A crede sau a nu crede in Dumnezeu

[marius]

subiectul se numeste "a crede sau a nu crede in dumnezeu".

 

chiar acum 2 zile citeam asta , ce coincidenta!

 

"Va intrebati cine a creat lumea? Cine a controlat-o dupa creatie, cine se ocupa de lume acum? Doar minti mici, concepte mici.  Dumnezeu nu este un concept, este o parabola.

 

      Asa ca tineti minte ca atunci cand spun : "Dumnezeu a interzis", nu vreau sa spun ca exista cineva care sa fi interzis. Vreau doar sa spun ca acesta este un mod de a spune ceva.   Existenta interzice cunoasterea.   Existenta permite inocenta si interzice cunoasterea, pentru ca prin inocenta partea se uneste cu intregul , ramane alaturi de intreg, ramane una cu intregul.   Insa in momentul in care incepe sa cunoasca , apare egoul, se cristalizeaza egoul.  Partea nu mai pluteste alaturi de intreg acum, ci are propria sa minte, ea vrea sa faca anumite lucruri, sa nu faca anumite lucruri. 

 

       Acesta este sensul povestii: brusc, Adam si Eva au fost dati afara din paradis.  

       Precis v-ati intrebat unde este acel paradis.  Nu e vorba de un spatiu geografic, este o stare psihologica a mintii. Inocenta este paradisul , cunoasterea este alungarea din el. 

      Fiecare copil se naste ca Adam si Eva si ramane in paradis. Dar incepem sa-l invatam, sa-l conditionam. Iar toti acesti oameni care-l conditioneaza , toate aceste persoane care incearca sa-l faca sa stie lucruri sunt sarpele, cel care a convins-o pe Eva ca daca mananci fructe din pomul cunoasterii vei deveni ca Dumnezeu, vei avea propriul tau centru la fel cum Dumnezeu are centrul ei. 

 

    Intreaga cunoastere este o seductie care va convinge sa deveniti ceva ce nu sunteti. Toata cunoasterea creaza viitorul, creaza dorinta de a deveni ceea ce nu sunteti.

 

   Acel sarpe a fost primul invatator al lumii. El a creat o prapastie, care a despartit fiinta si devenirea. Toata cunoasterea creaza o prapastie intre ceea ce sunteti si ceea ce deveniti.  Ea creaza un vis, creaza o atractie, o iluzie ca puteti deveni ca niste zei. Va spune ca voi nu sunteti zei , dar puteti deveni ca niste zei. Inocenta spune ca sunteti  deja, nu e necesar sa deveniti.  Altfel asa ceva n-ar fi posibil.

 

    insa voi faceti parte din intreg, aveti aceeasi calitate ca intregul, sunteti sfinti. Iar inocenta spune ca sunteti deja.  Nu e nevoie sa faceti nimic. Doar trebuie sa va bucurati si sa sarbatoriti si sa fiti incantati de asta.  Cunoasterea spune : " Asa cum sunteti , sunteti condamnati, nu sunteti nimic. Va trebui sa deveniti ca niste zei.  Incercati! Faceti eforturi!  Faceti lucruri!  Disciplinati-va!"

Nu stiu nici cine a scris nici unde ai citit, insa am oprit tot muzica, activitati si am citit si recitit cu mare atentie fiecare propozitie. Si voi reveni sa mai citesc iar.

Este mult continut. Si merita efortul. Chiar merita atentie.

[a_alinta]

    Cunoasterea este si ea la fel ca banii si puterea - dar mai periculoasa , deoarece cunoasterea este mai subtila.  Trebuie sa va spun vechea poveste biblica a alungarii lui Adam din paradis, deoarece acea parabola poate fi inteleasa pe mai multe planuri.   Dumnezeu a creat lumea si i-a spus lui Adam sa nu manance din pomul cunoasterii. Dar de ce fix din pomul cunoasterii ? Pare absurb. Daca i-ar fi spus lui Adam sa nu ucida , ar fi fost usor de inteles . Daca i-ar fi spus lui Adam sa nu se indrepte catre sex , toate religiile lumii ar fi inteles. Dar Dumnezeu nu a interzis nici sexul, nici violenta, ci cunoasterea.  Cunoasterea pare sa fi fost pacatul originar.  

[a_alinta]

      Cunoasterea este lumea. Cand  Iisus spune " regatul meu nu este in aceasta lume" , el se refera la lumea devenirii.  El nu se refera la aceasta lume a copacilor, pasarilor cantatoare si ploii care cada, a cerului si a norilor, nu - al nu se refera la lumea care va incoanjoara cand spune " aceasta lume". El se refera la lumea care va inconjoara mintea si fiinta, lumea devenirii, lumea dorintei.  Dorinta de a fi altceva decat sunteti deja.

 

    Acest lucru este imposibil. Veti fi intr-un iad constant. Puteti fi doar ceea ce sunteti , nimic altceva nu este posibil. 

 

    Cunoastrea creeaza prapastia, corupe inocenta, va imbatraneste. Altfel ati ramane merau precum niste copii.  Iar cand Iisus spune, spune corect . "Daca nu deveniti precum niste copii, nu puteti intra in imparatia lui Dumnezeu", aceasta este cheia secreta pentru a deschide iar portile inchise ale paradisului.

[michelle-usa]

Da tu de unde știi sigur ca exista Dumnezeu?

 

din experienta proprie

[Pepco]

mie grave mi se par consecintele credintei in Dumnezeu.

[michelle-usa]

Vezi tu Michelle, de-a lungul anilor am citit multe postări de ale tale, o parte bune, calde, altele...exact ca asta. Spui ca un credincios nu judeca, e mereu bun, aproape de oameni, știu eu cum mai spui ca este? 

 

Mesaje de genul asta îmi confirma însă afirmația ca religia nu te face cu nimic mai bun, dacă nu ești așa de la început. 

 

Pe mine m-a încălzit ce a spus Viviana, uite sunt mămici care își învață copiii Tatăl nostru chiar dacă ele nu cred. Pt ca da, nu vor sa le impună cu forța ateismul, vor sa le deschidă toate porțile, sa le arate copiilor ca exista alternative. 

 

Un om religios, așa cum susții tu ca esti, prezintă alternative copiilor lui? Dar așa pe bune, nu cu “iadul” și “flăcările” in care vei arde dacă nu crezi. 

 

Pt ca uite, am tendinta sa cred ca un on credincios își impune religia copiilor săi, pe când un ateu, agnostic, ii lasa libertatea de a alege. 

 

a fost doar o gluma ...nu am imoticoane le de la forum -sau cum se numesc , cand scriu de pe telefon.

 

dar mi se pare un pic ipocritic sa iti inveti cupilul sa se roage la acel cineva, in care tu nu crezi.

 

normal ca intr-un fel un credincios isi impinge/infulenteaza copilul sa creada in ce stie ca e adevarat….si nu-l minte si nu-l indeamna pe un drum gresit doar pt a-I oferi libnertatea de aa allege. desigur mai tirziu fiecare face ce vrea, dar un crestin ii spune adevarul.

 

si nu e vorba ca isi ameninta copilul cu flacarile iadului (apropode asta...ppoate deschid un subiect), dar e important viata asta pe pamint cum si-o traieste.

 

credinta e un subiect f important...iti ghideaza toata viata pe pamintul asta nu numai pe cea in eternitate…  

[Pepco]

michelle, dar ce zici de situatia in care parintii cred si copilul nu? parintii sunt ortodocsi, dar nu practicanti (adica nu merg duminica de duminica la biserica, nu tin posturile tipice ale ortodocsilor, nu se inchina cand trec pe langa o biserica, de-astea). cu copilul discuta despre credinta si Dumnezeu, dar nu ii impun nimic.

[danielag]

din experienta proprie

 

normal ca intr-un fel un credincios isi impinge/infulenteaza copilul sa creada in ce stie ca e adevarat….si nu-l minte si nu-l indeamna pe un drum gresit doar pt a-I oferi libnertatea de aa allege. desigur mai tirziu fiecare face ce vrea, dar un crestin ii spune adevarul.

 

Dar asta nu înseamnă decât că îi transmiți adevărul propriu.

[a_alinta]

Inseamna ca totul e super OK si mie doar mi se pare. Se prea poate. Imi cer scuze, inteleg in sfarsit ca m-am bagat ca musca-n lapte, ies repede. Recunosc e cam greu sa ma descurc in cazul in care e 1  -> x unde x >10.

probabil de aceea ai simtit ca michelle e pusa la colt, te simti in minoritate.

 

michelle se descurca perfect singura,  ea ii pune la colt pe toti cei care calca peste principiile ei. 

[a_alinta]

Dar asta nu înseamnă decât că îi transmiți adevărul propriu.

sau adevarul care ti s-a parut tie adevarat.