Ghetarul la scoala

[anja]

Miha - despre scoala Silviei- Silvia este o adolescenta care isi incearca limitele ei si pe ale voastre :))). Ce fel de liceu alege, chiar nu conteaza (e alta mentalitae decat cea romanesca)... (eu ca mama as avea o oarecare strangere de inima ca vrea sa se duca pe vapor ,mai mult ma gandesc la cum va arata viata ei cu o asemenea meserie). Probabil ca isi va mai schimba optiunile de cateva ori, ma gandesc ca se poate schimba liceul si mai tarziu...

Despre mutat- ti-am citit argumentele... toti avem aceleasi indoieli..

Si as putea sa iti dau la fiecare argument un contraargument:))) Vrea doar sa zic, ca lumea e larga, poti sa gasesti si mare si padure si aproape de casa si prieteni si in alte locuri. Prietenii, pot sa plece ei inaintea ta, Silvia vrea sa prinda crabi, Diana e tanara, lumea e larga, insula e mica, Fiecare job schimbat iti aduce alte experience, alta vizune alte cunostinte...

Acum multi ani, eu m-am mutat de la o viata comoda (casa, mare, prieteni, job, drum scurt la job, insa aveam indoieli), exact ce povesteti tu, la habar nu aveam ce:)))

Din Jutland (DK) in Suedia. Fara sot, copiii aveau 3 ani juma, incepeam job nou, incepeam gradinita, nu aveam casa, nu aveam prieteni, sotul ramas in DK sa termine jobul si sa vanda casa, venea sa ne vada in weekend, nu avea inca job in SE.. Imi amintesc ca si acum, de la 1 Sept pana la 1 Dec, am avut mii de indoieli, regrete, de ce-uri...a fost greu.. lunile alea mi s-au parut cumplite... insa rand pe rand lucrurile s-au aranjat,  am gasit casa, am schimbat iar jobul, sotul si-a gasit job, am vandut casa veche, ne-am mutat in casa noua...La 1 Dec rasuflam usurata...Nu regret o secunda...

 

De aia zic, sa incerci macar sa aplici la cateva joburi, sa mergi la interviuri, sa vezi ce iti ofera, sa ai o varianta concreta. In felul asta poti compara si poti sa te impaci cu alegerea. E mai bine sa fii tu "in charge of change" ..

[MadalinaM]

Mama psiholog a stat de vorba cu ea o gramada, a incurajat-o si i-a spus ca ei i se potriveste management sau resurse umane.

 

Totul e bine cand se termina cu bine! si nu mai conteaza cum/cand(bine ca mai repede) s-au asezat astrele pentru a ajunge la acest final, dar, din experienta adolescentilor din jurul meu, e si acea tendinta de a asculta mai mult de parerea unui strain decat de cea a parintilor, asa cum e si cazul Silviei care nu concepe sa ii dea parintii un sfat! Poate e alta mentalitate, ea a crescut in sistemul de acolo, voi parintii aveti inca in constitutia voastra formarea de aici, din tara, dar, daca pentru noi, niste straini e asa de surprinzatoare schimbarea de directie a Silviei, fata de toate preocuparile ei de pana acum, ma gandesc cum e pentru voi, cei de langa ea! Trebuie sa mai vorbiti, poate la o plimbare, Mihaela, sa vezi daca nu e doar o toana de moment. Coreland si dorinta ei de practica pe vapor nici nu stiu cum ar fi mai bine: daca sa castige acel loc-si sa vada cat e de greu(sau, din contra, ea va percepe "aventura, libertate") sau sa nu il castige si sa isi gaseasca entuziasmul in alta directie!

Si eu vedeam in insula un colt de rai! Sa te poti plimba in fiecare zi la malul marii, sa iti umpli sufletul si mintea de energie e un privilegiu!(cu toate ca ma intreb datorita carui fenomen e seceta chiar si pe o insula din nord?).

Mcoca felicitari pentru admitere! Mai incercati si in alta parte sau aceasta scoala are tot ce va doriti? Cum e ascunsa competitia in sistemul scolar francez?

Viv_06 situatia e asa delicata! Cand ati schimbat liceul el si-a dorit schimbarea? e el mai introvertit? niciodata nu a avut un grup de prieteni? el e indiferent doar in relatia cu scoala sau si in viata voastra de familie, de ex, se implica in activitati cu sora mai mica?Daca mai ai timp mai asteapta o schimbare de la el, incercand sa vorbesti cu el, sa treci de bariera adolescentei lui, daca nu, cauta si ajutor.

Si mai e ceva: copilul meu e mai mic, are doar 9 ani, dar daca intr-o zi are  liber la jocurile pe tableta si face cam ce vrea el, apoi nu ma mai inteleg cu el, e alt om, nu vrea nimic, se ratoieste din orice si greu ajungem sa colaboram din nou. Fara tableta totul e de vis!

Daniela, poate intreb o tampenie, aceste ecografii cu sonoelastografie sunt si ele decisive in luarea unei hotarari drastice: chirurgie sau nu in cazul unui nodul? Intreb pentru ca eu am un nodul tiroidian cam mare :(, am si o programare la operatie prin noiembrie, doar pe considerentul ca e mare. Am facut punctie cu ac fin cu rezultat bun dar nodulul are un colt cu vascularizatie intra si perimetrala si zone cu calcifieri. Trebuie sa ma re-intorc la dr endocr cu rezultatul punctiei, acelasi dr face si ecografie dar nu mi-a zis niciodata ca ecografia include si sonoelastografie(sanador). Ideea e ca eu nu prea vreau operatie( cu toate incurajarile primite ca e o operatie usoara si scap de o grija) dar nici nu stiu ce sa mai fac ca sa nu mai traiesc cu frica. Punctia e buna, repet, insa pesimistii spun ca doar examenul histopatologic de dupa operatie e sigur 100%. Deci sa caut ecograf cu sonoelastografie? poti sa imi dai o sugestie? ce alta investigatie in plus? [flo]

Anja, experienta ta incurajeaza! dar ce faci cand faci o schimbare mult mai mica si in decurs de 2 luni nu stii daca ai facut schimbarea cea buna, in sensul ca nu ai niciun feed-back, doar asa, semnale despre ce se intampla... si incolteste indoiala si aparent trebuie sa mai astepti ( cat sa mai astepti?) si o alta schimbare ar fi prea mult, pentru cei implicati, intr-un timp asa scurt :(( si nu iti ramane decat sa muncesti suplimentar pentru a compensa aceasta eventuala(sau inchipuita) regresie. Toate intrebarile sunt retorice, sunt in faza in care doar muncesc suplimentar si incerc sa caut/sa ma conving de acele avantaje pentru care am dorit schimbarea.

Editat de Octombrie 11, 2018

[viviana]

Madalina, pe fata mea o cheama la fel ca pe fata Mihaelei.

Noi  traim in Romania toti 3.

Mihaela in Suedia toti 4.

[MadalinaM]

Da, da, am inceput  cu citatul si exemplul tau si, cand am zis Silvia, am ajuns, deja, in Suedia! Scuze daca nu e clara exprimarea.

[anja]

 

Anja, experienta ta incurajeaza! dar ce faci cand faci o schimbare mult mai mica si in decurs de 2 luni nu stii daca ai facut schimbarea cea buna, in sensul ca nu ai niciun feed-back, doar asa, semnale despre ce se intampla... si incolteste indoiala si aparent trebuie sa mai astepti ( cat sa mai astepti?) si o alta schimbare ar fi prea mult, pentru cei implicati, intr-un timp asa scurt :(( si nu iti ramane decat sa muncesti suplimentar pentru a compensa aceasta eventuala(sau inchipuita) regresie. Toate intrebarile sunt retorice, sunt in faza in care doar muncesc suplimentar si incerc sa caut/sa ma conving de acele avantaje pentru care am dorit schimbarea.

Madalina, dupa mine cheia este rabdarea..,,Eu sunt de firea mea extrem de nerabdatoare, si lucrez mult cu mine sa am rabdare. Zilnic trebuie sa iau decizii...unele profesionale, altele personale. Ce am observat este ca intotdeauna lucrurile se aseaza  dupa cateva zile, luni,.. Si din experienta mea de acum multi ani, am plecat pt un job, care de altfel am descoperit ca nu imi place...regretam decizia... si in mijloc de regrete, am primit un telefon, cu o alta oferta de job. Job, pe care am simtit din primul moment ca imi place.. A tb sa imi iau inima in dinti, sa imi dau demisia dar sa fac in asa fel incat sa pastrez legaturile, caci urma sa lucrez intr-un fel tot cu ei, si sa plec...La fel si acum... aveam o oferta pt o pozitie, insa la care m-as fi dus si nu prea. Ma zbat de cateva spatamani ca nu stiu ce sa fac...sapt trecuta, am mai primit o oferta, luni, alta... Acum am alte probleme de decizie... dar concluzia, timpul le aseaza pe toate...O perioada nu se intampla nimic, si apoi toate se aseaza.

[viviana]

Da, da, am inceput  cu citatul si exemplul tau si, cand am zis Silvia, am ajuns, deja, in Suedia! Scuze daca nu e clara exprimarea.

M-am gandit eu ca asa s-au intammplat lucrurile, insa am vrut sa ma asigur.

[anja]

Si tot Madalina, chestia cu liceul Silviei de Suedia in ochii mei este doar un pas spre maturizare. Nu cred ca va conta deloc dace e liceu de constructii sau de matematica sau uman. Pt Silvia, drumurile vor fi mereu deschise.Trebuie doar sa inteleaga ca acolo va studia mai multa matematica, fizica, si mai putin istorie, stiinte sociale. Ea tb sa evalueze daca va putea face fata unei linii mai ingineresti... Si daca vrea acolo, pai acolo sa mearga...Important este, ca parinti, sa avem grija sa ii ajutam cand dau de greu si daca vor sa schimbe optiunea, atunci sa ii sustinem.

Ca sa zic asa, singura mea grija, ar fi colegii din clasa si profesorii...O clasa cu nivel ridicat si profesori bun pot impinge mult copilul inainte...

Editat de Octombrie 11, 2018

[viviana]

Cand sotii vostri se imbolnavesc sau au dureri de spate sau diverse dureri, au probleme stomatologice se hotarasc singuri sa mearga la dr, isi fac singuri programarea?

 

Pana ajung la dr. isi aplica singuri medicatia incepand cu hotararea de a lua un anumit soi de medicament si sfarsind pana a-l cummpara si a si-l administra?

 

Sau faceti voi asta in locul lor?

[MadalinaM]

Ii raspund Vivianei fiindca e simplu: Nu, nu face nimic din toate astea! Eu fac si programare si ii dau si medicatie(el ia singur doar antinevralgic cand il doare capul)! Uneori nu ma lasa sa fac programare si nu fac, nu imi convine, dar ce as putea face!

[MadalinaM]

Anja, aici alegerea liceului e cruciala!