suntem atât de triști încât la noi abia dacă ajunge vreun refugiat. Nu avem drumuri. Nici spitale. Nici școli. Îți trebuie o relație și dacă vrei să treci strada. Nu avem nici o șansă. Suntem atât de triști încât atunci când îmbrățișăm ne horcăie sufletul. Nu avem orizont. Ne furăm unii pe alții deși asta nu ne face mai veseli. Nu ne pasă. Murim și nici măcar nu sesizăm. Indiferență. Suntem atât de triști încât noi tot căutăm luminița... dar uităm că tunelul s-a prăbușit de mult. Ne judecăm copiii, vecinii, colegii deși abia dacă-i cunoaștem. Votăm în gând. Dragi politicieni, suntem atât de triști încât pe noi nu vrea nimeni să ne asasineze. Ne-ar scurta din chinul de a zâmbi cu rinichii pe oleics. Și pentru că nu mai vrem să înghițim ce vă cade vouă din gură. Suntem atât de triști încât “haz de necaz” a devenit un drog. Îl luăm, ne tăvălim rânjind în tristețe și ne imaginăm că avem o țară. O șansă. Un zâmbet adevărat. Însă e doar o supradoză. Și mai murim o dată. Din orgoliul vostru faraonic, dragi politicieni.

 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Participă la discuție

Poți posta acum și te poți înregistra mai târziu. Dacă ai un cont, autentifică-te acum pentru a posta cu contul tău.
Notă: postarea ta va necesita aprobarea moderatorului înainte de a fi vizibilă.

Oaspete
Răspunde la acest subiect...

×   Lipire ca text formatat.   Lipește ca text simplu în schimb

  Sunt permise doar 75 de emoji.

×   Linkul tău a fost încorporat automat..   Afișează în schimb ca link

×   Conținutul tău anterior a fost restaurat.   Șterge editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini dintr-un URL.

Se încarcă...

×
×
  • Adaugă...